sbb-inBinecuvântarea şi bună-cântarea s-au îmbinat fericit într-un destin de excepţie, cel al minunatului părinte profesor universitar dr. Sebastian Barbu – Bucur, care ne-a părăsit acum, în preajma sărbătorilor pascale, cernind sufletele noastre. Am avut privilegiul de a-i fi contemporani, de a-i cunoaşte, într-o oarecare măsură, opera ştiinţifică şi de creaţie care l-a impus drept un renumit bizantinolog, savant de faimă internaţională, Doctor Honoris Causa al Facultății de Teologie din Craiova (2001) și al Academiei de Muzică „Gh. Dima” din Cluj-Napoca (2005), distins în anii 1998 și 2008 cu Crucea Patriarhală. Multe gânduri și fapte i-au luminat existența până la vârsta patriarhală,  sinteză bogată în semnificațiile acestei vieți trăite în rugăciune. A luptat pentru învățământul religios universitar, pentru afirmarea unor tinere generații care să preia de la el învățătura creștină. Peregrin al documentelor muzicii bizantine de pretutindeni, Sebastian Barbu – Bucur şi-a odihnit gândul într-o fără de cruţare muncă de cercetare care l-a purtat prin lăcaşuri de cult, biblioteci cu mărturii și însemnări rare.

Părintele profesor era stăpânit de neliniştitoarea realitate a faptului că documentele teoretice şi muzicale religioase, de sorginte spirituală românească, se află, majoritar, altunde decât pe plaiurile ţării noastre. După mărturisirile sale, „dragostea pentru muzica psaltică mi-a îndrumat paşii pe cărările Athosului”.

Popasurile, meditațiile, căutările, revenirile la Muntele Sfânt i-au adus lumina descoperirilor de străveche credinţă autohtonă, descifrările neştiutelor până la el manuscrise, care au întărit învăţătura credinţei drepte în Dumnezeire și Ortodoxie. Sufletul său s-a deschis astfel spre orizontul minunatelor cântări izvodite din propria sensibilitate sau preluate din tezaurul muzicii creştine, glăsuite împreună cu corala „Psalmodia”. O întreagă pleiadă de preţuitori, mai demult sau acum, au scris şi vorbit despre personalitatea sa, adevărată arhitectură de fapte, credință și gând creștinesc. Pentru cine ştie ce a realizat Magister Sebastian Barbu – Bucur, scrierile sale adaugă încă multe, de-abia acum aflate. Nu l-a oprit nicio suferință, a știut să învingă neodihna. Bogată viaţă, sub harul nobilei vocaţii a credinţei, iată imaginea multiplă ce se alcătuieşte într-un pilduitor semn de admiraţie şi respect pentru această existenţă care dă înţelesul adresării tradiţionale de „prea fericitul”, ce îi luminează chipul şi nobila modestie a iubirii călăuzite de ideal.

Să-l odihnească Bunul Dumnezeu în Pace, Lumină  binecuvântatâ și Liniște, asemenea plaiurilor mănăstirii Cheia, unde și-a găsit acum drumul către veșnicie.

 

Grigore Constantinescu

http://revistamuzicala.radioromaniacultural.ro/wp-content/uploads/2015/04/117549input_file0080557-001.jpghttp://revistamuzicala.radioromaniacultural.ro/wp-content/uploads/2015/04/117549input_file0080557-001-150x150.jpgRevista MuzicalaRecenzii
Binecuvântarea şi bună-cântarea s-au îmbinat fericit într-un destin de excepţie, cel al minunatului părinte profesor universitar dr. Sebastian Barbu – Bucur, care ne-a părăsit acum, în preajma sărbătorilor pascale, cernind sufletele noastre. Am avut privilegiul de a-i fi contemporani, de a-i cunoaşte, într-o oarecare măsură, opera ştiinţifică şi de...