4fa39c547cff2coperta Lucia Stanescu …A fost o viaţă sau un vis?… Acesta este titlul cărţii sale autobiografice, apărută în urmă cu patru ani, la editura clujeană Eikon.

 

… A fost o viaţă sau un vis? – aceasta trebuie să fi fost şi întrebarea pe care şi-o punea Lucia Stănescu în seara de 17 iun ie, în loja centrală a Operei Române, asistând la spectacolul cu Aida, prezentat în onoarea sa, la împlinirea vârstei de 90 de ani. Eram în imediata sa vecinătate şi vedeam cum fiecare cuvânt al eroinei titulare era dublat de rostirea sa murmurată. Da, Lucia Stănescu era din nou pe scenă.

 

Timp de trei ore, cât a durat spectacolul, visa poate, la anii săi de glorie, la momentul de acum şase decenii când debuta în acest rol, la partenerii de suflet, la perioada anilor 1970-1975, când a condus destinele Operei Române din Cluj-Napoca, la drumul parcurs pe scenă (de la rolurile micuţe, la Cherubino, Michaela, Ana Lugojana, Mimi, Margareta, Elvira, Tatiana, Madama Butterfly, Tosca, Lohengrin, Manon Lescaut), la neuitatele turnee în China, Japonia, Cuba, Ungaria, Cehia, Egipt, Sicilia, Irlanda, Italia, dar, mai ales, visa la publicul de atunci, cald, entuziast, cu respect pentru valoare şi frumos. Era un film cu imagini luminoase, dintr-o poveste cu o femeie cu voce de înger, fascinant de frumoasă, iubită, admirată, aplaudată. A fost o viaţă sau un vis?…

 

hqdefaultDestinul a continuat la fel în Italia, după 1979 (anul stabilirii definitive). În ţara belcanto-ului a îmbinat cariera cu profesoratul (la Conservatorul Pietro Mascagni din Livorno). După ultimul debut în Cavalleria rusticana de Mascagni şi câteva spectacole glorioase de Manon Lescaut de Puccini, în  seara de 2 mai 1981, Lucia Stănescu  a pus punct carierei, printr-un recital, intitulat Addio alle scene, susţinut la Opera din Livorno. Un alt public, dar la fel de respectuos, omagia în picioare, pe distinsa  La Stanescu, această voce somptuoasă, tulburătoare prin frumuseţea şi consistenţa armonicelor, considerată o demnă urmaşă a Renatei Tebaldi.

 

Împlinirea celor nouă decenii de viaţă şi-a dorit tare mult să se petreacă la Someşul Rece, locul în care a văzut lumina zilei şi la Cluj-Napoca, oraşul de care o leagă atâtea şi atâtea amintiri. Realitatea, faptele concrete prin care autorităţile au sărbătorit-o au întrecut însă cu mult visul său.

 

IMG_20160610_183816Nu-i adevărat câte lucruri frumoase mi s-au întâmplat! mi-a spus fericită, în ziua spectacolului. În prezenţa ÎPS Mitropolit Andrei Andreicuţ, a Preotului Paroh Ştefăniţă Elefteriu, a Primarului Dumitru Sfârlea şi a tuturor someşenilor săi dragi, în ziua de 10 iunie, s-a oficiat sfinţirea duhovnicească a două plăci, una dedicată tatălui său, Preotul Ioan Stănescu, pentru Centrul Catehetic şi cealaltă, pentru noul Cămin Cultural, care se va numi de acum Lucia Stănescu. Spectacolul Grupului de Dansatori Zestrea Apusenilor din sat, precum şi concertul susuţinut de un grup coral de la Opera Română  au împlinit „cel mai înduioşător moment de suflet din viaţa mea”.

La Someşul Rece au urmat apoi întâlnirile cu toată familia (peste 35 de persoane), cu foşti solişti (parteneri de scenă) şi prieteni din Bucureşti. La masa de sub nucul bătrân din curte s-au depănat amintiri, s-a râs şi ochii unora s-au umezit, când îndrăgitul actor Florin Piersic şi-a amintit de mama sa, bună prietenă cu…Tanti Luci.

Ce timpuri!…

 

La lăsarea serii, în ziua de 17 iunie, o lume elegantă, cu toţi bărbaţii purtând papillon (la acea dată, instituţia impunea vestimentaţia masculină), se îndrepta către sala de spectacol. Era omagiată una dintre cele mai îndrăgite artiste de operă ale Clujului. În foaier, „incredibil de tânăra” nonagenară oferea interviuri pentru TVR şi radioul local. Păstra încă zâmbetul satisfacţiei cu care descoperise că şi o sala de repetiţii din Opera Română purta numele său.

 

Afişul spectacolului cu opera Aida cuprindea solişti de valoare, oameni apropiaţi sufletului generos al sărbătoritei. Mai întâi, Celia Costea, „cea mai frumoasă voce de soprană”, mi-a şoptit Tanti Luci după aria Ritorna vincitor. Unde mai vezi aşa o fată frumoasă, suplă, cu un glas ce-ţi încălzeşte inima şi te poartă într-o lume a performanţei vocale, cu ştiinţă şi siguranţă?…

 

646x528Apoi Radames. La insistenţa Luciei Stănescu tenorul italian Dario Prola a debutat în rol, demonstrând publicului român că posedă un glas sonor, o respiraţie bună şi acute bine impostate. Cu timpul şi prin exerciţiu, vor veni, poate, şi rafinamentele expresive, nuanţările lirice de care eroul are nevoie. „Este încă destul de tânăr, mai are timp”.

 

Mezzosoprana Andrada Ioana Roşu a fost cu adevărat, „rivala” Aidei. Stăpână pe o voce întinsă şi calitativă, a făcut din Amneris, prin implicare emoţională şi inteligenţa construcţiei dramatice, un personaj cu care pleci în minte.

 

Energicul şi inventivul Director al Operei Române, baritonul Florin Estefan, i-a oferit „cadou” sărbătoritei debutul în rolul Amonasro. Frumos dar!…Văzând cât este de tracasat în noua sa funcţie administrativă, cu telefoane, întâlniri, documente, situaţii actuale şi proiecte viitoare, te întrebi de unde mai are şi disponibilităţi vocale, cum de poate cânta cu atâta dezinvoltură, prospeţime şi căldură? În plus, chiar dacă este tânăr şi rolul de „tată” încă nu corespunde vârstei sale biologice, are maturitate artistică şi perspectiva unui viitor frumos.

 

În celelalte roluri s-au „aliniat” calitativ, fiecare cu dotarea sa vocală, dar cu o bună implicare muzicală: Petru Burcă (Ramfis), Simonfi Sandor (Regele), Florin Pop (Mesagerul) şi Ştefania Barz (Marea Preoteasă)

 

Într-o scenografie veche (adaptare Valentin Codoiu după Silviu Bogdan), care datează încă de la debutul Luciei Stănescu, impresionante au fost scenele de balet. Soliştii balerini Daniela Drăguşin, Lucian Bacoiu, Dorina Lucaciu, Dalia Costea, Romulus Petruş, Rodica Bacoiu, Ofelia Mărginean dar şi ceilalţi membri ai ansamblului au smuls ropote de aplauze prin sicronizarea şi eleganţa cu care au respectat coregrafia Gabrielei Taub Darvaş.

 

Poate că spectacolul n-ar fi avut atâta coeziune şi strălucire, dacă la pupitru nu s-ar fi aflat un dirijor ca Adrian Morar, un bun cunoscător al partiturii, cu o mână sigură şi autoritară, un „arhitect” lucid al planurilor sonore atât de variate şi copleşitoare ca cele din Aida. Orchestra şi corul (pregătit de Corneliu Felecan) au răspuns cu multă promptitudine baghetei dirijorale, rareori strecurându-se câte o mică desincronizare sau  „impuritate” instrumentală.

 

După Marşul Triumfal, s-a ridicat cortina. Prezentarea făcută de jurnalistul Marius Constantinescu sărbătoritei şi încheiată cu cuvintele: Ladies and gentlemen…The Queen! (o trimitere inspirată referitoare la vârsta de 90 de ani a Reginei Elisabeta a Angliei), în ovaţiile prelungite ale unui public ridicat în picioare, şi-a făcut apariţia Lucia Stănescu. Era însoţită de Doctorul Nicolae Miu, unul dintre marii săi admiratori, care i-a făcut un laudatio plin de afecţiune.

646x404Cu o tinereţe sprituală incredibilă, Lucia Stănescu a răspuns dragostei oferite de asistenţă printr-un scurt, dar vibrant discurs. Mulţumea Clujului, românilor, ţării pentru toate aceste visuri… împlinite.

 

Luminiţa Constantinescu

 

 

 

 

http://revistamuzicala.radioromaniacultural.ro/wp-content/uploads/2016/06/646x4041.jpghttp://revistamuzicala.radioromaniacultural.ro/wp-content/uploads/2016/06/646x4041-150x150.jpgRevista MuzicalaCronica
 ...A fost o viaţă sau un vis?... Acesta este titlul cărţii sale autobiografice, apărută în urmă cu patru ani, la editura clujeană Eikon.   ... A fost o viaţă sau un vis? – aceasta trebuie să fi fost şi întrebarea pe care şi-o punea Lucia Stănescu în seara de 17 iun ie,...