Cortez 3   

  Cea mai frumoasă mezzo-soprană, pe scenă şi în realitate!… (Virginia Zeani)

O adevărată voce, o adevărată artistă, o colegă deosebită, o prietenă. (José Carreras)

O femeie superbă, pe scenă şi în afara ei, mult iubită de public. (Martina Arroyo).Cortez 5

Un simbol de generozitate, frumuseţe, dragoste, optimism, talent. Autentică, spontană, sinceră, dar, mai ales o mare aristă. (Marina Krilovici)

Viorica are tot ceea ce apreciez la un coleg: seriozitate, pregătire, carismă. În plus, în cordialele noastre întâlniri am descoperit o persoană amabilă şi săritoare. (Grace Bumbry).

 Cea mai frumoasă Carmen cu care am cântat, o voce rotundă, sonoră şi caldă, cea mai credibilă şi mai sexy Dalila pe care am întâlnit-o. (Gilbert Py)

 

Sunt cCortez 6omentarii pe care i le-au făcut VIORICĂI CORTEZ  câţiva dintre marii săi parteneri, în cartea „Cortez” a lui Marius Constantinescu. Toţi cei care au întâlnit-o au fost cuceriţi de farmecul ei scenic şi uman, de originalitatea, energia, prospeţimea şi bucuria cu care te primeşte în intimitatea prieteniei sale.

Eu am cunoscut-o la Gala pentru Romania, la Viena, în ianuarie 1990. Au urmat cele două concerte de la Sala Radio din 1990 şi 1991 şi emisiunile de televizune realizate la: Iaşi, Bucureşti, Paris, München. În timp, colaborarea noastră s-a transformat într-o frumoasă prietenie. Nici nu se putea altfel, deoarece, împreună cu ea, te simţi bine. Are căldură, umor, sinceritate, optimism.

Crezi că deţii toate aceste însuşiri pentru că eşti româncă?

– Categoric, da! Noi, românii suntem cei mai ospitalieri, prietenoşi şi veseli dintre toţi! (râde). La mine totul vine şi din pământul Moldovei, de la Doi Peri, unde am văzut lumina zile. Acolo există o energie care-mi umple sufletul de putere pentru mulţi ani.

– E greu să fii cântăreaţă?

– E greu şi uşor. Uşor este când iubeşti ceea ce faci, când nu ceri de la voce decât ce îţi poate da, când nu vrei mai mult, într-un timp scurt. E greu, atunci când realizezi că „instrumentul” la care cânţi este uneori atât de fragil şi te trădează. Prietenia cu el poate dura însă mult, dacă îl respecţi.

– În acest sens, Viorica Cortez nu a cântat prea mult?

– Am cântat mult (peste 150 de partituri) şi dificil. Niciodată însă ceva nepotrivit glasului sau temperamentului meu. De exemplu, nu am cântat-o pe Santuzza din Cavalleria rusticana, iar temperamental, am refuzat rolul Preziosilla din Forţa destinului.  Am iubit-o mult pe Charlotte din Werther  şi regret că n-am apucat să cânt pe Octavian din Cavalerul rozelor.

(Interviu pentru TVR,1992)

poza Cotrubas si Viorica

                                                     Luminiţa Constantinescu împreună cu  Ileana Cotrubaş şi Viorica Cortez 

   VIORICA  CORTEZ  s-a născut la Bucium (lângă Iaşi) la 27 decembrie 1935, într-o casă în care, tatăl – Ştefan Cortez – aduna toată „crema” culturală a acelor vremuri: Nicolae Labiş, George Lesnea, Aurel Felea, Nina Cassian, Achim Stoia, Constantin Bobescu, Constantin Stroescu, Gheorghe Pascu, Petre Ştefănescu-Goangă şi alţii. Ca şi celelalte două surori mai mici, Ştefania şi Mioara, Viorica a ales drumul muzicii. Primii trei ani de studii i-a petrecut la Conservatorul ieşean fiind, în acelaşi timp, solistă a Filarmonicii.

A continuat la Bucureşti, la clasa Artei Florescu. S-a căsătorit destul de tânără cu renumitul sculptor Marcel Guguianu şi, împreună, au avut-o pe Cătălina.

A obţinut Marele Premiu la Concursurile Internaţionale de canto de la Toulouse (alături de Ludovic Spiess-1964),  ‘s-Hertogenbosch (1965) şi George Enescu (1967), absolvind cursurile universitare cu opera Orfeu şi Euridice de Gluck.

Cortez 4

Dintre rolurile de comedie muzicală nu a cântat-o decât pe Rosina şi Tancred de Rossini şi pe Fidalma din Căsătoria secretă, deoarece i se spunea că: tenorii sunt prea scunzi pentru dumneavoastră!… Şi-a ales cu grijă repertoriul în funcţie de etapele vieţii. A inceput cu: Carmen, Dalila, Amneris, Azucena, Charlotte, Eboli, a continuat cu: Adalgisa, Orfeu, Marfa, Didona, Venus, Kundry, Jenufa, Margared, Elisabetta, Cleopatra, Ulrica, Mignon, Giulietta, Salomeea, Prinţesa de Buillon, Favorita, Fedora, Dulcineea, pentru ca, în anii din urmă să evolueze în: Miss Quickly din Falstaff, Marchiza de Berkenfield din Fiica regimentului, Contesa din Dama de pică, Prinţesa din Sora Angelica şi chiar Mama Lucia din Cavaleria rusticana. La Metropolitan a debutat în Carmen, în 1971, revenind pe această scenă, până în anul 1983, într-un Trubadurul cu Vasile Moldoveanu. Publicul de la Scala din Milano a aplaudat-o între anii 1971 şi 1980, începând cu Dalila, trecând prin Recviemul de Verdi, Carmen, Bal mascat, Aida, Norma, Ora spaniolă, Trubadurul, Don Carlo şi Oedipus Rex.

Dintre colegii de scenă cu care a colaborat păstrează amintiri minunate despre: Montserrat Caballé, Mirella Freni, Birgit Nilsson, Grace Bumbry, Renata Scotto, Raina Kabaivanska, Robert Merrill, Piero Cappuccilli, Sherrill Milnes, Leo Nucci, Matteo Manuguera, Nicolai Ghiaurov, Ruggero Raimondi, Franco Corelli, Giuseppe di Stefano, Alfredo Kraus, Placido Domingo şi José Carreras.

 

          – Ai fost căsătorită cu Emmanuel Bondeville, Secretaire Perpetuel al Academiei de Arte Frumoase din Franţa,  apoi cu istoricul Adolf Armbruster, ai locuit la Palatul Mazarin, te-ai bucurat de prietenia şi aprecierea unor personalităţi uriaşe: Georges Pompidou, Giscard d’Estaing, Arthur Rubinstein, Jean Paul Belmondo, Alain Delon, Peter Ustinov, Raf Valone şi alţii. Şi totuşi ţi-ai păstrat modestia şi sinceritatea. Ţi-a folosit în viaţă acest fel de a fi?

            – Dacă am rămas mereu aceeaşi, nu-i vina mea! (râde). Aşa mi-e felul, dar  pot să spun că modestia şi felul meu deschis şi sincer de a fi nu au fost apreciate decât de cei care au avut… inteligenţa de a le aprecia. În rest…

–          Este ceva mai presus de frumuseţe, pasiune şi simplitate?

–          Da. Dumnezeu şi darurile primite de la El, voinţa, credinţa şi munca.

–          Care este cel mai important lucru în viaţa unui artist?

–          Depăşirea momentului trăit şi alegerea drumului viitor.

Sperăm că şi ea va reuşi să treacă peste marea pierdere a Cătălinei,fiica sa!

 

Luminiţa Constantinescu

http://revistamuzicala.radioromaniacultural.ro/wp-content/uploads/2014/02/Cortez-31.jpeghttp://revistamuzicala.radioromaniacultural.ro/wp-content/uploads/2014/02/Cortez-31-150x78.jpegRevista MuzicalaRecenziiLuminita Constantinescu,Viorica Cortez
                       Cea mai frumoasă mezzo-soprană, pe scenă şi în realitate!... (Virginia Zeani) O adevărată voce, o adevărată artistă, o colegă deosebită, o prietenă. (José Carreras) O femeie superbă, pe scenă şi în afara ei, mult iubită de public. (Martina Arroyo). Un simbol de generozitate, frumuseţe,...