Cu amărăciune scriu cuvintele astea…
Contemplu cu oroare imagini care condamnă Catedrala în construcție, în opoziție cu lipsa de spitale, școli și adaug eu lipsa de medici în România.
Acum aud oroarea de “muzică” cântată fals de o sumă de intelectuali, de artiști, “metafora” cu lemn în loc de piatră… evident nu sunteți la curent cu ambiguitatea traducerii noțiunii “tekton”, cea care definește profesia lui Iisus ( יֵשׁוּעַ ), dacă la asta făceați “subtil” aluzie, să mai adaug și “spațiile mici”?
La polul opus văd o sumedenie de comentarii care iau peste picior pe acești smeriți îmbogățiți din drepturi de autor, care îmbogățiți îndrăznesc să “cânte”… (se “încrețește” carnea pe mine) despre smerenie.

Sincer, nu obiectez să existe oameni bogați în România, din contră, mă întreb de ce nu sunt mai mulți bogați… dar mă doare că există săraci, sau săraci cu duhul, mă doare că sunt mulți suferinzi fără speranță, mă doare că între slujitorii Bisericii Ortodoxe Române par să existe prea destui cei fără har, interesați doar de latura “lucrativă” a profesiei lor, mă doare să văd ruptura ecumenică… cum ar fi reacția unor înalți ierarhi în fața tragediilor din Apuseni sau Colectiv, așa cum găsesc profund jignitor ca acești “intelectuali” să se declare apostolii smereniei cântând fals și culegând drepturi de autor de pe urma acestui cântec (sincer…) deloc inteligent. Fățărnicie… domnilor.

Dacă nu ar fi trist, ar fi comic să constat “bărbăția”, vigoarea acestor voci de intelectuali inculți, entuziasmul cu care parcă ei ar fi născut ideologia critică asupra Bisericii.
În realitate Creştinismul în genere se zbate între viziunea pesimistă augustină, promovând conceptul “păcatului originar” – argument folosit de clerici, iar pe de altă parte gândirea franciscană, dezicerea de “cele lumești”, modestia care să copieze modelul dezinteresului Mântuitorului Însuşi față de aspectul material – la care “intelectualii” noștri par să facă apel.
Revenind la cazul nostru particular, situația prezentă, vă propun să nu uităm că Biserica Ortodoxă Română a pierdut definitiv în anii socialismului proprietățile sale, nici azi nu se pune problema recuperării lor, “azi” adică în epoca marilor tunuri ale “retrocedărilor”… cred că o cunoaștere a istoriei României și deopotrivă a istoriei Bisericii Ortodoxe Române ne-ar scuti de multe discuții fără rost, prin comparație nu este cazul sărăcirii Bisericii Catolice în acele țări unde acestă orientare creștină a reușit să creeze așezăminte spitalicești.
Un gând despre spitale: deși noi plătim taxe și încă mult mai mult de atât statului român pentru a lua în grija sa sănătatea cetățenilor săi, după știința mea statul român a închis șaizeci și unu de spitale numai în 2010, nimeni dintre domniile voastre nu a cântat fals atunci împotriva lui Boc sau Băsescu!
Biserica Ortodoxă Română a deschis cel puțin 22 de spitale și așezăminte de îngrijire a persoanelor în vârstă la acea vreme, iarăși – după știința mea, nu imense spitale județene, adevărat, dar așezăminte în zone unde nu exista nimic.

Personal nu cred că există opoziție între sistemul de sănătate și Biserica Ortodoxa Română, este o blestemăție să alegi un astfel de discurs, toți acești “îngrijorați” ați putea obține nu cele 82, 90 sau 100 de milioane de euro necesare clădirii unei catedrale care ne va defini ca nație cel puțin câteva secole, ați putea obține cele peste 300 de milioane de euro ale unui stadion bucureștean mai mult nefolosit (amintesc că ultima sala de concert construită la Paris a costat mult peste 300 de milioane de euro), dacă ați privi doar un strop mai departe de această “dezbatere publică” pe care evit să o cataloghez, ați găsi cam 160 de miliarde de euro topite de “geniile” financiare ale acestei nații…
Școlile, da, sunt educator și mi le doresc îndeajuns de multe și mai ales modern concepute, spitalele de asemeni, ele toate servesc temporar minorități ale populației, bisericile însă servesc covârşitoarea majoritate a cetățenilor români de la naștere – prin misterul botezului creștin, până la moarte. Nu socotiți bine cei ce faceți numărători pe care nici nu le mai pomenesc aici în detaliu.

Catedrala.
Catedrala nu e pentru anul 2020, este pentru cel puțin încă două sau trei sute de ani, să dea Dumnezeu să fie pentru încă o mie și să fie îndeajuns Mai Înaltă decât clădirea Parlamentului pentru o reparație istorică: acest Parlament fără Dumnezeu să capete o cupolă cu cruce creștină privit dinspre Piața Unirii, sau de oriunde din Univers, așa ar fi ostoite durerile distrugerii cartierului Uranus și mântuirea noastră (a tuturor) să se înalțe în lumină și cântec, în împăcare și iertare.
Asemănator distrugerilor de la World Trade Center în New York și despre cartierul Uranus te întrebi: ce se mai poate construi pe locul atâtor lacrimi și suferințe?
Americanii au ales să construiască catedrale ale banilor. În România ce altceva se putea face în locul ăla chelit de un suflet nedumnezeiesc? Ce altceva decât simbolul împăcării și iertării?

Alte comentarii m-au nedumerit: îți pare ție (român modern) anacronic să construiești o catedrală în timpurile moderne? În cazul ăsta ești anacronic tu, pentru că fiecare generație are “mode”rnitatea ei, dar creştinismul ortodox nu cunoaște mode… Creştinismul nu se negociază, nu ești creștin doar când ai chef… nu e de mirare că batjocorești smerenia: nu cunoști Compasiunea, nu cunoști Comuniunea.

Bineînțeles că trebuia gândit mare: administrația politicii bisericești trebuie separată de Templu, Templul să fie destinat exclusiv misterelor creștine, iar în subsol să fie așezată Cunoașterea la temelia Templului, mai ales Cunoaşterea, biblioteca “Vaticanului” românesc!

Nu mai puțin important, din lipsă de cultură muzicală nația noastră nu știe că muzica de azi, inclusiv dezgustătoarea voastră “creație”, nu ar fi existat fără catedrale. Acustica bogată în reverberații a dus la nașterea armoniei, a contrapunctului, evoluția noastră afectivă este desăvârșită azi ca urmare a imaginației unui arhitect anonim în antichitatea latină: a luat o arcadă, a învârtit-o în jurul axului coborât din cheia bolții și a obținut o cupolă, iar cei ce vorbesc despre tradiția ortodoxiei ar trebui să știe că în Constantinopol un împărat vanitos a urnit energiile și a creat Sfânta Sofia cu gândul la Templul lui Solomon, făcut după regulile lui Dumnezeu. Acelea sunt regulile de edificare ale unei catedrale, nu altele. Cine a avut resurse și pace îndeajuns a creat catedrale după acel model, până și Islamul a copiat modelul, se vede exemplul didactic azi la Istambul în oglindă cu Sfânta Sofia.
Acustica acestor edificii a schimbat felul de a simți al umanității. Cuvântul și muzica deopotrivă capătă valențe revelatorii în acea acustică specială, dumnezeiască.
Nu-i așa că mulți nu v-ați gândit la toate astea?
Cruce deasupra Parlamentului?
Cunoaștere la temelia Templului?
Acustica catedralelor drept cauză şi model al evoluției noastre afective?…

Altele sunt problemele vremelnice ale Bisericii Ortodoxe Române, nu Catedrala!

Gândul la cupolă îmi amintește un scandal asemănător către finele secolului 19, o suită minoră de voci “patriotice” au obiectat împotriva construcției Ateneului Român, Ateneul era “evident” măsura megalomaniei în opinia lor… la mai puțin de 50 de ani după construcția sa s-a dovedit că era de patru ori mai mic decât era necesar Filarmonicii Enescu, astăzi tot prea mic este și nici o altă sală de concert nu “se arată” a fi construită în curând în București. Festivalul Enescu se ține într-o sală care este în realitate un coșciug acustic.
Asta arătăm lumii, putreziciunea obiceiurilor noastre.

La supărare oamenii fără viziune ar trebui “să vadă” furturile, banditismul, ticăloșia, nu catedrala zidită pe jumătate, Catedrala care trebuie să reprezinte o nație pentru sute de ani, CATEDRALA care să îmbrățișeze mii de credincioși în comuniune, indiferent de condițiile vitrege, pentru că numai Slujba de Înviere se ține afară!
Îmi pare rău că nu puteți vedea nimic din toate astea, dragi intelectuali, artiști, în prea mare măsură popor fățarnic, mă întreb sincer de ce nu puteți, mă întreb unde erați când închidea Băsescu spitale, mă întreb ce avantaje aveți de nu priviți și cântați fals încotro trebuie: spre vocația subit academică a pușcăriașilor, spre hoți…

De parcă nu era rău destul, discuțiile astea se poartă în Postul Paștelui, arătând cât de pătrunși sunt acești “patrioți” de misterele Botezului – prima promisiune pe drumul Învierii, pătrunşi de misterele Învierii, pătrunşi de tot ce înseamnă revelație creștină.
Nu vă deranjează îndeajuns hoțiile, îndeajuns cât să le cântați fals, vă deranjează edificarea celui mai important simbol românesc.
Nu aveți nici o pornire să cântați fals că nu se recuperează averile celor băgați în pușcării pentru felul în care le-au obținut, dar îmi “cântați” mie în față că bisericile din lemn…
În 1279, Ladislau Cumanul, a legiferat interzicerea construcţiei din zid a bisericilor ortodoxe pe teritoriul Regatului Apostolic maghiar, pentru că o biserică zidită dăinuieşte în timp, lasă urme şi înrădăcinează generaţiile.
Oricât de minunate ar fi bisericile din lemn în micile lor comunități, să nu uităm că au fost arse sute de ani din fuga calului de invaziile necreştine sau de nobili austro-ungari precum Adolf Buccow, care în 1760 a distrus cu tunul 37 de biserici ortodoxe la ordinul Mariei Teresa. Modelul lui Ladislau Cumanul este cel dorit de voi pentru Catedrala Patriarhiei Ortodoxiei Române, intelectuali români cu conduită de taximetrişti bucureșteni…
Lemnul, spațiile mici… David Attenborough, poate cel mai cunoscut biolog al zilelor noastre, vorbește fără echivoc într-un documentar realizat recent despre nevertebratele minuscule care devorează lemnul şi cadavrele, citez: “ele iubesc lemnul şi spațiile mici”… cumplită expresie când taximetriştii o asociază cu Divinitatea!
Bezna devenită aură.
Gotică exaltare.

În fotografiile postate mai jos veți găsi cupola Ateneului Român, o sală de concert mult prea mică pentru sonorităţile compozitorilor romantici, o vedeți iluminată cum era pe acordurile finale ale Simfoniei a Doua de Gustav Mahler, se numește Simfonia “Învierii”. Roșul Bordeaux al acestui tavan binecuvântat se asortează cu ouăle de Paște (pentru că sunteți “atât de intelectuali” nu explic semnificația), vă sugerez să vă închipuiți extazul comuniunii în cel mai frumos strigăt de Înviere din istoria muzicii, în interiorul unui gigantic Ou de Paște… și postez o a doua imagine cu ouă vopsite cu tâlc. A treia fotografie postată mă reprezintă dirijând “Mahler Doi”, mă aștept să nu aveți habar cine sunt, așa arăt într-un Ländler grațios-gingaș-alunecând-în-rubato, seducător dulce, miere în soare, nu mă aștept să știți, să fi fost martori, Mahler? taxi… voi înregistrați bășcălia voastră de “cântec” la vremea aia, fără să vă gândiți măcar o clipă că jigniți şi luați în râs nu doar simbolul pentru veacuri al nației române, dar și singura “sală de concert” ce se clădeşte în România, adevărat, sub forma unei Catedrale, pentru că în acea Catedrală vocile umane reunite în cor vor suna cum nu s-a auzit încă niciodată sunet pe pământ românesc, înțelegeți infinitatea sub forma de “niciodată”?

12969324_900542240043933_1551974169_n

12966595_900542183377272_599388958_n12987953_900549063376584_987068504_n

 

 

 

 

 

Ca să preiau complet zeflemeua voastră burlescă închei cu rugămintea:
DESENAȚI, RECITAȚI, SCĂLĂMBĂIȚI-VĂ, SCRIEȚI CE VREȚI, DAR NU ÎNCERCAȚI SĂ CÂNTAȚI, “MĂ”… FĂȚARNICILOR,
Lăsați muzica în pace!

Este limbajul ăsta pe înțelesul vostru?
Să fiți iertați, nimeni nu e fără păcat și adaug în limbajul meu: nu vă îndemn la evlavie smintită, dar mă miră că dezordinea pietrelor de pe ogor nu vă îndeamnă să le adunați pe verticală… chiar nu e nimic transcendent în voi?
Nu vă întrebați niciodată de ce Dumnezeu ne-a dat o libertate de alegere infinită într-o viață finită?

Catedrala este transformarea pietrelor în muzică.

 

 

 

 

 

 

 

CAMIL MARINESCU

 

 

 

 

 

 

http://revistamuzicala.radioromaniacultural.ro/wp-content/uploads/2016/04/12969324_900542240043933_1551974169_n.jpghttp://revistamuzicala.radioromaniacultural.ro/wp-content/uploads/2016/04/12969324_900542240043933_1551974169_n-150x150.jpgRevista MuzicalaBuchinist pe Facebook
Cu amărăciune scriu cuvintele astea... Contemplu cu oroare imagini care condamnă Catedrala în construcție, în opoziție cu lipsa de spitale, școli și adaug eu lipsa de medici în România. Acum aud oroarea de 'muzică' cântată fals de o sumă de intelectuali, de artiști, 'metafora' cu lemn în loc de piatră... evident...