download

Maestre Cristian Mandeal, foarte mulţi muzicieni (în special dirijorii)  vorbesc cu o reverenţă extraordinară despre Maestrul Constantin Bugeanu. Puţine mărturii însă au rămas despre cum era, ce făcea, de ce există acest nimb atât de frumos despre domnia sa; puţine înregistrări cu domnia sa la pupitrul unor anumite formaţii, în schimb foarte, foarte multe amintiri despre cât de bun pedagog a fost în domeniul dirijatului, şcolii de dirijat din România …

Eu cred că şcoala de dirijat din România înseamnă Şcoala Constantin Bugeanu pentru că nu ştiu să fi existat o altă şcoală – poate cea a lui Constantin Silvestri de dinainte, dar sunt prea mulţi ani de atunci. Însă în istoria recentă, Constantin Bugeanu a lăsat o dâră extrem de adâncă în ceea ce înseamnă dirijatul românesc. Toţi dirijorii din generaţia mea şi de după (încă) au fost produsul acestei şcoli: ca să citez în afară de mine, pe Horia Andreescu, pe Ion Marin, pe Camil Marinescu. Citez doar aceste nume şi este suficient. Dar mulţi alţii, ca Peter Oschanitzky, au trecut prin furcile caudine (ca să le numesc) aşa ale Şcolii Constantin Bugeanu.

A fost un extraordinar pedagog – în sensul în care a fost preocupat să găsească o metodologie de predare a dirijatului, lucru extrem de greu (de fapt) de înfăptuit, întrucât dirijatul se predă mai mult sau mai puţin empiric peste tot în lume. Se cumulează toate aceste discipline adiacente despre care vorbeam şi ele intră (mai mult sau mai puţin) în combinaţie pentru a forma un dirijor. la care se adaugă o tehnică specifică de dirijat… şi cam asta este! Maestrul Constantin Bugeanu a inventat însă, aşa aş putea numi, un sistem prin care reuşea în cele din urmă să scoată dirijori valabili aproape din oricine. Pentru că mie mi se pare că semnul definitoriu pentru calitatea unei şcoli înseamnă a produce elemente valabile din tot felul de date personale diferite de la un student la altul, un fel de formulă magică. E uşor să produci un violonist din Ştefan Rucha, ar fi putut să studieze cu oricine, ar fi fost oricum Ştefan Ruha; e foarte greu însă să produci dirijori din aproape oricine care intră şi doreşte să urmeze această disciplină.

Aşa cum spuneam, îşi compusese un sistem de predare cu totul extraordinar şi cu totul, eu aş zice, unic în lume.Pentru că nu era repetarea niciunei alte formule cunoscute pe vremea aceea. Sistemul lui consista într-un fel de spirală (dacă doriţi) hegeliană – de a porni de la simplu la compus, de la simplu la complex şi, mai ales, de a-l învăţa (pe tânărul aspirant la dirijat) cum să înveţe o partitură. Mie  mi se părea acesta un lucru absolut definitoriu pentru pedagogia, pentru sistemul pedagogic al unui profesor de dirijat. Pentru că problema se pune pentru oricine, cum să abordeze o partitură care la prima vedere pare un hăţiş nesfârşit de note scrise din care nu ştii ce să extragi, cum să extragi, cu ce, în ce ordine, cu care prioritate şi cum să îţi formulezi, cum să-ţi organizezi gândirea vizavi de o partitură.

Lucrul acesta mergea,cum spuneam, de la simplu la foarte complex, ajungându-se a se cuprinde în cele din urmă o partitură sub toate aspectele ei, până la cel hermeneutic, pornind în primul rând de la formă, la liniarism, apoi trecându-se prin ritmică, prin  armonică, prin orchestraţie, prin dinamică, prin toate elementele constitutive ale partiturii şi ajungându-se în cele din urmă la a se descoperi tainele muzicale ale unei partituri, respectiv ceea ce depăşea cele scrise într-o partitură, deci a aborda acel inefabil care se cheamă muzică.

Acest mod de a preda dirijatul a făcut din maestrul Constantin Bugeanu un unicat în această materie.

 

Interviu de Sorina Goia (fragment), 26 martie 2016

http://revistamuzicala.radioromaniacultural.ro/wp-content/uploads/2016/05/download2.jpghttp://revistamuzicala.radioromaniacultural.ro/wp-content/uploads/2016/05/download2-150x87.jpgRevista MuzicalaEseu
Maestre Cristian Mandeal, foarte mulţi muzicieni (în special dirijorii)  vorbesc cu o reverenţă extraordinară despre Maestrul Constantin Bugeanu. Puţine mărturii însă au rămas despre cum era, ce făcea, de ce există acest nimb atât de frumos despre domnia sa; puţine înregistrări cu domnia sa la pupitrul unor anumite formaţii,...