În urma  articolelor referitoare la împlinirea a 10 ani de la dispariţia Maestrului Ludovic Spiess, foarte mulţi dintre cei care l-au cunoscut au dorit să împărtăşească în paginile Revistei Muzicale Radio frumoasele amintiri pe care le au, legate de personalitatea Maestrului.

Mai jos sunt câteva materiale extrase din volumul “Patruzeci de ani de Vacanţe Muzicale la Piatra-Neamţ”, editura Capriccio, Piatra-Neamţ, 2011.Un colaj realizat chiar de autor – Andrei Valentin.

Sorina Goia

 

# # # # # # # # # # # # #

12647933_1038054039573793_167025312_nUn fapt important, care avea să contribuie decisiv la istoria ulterioară a Festivalului s-a consumat într-o bună zi a anului 2003 – că a fost bună s-a dovedit ulterior – atunci când, la o discuţie telefonică între doi vechi colegi de scenă, doamna muzicii de canto a urbei, Elena Botez, avea să-i împărtăşească din bucuria pe care o simţea participând activ (pregătind viitoarele artiste) şi pasiv (din stal)  an de an la Vacanţele Muzicale de la Piatra-Neamţ.

Curios din fire, o curiozitate profesională de care maestrul Spiess era „bolnav”, directorul din acea vreme al Operei Naţionale Române din Bucureşti, dă şi el un telefon organizatorilor. Ca să-şi anunţe prezenţa la Piatra-Neamţ. Voia, vezi bine, să vadă şi să se convingă singur de ceea ce se întâmpla aici. Nu că n-ar fi avut încredere în ceea ce-i spusese doamna Botez – chiar dacă ea putea fi şi subiectivă – dar intenţiona ca în viitorul apropiat să ajute o astfel de „iniţiativă curajoasă”, cum însuşi avea să catalogheze munca din jurul Vacanţelor. Şi pentru asta avea nevoie să vadă singur şi să înţeleagă ceea ce se petrecea în nord de ţară.

Cu toată notorietatea unei cariere de excepţie, în ciuda faptului ca avea şi o funcţie oficială, aceea de director al Operei Naţionale din Bucureşti, domnia sa nu a vrut să fie tratat aparte. În timpul zilelor din acel iulie 2004, echipa de organizare nici nu i-a simţit prezenţa. Mare amator al frumuseţilor naturii, cât era ziua de mare, Ludovic Spiess se deplasa de unul singur prin judeţ pentru a-i descoperi mănăstirile, munţii şi potecile. Pentru ca seara – în fiecare seară – tot de unul singur, să vină la fiecare manifestare în parte. Pentru a constata munca şi seriozitatea ce erau puse în valoare atât pe scenă, cât şi în culisele Vacanţelor Muzicale.

Aproape de finalul ediţiei, maestrul Spiess se confesa organizatorilor: Vacanţe Muzicale!… Deja aceste două cuvinte conţin un farmec deosebit, au o vrajă ademenitoare, ceva ce te atrage, deşi nu ştii exact despre ce e vorba. Ce poate fi mai frumos şi mai profund decât a face muzică bună pentru tine însuţi şi pentru cei care vor să te asculte într-o împrejurime naturală unde se pare că bunul Dumnezeu ne-a dat din tot ce este numai bun şi frumos din belşug?!

Ce minunată idee de a uni frumuseţile naturii cu frumuseţea muzicii clasice în cadrul unui Festival căruia îi doresc un viitor etern şi succes în continuare!”

La final de ediţie, marele Ludovic Spiess a fost extrem de încântat de ceea ce descoperise la Piatra-Neamţ. Făcând, împreună cu profesorul Horia Constantin Alupului-Rus, planuri pentru ediţia care urma,  directorul Operei bucureştene lăsa să se întrevadă deja o parte a programului Vacanţelor din 2005.

Referindu-se la propunerea făcută deja de către organizatori: „sunt bucuros şi onorat a fi preşedintele de onoare al acestor Vacanţe Muzicale!”

# # # # # # # # # # # # #

În luna martie a anului 2005, Ludovic Spiess purta un dialog cu Costin Popa de la revista bucureşteană „Melos”, ocazie cu care întreaga ţară avea să afle că „este impresionant că acest mic oraş, în care nu există o instituţie muzicală, a reuşit să se impună şi să atragă vară de vară numeroşi studenţi muzicieni, dascăli, muzicologi, compozitori, care, prin prezenţa lor, au contribuit  indiscutabil la sporirea prestigiului acestor Vacanţe de creaţie. Studenţii din diferite instituţii de învăţământ  superior, artiştii, au prilejul să se întâlnească, să contribuie la bucuria marelui public din    Piatra-Neamţ, un public absolut senzaţional, dornic de evenimente şi de frumos, într-un cadru cu totul şi cu totul special.”[1]

Urmau apoi date pe care directorul Operei Naţionale din Bucureşti le avea clare în minte, date ale noii ediţii. De fapt viitorul program care în proporţie de sută la sută avea să se concretizeze peste patru luni de zile: „ce va fi la ediţia ce stă să înceapă? Încep cu acea clasă de masterat pe care o voi susţine, dorindu-mi o activitate de două săptămâni absolut relaxantă, lăsând la o parte tensiunea profesor-student, o întâlnire prietenească, a adevărului; consider că este deosebit de important ca un tânăr viitor cântăreţ să cunoască cu exactitate nivelul la care se găseşte. Faptul că masteranzii vor avea posibilitatea să apară în două-trei recitaluri este semnificativ,  pentru că fiecare se va mobiliza şi vor fi ambiţioşi de a demonstra cât sunt de buni şi ce simţire artistică au la acea oră. Avem, apoi, programată o seară intitulată «Întâlnire între academii», în cadrul căreia reprezentanţii universităţilor invitate îşi vor prezenta disciplinele, pretenţiile, rezultatele muncii lor. (…) Am dorit să împănăm aceste două săptămâni cu un program cât mai atractiv. Dispunem de un teatru cochet, care a găzduit numeroase manifestări pe parcursul ediţiilor anterioare. Vor participa Filarmonica «Mihail Jora» din Bacău, Corul Filarmonicii «Moldova» din Iaşi, Orchestra de Cameră Radio, Cvartetul «Fagotissimo». Împrejurimile oraşului sunt absolut fascinante şi de aceea am programat concerte de muzică religioasă, apoi o seară de muzică contemporană, la fel ca şi un spectacol de folclor  românesc inclus în «Ziua muzicii tradiţionale».”[2]

# # # # # # # # # # # # #

Maestrul şi discipolii săi

Dacă înainte de debutul ediţiei maestrul Spiess era oarecum emoţionat la gândul că urma să dea ochii cu clasa sa de canto, studenţi sau absolvenţi ai instituţiilor de învăţământ muzical superior din ţară sau de peste hotare, oameni pe care domnia sa încă nu-i cunoscuse, cu o zi înaintea spectacolului care marca finalul de curs, profesorul Spiess se arăta deosebit de încântat. „Am câteva surprize foarte plăcute şi mă bucură faptul că am descoperit câţiva tineri cu un potenţial extraordinar. Şi chiar sunt nerăbdător să-i ascultaţi, să-i vedeţi şi să-i urmăriţi în concertul de sâmbătă. Este un concert destul de pretenţios, dar care, sunt sigur, va oferi satisfacţii şi publicului spectator şi interpreţilor.”

Da, maestrul nu greşea. Cei care pe 16 iulie 2005 apăreau în faţa publicului prezent la eveniment – Cătălina Chelaru, Nicolae Bantea, Egle Bogdanoviciuc-Chişiu, Vasile Chişiu, Ramona Zaharia, Valeriu Caradja, Bogadan Zaharia, Victoria Golovco, Vitalie Todiraşcu şi Daniel Zah – practic cei mai buni zece studenţi din cei cincisprezece admişi la curs, au interpretat arii din opere celebre. Interpretări care s-au finalizat cu aplauze la scenă deschisă.

# # # # # # # # # # # # #

Gânduri de viitor ale directorului artistic al Festivalului

La final de ediţie, maestrul Spiess se gândea deja la viitoarea ediţie. Planuri puse pe hârtie. După care urmau contactările artiştilor vizaţi. Apoi contractele… „Fiind vorba şi de muzica bisericească, cea încărcată de har, de emoţie, de trimitere, de transpunere, creind o atmosferă cu totul şi cu totul înălţătoare, pe viitor, mi-aş dori ca asemenea evenimente să aibă loc chiar în mănăstiri. Să îmbinăm armonios cultura cu viaţa spirituală şi cu turismul. Trebuie să găsim noi forme de exprimare şi noi forme de a atrage spre actul artistic.”

Plăcându-i ceea ce întâlnise aici, Ludovic Spiess găsea Vacanţele Muzicale de la Piatra-Neamţ un act cultural mereu perfectibil. În această idee, domnia sa avea planuri de viitor. Cunoscându-l, atât cât poţi cunoaşte o personalitate a lumii muzicale româneşti pe parcursul a doar două veri, nu mă îndoiam, la momentul respectiv, că totul avea să se împlinească aşa cum îşi dorea.

Doar că…

# # # # # # # # # # # # #

Ludovic Spiess la capătul unui drum

… Doar că…

Destinul avea alte planuri. Astfel că, în ianuarie 2006, la o banală partidă de vânătoare, maestrului Spiess i se face rău. Autocaracterizându-se, Ludovic Spiess spune despre sine: „sunt un tip câteodată incomod. Nu întâmplător, patruzeci de ani am fost hoinar prin lume. Şi am învăţat că, de pildă, adaptarea la noua economie de piaţă are nevoie de o nouă concepţie, de un alt curaj, de o nouă deschidere, de o altă transparenţă. Şi de o altă plajă de a privi şi analiza lucrurile. Toate acestea fiind componente ale libertăţii.” Simţindu-l constrâns în anumite principii de către semenii săi, probabil că destinul a ales să-i dea o libertate mai mare.

Cu un an şi jumătate mai devreme de acest prag, cel al trecerii fiinţei spre nefiinţă, maestrului Ludovic Spiess îi fusese conferit, de către Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti, titlul de Doctor Honoris Causa. În cuvântul rostit atunci, profesorul Grigore Constantinescu spunea: „imaginea artistului Ludovic Spiess este, din toate punctele de vedere, deschisă excepţiei. De la periplul său existenţial neobişnuit, care l-a făcut să se bucure de statutul unei vedete internaţionale de prim rang în lumea liricii mondiale, la unicitatea însuşirilor unui glas nepereche în galeria marilor tenori.”

 

spiess2LUDOVIC SPIESS – portret sentimental

“Vacanţele Muzicale au fost şi sunt un izvor de documentare, informare, cunoaştere şi perfecţionare. Este benefică şi folositoare confruntarea cu colegii din alte ţări, şcoli şi sisteme educaţionale. Toate acestea le-am găsit aici, la Piatra-Neamţ!” (Ludovic Spiess)

 

 S-a născut la 13 mai 1938 la Cluj. În prestigioasa sa activitate artistică a fost angajat la Teatrul Muzical din Braşov, la Teatrul de Operetă din Bucureşti, la Opera Română din Bucureşti.

În perioada 1965 – 1966 a beneficiat de o bursă pentru perfecţionare în Italia, la Milano. Datorită unor premii câştigate la concursurile internaţionale de la Bucureşti (1964), Toulouse (1964), Rio de Janeiro (1965) şi din Olanda (1966), avea să desfăşoare o carieră internaţională strălucită, evoluând pe cele mai importante scene ale lumii muzicale, alături de cei mai mari interpreţi de operă.

A colaborat cu dirijori renumiţi, cu mari regizori şi oameni de teatru liric ai Globului – Herbert von Karajan, Leonard Bernstein, Karl Bőhm, Roberto Benzi, Giuseppe Patané, Kurt Adler, Ricardo Mutti. Acestea fiind doar câteva exemple.

Spectacolele lirice care au avut răsunet mondial nu au fost puţine. Astfel, încerc a aminti doar o mică parte dintre rolurile în care Ludovic Spiees a demonstrat lumii întregi măiestria artei sale – falsul Dmitri din „Boris Godunov” al lui Modest Musorgski, Rodolfo din „Boema”, Mario Cavaradossi din „Tosca”, Pincherton din „Madam Butterfly” şi Calaf din „Turandot”, toate opere ale celebrului Puccini; ori Florestan din „Fidelio” a lui Beethoven, ducele de Mantua din „Rigoletto”, Manrico din „Trubadurul”, ambele ale lui Verdi.

A realizat numeroase înregistrări discografice, video ori de televiziune şi a participat la cele mai prestigioase festivaluri internaţionale. În lungul şir al stagiunilor lirice cuprinse pe parcursul a decenii întregi de activitate, maestrul Spiess a interpretat roluri în spectacole de mare succes. În care i-a întâlnit, ca partener de scenă, pe aproape toţi soliştii Operei Române şi ai Operetei bucureştene.

Pe plan pedagogic a urmat, ca şi pe plan artistic, un traseu plin de muncă intensă. Atât pe plan intern, la început, cât şi, ulterior, pe plan extern. Muncă care a dat roade, de la lansarea pe orbita naţională şi europeană a câtorva dintre foştii săi studenţi, până la introducerea domniei sale în cadrul juriilor unor mari concursuri internaţionale – „George Enescu” de la Bucureşti (2001 şi 2003), apoi cele de la Toulouse, Lecce, Barcelona (Concursul „Giaccomo Aragall”). Concursuri în care, ca şi în altele, şi-a asumat responsabilităţi complexe. Aşa cum a fost în cazul Concursului „George Enescu” din 1991, atunci când a deţinut funcţia de director al Festivalului.

Alte mari responsabilităţi de care s-a achitat cu onoarea ce-l caracteriza au fost cele conferite de funcţiile de Ministru al Culturii (1991-1992), de Preşedinte al Comitetului Naţional Român pentru UNICEF, sau de Director General al Operei Române din Bucureşti (2001-2006).

2679_LudovicSpiessCariera sa artistică, modul în care s-a impus lumii muzicale interne şi internaţionale, i-au adus numeroase distincţii. Ca recunoaştere a calităţii muncii depuse a primit, între multe altele, Ordinul Steaua României în grad de Cavaler, Crucea de Onoare a Austriei pentru Ştiinţă şi Artă, clasa I, Ordinul Meritul Cultural, clasa a II-a, titlul de Cetăţean de Onoare al municipiului Bucureşti.

La Vacanţele Muzicale ale anului 2005, gândind la momentul debutului, Ludovic Spiess i se confesa lui Ioan Amironoaie: „venirea mea la Piatra-Neamţ este o bucurie. În primul rând pentru că am găsit nişte oameni extraordinari, preocupaţi de destinul acestei manifestări. A reuşi, în ciuda condiţiilor nu totdeauna uşoare, să menţii timp de treizeci şi patru de ani un eveniment naţional şi internaţional, este un lucru absolut semnificativ. Cu atât mai mult cu cât oraşul este unul fără o viaţă muzicală cu statut permanent. (…) Este foarte frumos că dumneavoastră  nu uitaţi să sărbătoriţi în fiecare an un artist care şi-a luat zborul  şi care ne reprezintă în marile centre muzicale şi culturale ale lumii.”[1]

Cuvinte frumoase şi în totalitate acoperite de realitatea pe care domnia sa o cunoscuse îndeaproape încă de la Vacanţele Muzicale, ediţia a XXXIII-a.

Nu pot uita uimirea care-l cuprinsese în iulie 2004 pe directorul Operei Naţionale bucureştene. Acesta, după ce vizionase şi se mişcase în primele două zile ale Festivalului printre noi, cei care ne-am ocupat de problemele organizatorice, era uimit. Uimit şi mulţumit că găsea într-un oraş de munte, destul de retras de zumzetul vieţii muzicale naţionale, preocupare şi „o generoasă energie fizică, dar mai ales sufletească”, ca să-i citez vorbele rostite în foaierul teatrului în ziua deschiderii ediţiei din 2005.

Prin urmare, tot ceea ce observase şi simţise personal la Piatra-Neamţ, l-a determinat să pună şi domnia sa umărul la urcarea cotei Vacanţelor, la creşterea în valoare a Festivalului. Ca o consecinţă, şi-a pus la bătaie cunoştinţele manageriale, relaţiile şi conexiunile pe care le avea stabilite în lumea muzicală naţională şi internaţională. Şi, nu în ultimul rând, a ajutat imens Vacanţele Muzicale prin sfaturile, încurajările şi vorbele frumoase la adresa noastră, a pietrenilor. A celor din stal, sau a celor din culise.

Am convingerea că nu greşesc deloc atunci când afirm că prezenţa sa la Piatra-Neamţ, în 2004 şi 2005, a maestrului Spiess a fost o şansă de care am beneficiat cu toţii.

De toate acestea, nu trebuie uitat, nu a fost străină doamna profesor Elena Botez!

 

 

[1] Conform ziarului “Monitorul de Neamţ”

[1] Material intitulat “La Piatra-Neamţ, public senzaţional!”, publicat în paginile revistei „Melos”, martie 2005, şi semnat de Costin Popa.

[2] Material intitulat “La Piatra-Neamţ, public senzaţional!”, publicat în paginile revistei „Melos”, martie 2005, şi semnat de Costin Popa.

 

http://revistamuzicala.radioromaniacultural.ro/wp-content/uploads/2016/01/12647933_1038054039573793_167025312_n.jpghttp://revistamuzicala.radioromaniacultural.ro/wp-content/uploads/2016/01/12647933_1038054039573793_167025312_n-150x150.jpgRevista MuzicalaRemember
În urma  articolelor referitoare la împlinirea a 10 ani de la dispariţia Maestrului Ludovic Spiess, foarte mulţi dintre cei care l-au cunoscut au dorit să împărtăşească în paginile Revistei Muzicale Radio frumoasele amintiri pe care le au, legate de personalitatea Maestrului. Mai jos sunt câteva materiale extrase din volumul 'Patruzeci de...