poza cu Pavarotti

 – Este cam cald aici! Nu merge aerul condiţionat?…

– Ba da (răspunde sunetistul de la Televiziunea Română) dar l-am închis noi ca să nu intre zgomotul prin microfon.

– Atunci ne revedem când se va răcori camera!..

 

Aceasta a fost prima întâlnire directă a jurnaliştilor de radio şi de televiziune  la Hotelul Intercontinental, cu faimosul tenor Luciano Pavarotti, cu ocazia concertului susţinut în Bucureşti (în 11 august 1999). Emoţiile şi panica ni s-au risipit de-abia după vreo jumătate de oră de aşteptare  când a revenit degajat, cu o modestă cămaşă roz şi cu nişte şlapi în picioare, punându-se la dispoziţia tirului de întrebări, cu o privire curioasă  sub arcul mult prea cănit al celebrelor sale sprâncene. În comparaţie cu staff-ul ce-l însoţea  Pavarotti şi-a păstrat o amabilitate construită, răspunsurile sale rămânând însă succinte şi originale. Ne aflam în faţa frumuseţii absolute a unui glas de tenor, turnată într-o fiinţă obişnuită, a cărei singură clipă de entuziasm nedisimulat a fost atunci când la conferinţa de presă a tuturor ziariştilor, a primit cadou din partea Primarului Viorel Lis  un superb pui de câine ciobănesc.

Lângă pătimaşul Di Stefano, calibratul Del Monaco, vibrantul Corelli, versatilul Domingo şi sentimentalul Carreras, Pavarotti e… soarele, lumina Mediteranei, învăluitoare şi dulce, oglindită într-o apă limpede şi curată, irizată în fascinante culori. Tenorul cu cele mai mari performanţe de audienţă s-a născut într-o zi de 12 octombrie 1935 şi s-a stins la 6 septembrie 2007, în urma unui neiertător cancer la pancreas.

A avut o copilărie nevoiaşă, într-un cartier mărginaş din Modena, alături de sora sa, de o mamă lucrătoare într-o fabrică de ţigări şi un tată brutar. Serile şi le petrecea de obicei la Corala Rossini, însoţindu-l mai întâi pe tatăl său, şi el posesorul unui frumos timbru de tenor  apoi devenind la rându-i  membru al acelui ansamblu. Începe să studieze canto cu Arrigo Pola  dar primii bani îi câştigă ca învăţător. După premiul de canto, câştigat la 25 de ani şi un strălucitor debut în Boema  alături de compatrioata sa Mirella Freni, la Reggio Emilia, devine repede tatăl a trei fete din căsătoria cu AduaVeroni. Cuplul lor rezistă până în anul 2003  când se recăsătoreşte cu Nicoletta Mantovani, secretara sa (cu 24 de ani mai tânără) cu care  mai are o fetiţă.

 Luciano Pavarotti a iubit şi a fost iubit. Cel mai mult l-a răsfăţat însă Dumnezeu, dăruindu-i un glas de o frumuseţe perfectă. De cele mai multe ori, cântul său este impecabil. Într-un trup masiv  s-au ascuns tainele celor mai calde şi uşoare sunete de tenor emise vreodată. Cănd îl asculţi pe Pavarotti te cuprinde pacea, simţi că nimic rău nu se pote întâmpla. Şi asta a fost încă de la debutul puccinian dar şi în prima sa ieşire la Belgrad  cu Virginia Zeani, în Traviata. Imediat la Londra l-a înlocuit cu mare succes pe Di Stefano, în Boema, iar în debutul  vienez în Rigoletto, în cel american în Lucia di Lammermoor (la Miami alături de Joan Sutherland) sau în cel de la Scala în Boema (cu Mirella Freni), a făcut senzaţie. Cucerirea definitivă a publicului a reprezentat-o însă spectacolul new-yorkez cu opera Fiica regimentului de Donizetti (anul 1966), cu 17 rechemări la rampă. Succesiunea celor nouă note de do supraacut (pe care Pavarotti le-a interpretat ca nimeni altul), l-a încoronat ca rege al tuturor tenorilor. De atunci dateză domnia sa şi ea nu s-a estompat nici acum, fiecare rol adăugat sporindu-i faima către cele mai înalte piscuri: Idomeneo, Lombarzii, Capuleti şi Montecchi, Favorita, Gioconda, Aida, Puritanii, Elixirul dragostei, Bal mascat, Trubadurul, Traviata, Turandot, Luisa Miller, Tosca, Madama Butterfly, Otello , Paiaţe”şi altele.

 

Care consideraţi că a fost vocea cea mai frumoasă de soprană a lumii?

– Sunt multe…Cea mai expresivă a fost Callas, cea mai vocală Sutherland, excelente au fost Scotto şi Freni, dar categoric, cea mai frumoasă rămâne Tebaldi.

După copilărie şi tinereţe aţi avut o viaţă lină?
– Am avut viaţa mea. De exemplu, la 12 ani am suferit un accident şi am fost in comă 15 zile. Atunci am înţeles ce înseamnă cu adevărat viaţa, devenind un mare filozof şi concluzionând că cel mai de preţ dar oferit oamenilor este însăşi viaţa. Între naştere şi moarte nu există decât etape, episoade pe care trebuie să le trăieşti cât mai intens. Iată de ce, nu mi-e frică nici de retragerea de pe scenă. M-am pregătit pentru ea încă din prima zi. Şi în asta stă frumuseţea acestei profesii, nu se ştie niciodată când se termină!…

Sunteţi cel mai mare tenor al secolului XX?

– Poate că da, dacă ne referim la numărul oamenilor care m-au văzut, pentru că eu am început mai devreme decât Placido sau José. În acest sens, da, sunt cel mai mare. În ceea ce priveşte însă faima, cel mai mare rămâne Caruso.

 

Şi avea dreptate în ceea ce afirma la Bucureşti. Performanţele lui de audienţa au fost de neegalat, dacă ne gândim numai la istoricul concert din Hyde Park (Londra 1991), în prezenţa cuplului regal Charles-Diana şi a 150.000 de spectatori; apoi la apariţia sa în Central Park (1993) în faţa altor 500.000 de melomani sau la manifestările ulterioare din China, cu alte sute de mii de oameni în asistenţă.Concertele celor trei tenori de la: Roma (1990), Los Angeles (1994), Paris (1998) şi Yokohama (2002) au atras, pe nesimţite, mulţi alţi adepţi spre muzica de operă. Mase mari de oameni l-au admirat şi pentru şirul concertelor „Pavarotti şi prietenii”, în care a avut ca parteneri vedete  incontestabile ale altor genuri, cuprinse în sfera „muzicii uşoare”.

Din prestaţiile filmice şi de televiziune ale lui Luciano Pavarotti amintim: comedia romantică Yes, Giorgio (1982), adaptarea lui Jean-Pierre Ponelle după Rigoletto şi cele 20 de opere live, interpretate împreună cu ansamblul de la Metropolitan (între anii 1978 şi 1994).

A fost pasionat de: pictură, echitaţie, tenis şi bucătărie.

Ca şi Maria Callas, Luciano Pavarotti va rămâne peste timp, fenomenul, mitul, legenda.

Nimeni nu cântă ca el ariile din: Bal mascat, Turandot, Rigoletto, Fiica regimentului, Ducele de Alba, Boema, Elixirul dragostei…

Luminiţa Constantinescu

 Foto Luminita Constantinescu

Revista MuzicalaRecenziiLuciano pavarotti,Luminita Constantinescu,Radio,Turandot
                 - Este cam cald aici! Nu merge aerul condiţionat?... - Ba da (răspunde sunetistul de la Televiziunea Română) dar l-am închis noi ca să nu intre zgomotul prin microfon. - Atunci ne revedem când se va răcori camera!..   Aceasta a fost prima întâlnire directă a jurnaliştilor de...