AVATAR ENESCU: 6o de ani în 6 zileAfis AVATAR ENESCU

4-9 mai 2015

Un proiect RADIO ROMÂNIA CULTURAL 

Producător Sorina Goia

 

 

 

cella-delavranceaCELLA DELAVRANCEA despre GEORGE ENESCU

Mai întâi, am cântat foarte mult cu el acasă la Maruca Cantacuzino, care a fost marea dragoste a lui Enescu, marea, marea dragoste a lui Enescu… şi mă duceam foarte des acolo pentru că ea făcea muzică în fiecare săptămână cel puţin de două ori şi când eram eu în Bucureşti natural că eu cântam la pian cu Enescu ( adică îl acompaniam cântând sonatele pentru pian şi vioară) şi ne-am înţeles admirabil imediat, nu aveam nevoie de repetiţie.

E foarte complicat să vorbesc acum despre Enescu – ar fi prea lung, dacă e scurt –  e prea scurt.

Îl socot un geniu;  a fost un geniu şi al viorii şi al pianului, dacă ar fi fost lăsat să-şi dezvolte talentul pianistic ar fi fost cel mai mare pianist din lume, pentru că avea şi o mână foarte mare care îl jena, mi-a spus asta de mai multe ori, îl jena la vioară. Dealtminteri, cânta pe o vioară pe care o făcuse, nu mai ştiu ce lutier în Franţa înadins pentru el, niţel mai mare, cu dimensiuni mai mari. Şi, ca violonist a fost, pot să spun, eu zic aşa (personal)  cel mai mare violonist care l-am mai auzit, adică cel mai artist violonist. Bunăoară, un concerto de Beethoven pentru vioară, nimenea, dar absolut nimeni din fenomenalii violonişti pe care i-am auzit, nimeni n-a refăcut intrarea temei în concerto pentru vioară şi orchestră ca Enescu, absolut nimeni. Eu îl intrebam uneori: Cum faci intrarea, reintrarea asta că e atâta de emoţionantă că nu poţi să o auzi fără să ai lacrimile în ochi, am spus: Cum pui arcuşul? şi el râdea şi mi-a spus că îşi pune arcuşul niţel pieziş, niţel în profil şi acelaşi lucru în sonata Kreutzer care o cântam foarte des cu el.

În fine, cântam toate sonatele lui Beethoven cu el, dar sonata Kreutzer şi sonata în do minor sunt cele mai valoroase dintre toate sonatele lui Beethoven, iară în sonata Kreutzer unde sfârşitul este o temă cu variaţii, am auzit pe Kreisler, pe Ysaÿe (ăştia sunt marii, marii, marii violonişti!), niciunul nu a atins la această emoţie atâta de adâncă.

Adevărat, cum îţi tremurau toţi nervii când îl ascultai şi la pian… ar fi fost un enorm pianist. Când cânta el la pian, i se cerea aşa de către Maruca: Pinx, acuma cântă-ne din Wagner şi cum avea o memorie absolut prodigioasă era destul pentru el să descifreze o dată o bucată, că i se întipărea în minte pentru întotdeauna. Şi atunci făcea un fel de potpourri. Cum s-ar zice, lua din tetralogia lui Wagner diferite scene, dintr-una din opere legată pe urmă cu altă scenă, dintr-altă operă şi făcea un tot care întotdeauna era extraordinar de frumos.

Ei bine, cum cânta el la pian acompaniindu-se uneori şi cu vocea… avea o voce caldă şi pe urmă imita instrumentele şi cu glasul, dar şi la pian găsea nuanţări orchestrale şi într-adevăr rezultatul era magic, magic!

 

Interviu din Fonoteca de Aur Radio România

http://revistamuzicala.radioromaniacultural.ro/wp-content/uploads/2015/04/cella-delavrancea1.jpghttp://revistamuzicala.radioromaniacultural.ro/wp-content/uploads/2015/04/cella-delavrancea1-150x135.jpgRevista MuzicalaAVATAR ENESCU
AVATAR ENESCU: 6o de ani în 6 zile 4-9 mai 2015 Un proiect RADIO ROMÂNIA CULTURAL  Producător Sorina Goia       CELLA DELAVRANCEA despre GEORGE ENESCU Mai întâi, am cântat foarte mult cu el acasă la Maruca Cantacuzino, care a fost marea dragoste a lui Enescu, marea, marea dragoste a lui Enescu... şi mă duceam foarte des...