Stelele-n-cer---RomantePrimul meu gând legat de acest important solist român este că era un om amabil şi respectuos, capabil să facă un serviciu oricui îi cerea ajutorul. Prin intermediul său am avut telefon înaintea tuturor locatarilor care ne mutaserăm într-un bloc nou, în anul 1978.

 

L-am văzut în multe spectacole la Bucureşti, în roluri mari: Nilakantha, Don Basilio, Cneazul Igor, De Silva, Filip, Timur, Gremin, Avram Iancu (Bălcescu de Cornel Trăilescu). N-am avut însă niciodată ocazia să-i realizez un interviu de radio sau de televiziune. Iata de ce, cu ocazia împlinirii a 10 ani de la dispariţia sa (noiembrie 2010), l-am avut ca invitat la Televiziune, pe Vasile Donose, fost coleg de Conservator şi bun prieten cu Nicolae Florei. Nu uit prima frază cu care şi-a început amintirile cunoscutul muzicolg şi compozitor :„a fost un mare român, o mare voce şi un om de o diversă şi rafinată cultură”. O caracterizare succintă care spunea mult. Ştiam şi eu de la colegi, că Nicolae Florei era un om cu un impresionant tezaur de cunoştinţe, pasionat de istorie şi arheologie, un captivant povestitor, cu o memorie de invidiat. De altfel, o diplomă-document, tipărită în octombrie 1984, îl atestă ca Membru activ al Academiei de Ştiinţe din New York.

cu-Al.I.-Amzulescu-Gruia-Stoia-si-celebrul-bas-Nicolae-FloreiContemporan cu Ioan Hvorov, Constantin Gabor, Valentin Loghin, Viorel Ban, Nicolae Florei a fost considerat un strălucit urmaş al başilor: George Folescu, Edgar Istratty, Mircea Buciu, Nicolae Secăreanu. A activat pe scena bucureşteană şi pe alte scene din ţară şi străinătate, între anii 1955 şi 1984, pornind de la debutul în Monterone din Rigoletto, Raimondo din Lucia din Lammermoor de Donizetti, Escamillo din Carmen de Bizet, Timur din Turandot şi Colline din Boema de Puccini, apoi Nilakantha din Lakme de Delibes, Mefisto din Faust de Gounod, Marele Preot din Samson şi Dalila de Saint-Saens, Lothario din Mignon de Ambroise Thomas, Arkel din Pelleas şi Melisande de Debussy, Don Basilio din Bărbierul din Sevilla şi Moise de Rossini, Mefistofele de Boito, Bătrânul Ţigan din Aleko de Rahmaninov, Gremin din Evgheni Oneghin de Ceaikovski, până la De Silva din Ernani, Filip din Don Carlo şi Zaccaria din Nabucco de Verdi, Oedipe şi Thiresias din Oedipe de George Enescu, Hans Sachs din Maeştrii cântăreţi, Wotan din Walkiria, Olandezul zburător, Regele Henry din Lohengrin şi Hermann din Tannhauser de Wagner, Cneazul Igor de Borodin, Boris şi Pimen din Boris Godunov de Mussorgski, Ivan Susanin de Glinka, Avram Iancu din Bălcescu de Cornel Trăilescu, Horia de Nicolae Bretan, Decebal şi Ion Vodă de Gheorghe Dumitrescu, Ion din Năpasta de Sabin Drăgoi, Vlad Ţepeş din Fata de la Cozia de Emil Monţia, Zeus din Prometeus de Doru Popovici.

  • Eram ca fraţii, mai ales de idei. Ne asemănam prin originile noastre sărace, dar cinstite, comunicam prin aceleaşi filiaţii spirituale. Nu l-am auzit niciodată criticându-şi colegii. Ne-am legat şi prin cultul muncii temeinice, fiecare dintre noi cucerindu-şi cariera cu exigenţă, etapă cu etapă.
  • Era conştient de valoarea sa artistică?
  • downloadDa, dar era şi foarte modest. Deşi a fost pe multe meridiane ale lumii, ajungând până în Australia şi Noua Zeelandă, deşi a cântat sub baghetele unor dirijori ca Alberto Erede, Lorin Maazel, Nello Santi, Lovro von Matacic, George Georgescu, Jean Bobescu, Constantin Silvestri, Teodor Rogalski, deşi a debutat în Don Carlo la Munchen cu Giuseppe Patane la pupitru şi a fost primul Oedipe în premieră pe scena vieneză, deşi a cântat alături de Magda Olivero, Irina Arhipova, Ingrid Bonner, Hans Hotter, Dmitri Uzunov, şi mulţi alţii, lui Nicolae Florei nu îi plăcea să se laude. Spunea că publicul trebuie să decidă valoarea fiecăruia.
  • Dumneavoastră, d-le Donose, ce apreciaţi în primul rând la artistul pe care l-aţi avut prieten?
  • Felul în care îşi trăia rolurile. În vocea lui vibra emoţia artistică. Pentru el, arta interpretării nu era doar o ştiinţă, ci o stare care mă înălţa într-o stratosferă a idealului de frumuseţe. Mi-a interpretat şi mie cândva ciclul de lieduri „Mă chiamă iar” şi nu i-am făcut nicio sugestie. Simţise sentimentele mele de autor exact cum le trăisem eu când le-am pus pe note. Dacă am să scriu o monografie despre Nicolae Florei am s-o intitulez Interpretul ideal. (Interviu cu Vasile Donose pentru TVR, 2011)

download (1)Nicolae Florei s-a născut în ziua de 10 noiembrie 1927, în comuna Vasiova din judeţul Caraş Severin. Ca fiu al unui modest lăcătuş-mecanic nu a beneficiat de o educaţie temeinică şi prelungită în familie. A trebuit să muncească singur şi să studieze cu seriozitate tot ceea ce îl interesa în domeniul culturii şi ştiinţei. A absolvit Şcoala Normală de Învăţători, Conservatorul Municipal şi Institutul de Artă din Timişoara. Cânta la vioară, dar era foarte interesat de armonie, contrapunct, teorie, solfegiu, folclor şi, mai ales de canto. Printre maeştrii timişoreni îi făcea plăcere să-i amintească pe Mircea Hoinic, Sabin Drăgoi, Nicolae Ursu, Vadim Şumski.

Între anii 1950-1952 se desăvârşeşte la Bucureşti, la clasa de canto a lui Petre Ştefănescu-Goangă dar şi sub supravegeherea altor dascăli memorabili: D.D.Botez, Tudor Ciortea, Zeno Vancea, Marţian Negrea, Ion Dumitrescu, Jean Bobescu, Jean Rânzescu.

A fost profesor de muzică la Gimnaziu din Bocşa Vasiova, apoi dirijorul Corului Întreprinderii Comunale din Timişoara, după care, în 1950, devine solist la Ansamblul Ciocârlia din capitală, timp de cinci ani. Prima sa apariţie solistică a fost în Cantata „Pe malurile Prutului” de Ciprian Porumbescu şi în Doina Haiducească de Ion Popescu Runcu, sub bagheta lui Viorel Doboş.

A continuat la Operă şi a cucerit publicul în peste 40 de roluri mari susţinute aici şi în turneele întreprinse singur sau cu colectivul bucureştean, în Germania, Polonia, Cehoslovacia, Belgia, Franţa, Ungaria, Uniunea Sovietică, Iugoslavia, Bulgaria, Irlanda, Anglia, Australia, Noua Zeelandă, Elveţia şi altele.

nicolae-florei-romante-8450574În domeniul cameral şi vocal-simfonic s-a remarcat în Matthaus Passion de Bach, Simfonia a IX-a de Beethoven, Recviemul de Verdi, Romeo şi Julieta şi Damnaţiunea lui Faust de Berlioz, Război şi pace de Prokofiev şi în sute de lieduri  iscălite de toţi marii compozitori.

 

Nicolae Florei a fost şi un sensibil interpret al muzicii populare bănăţene şi al romanţei, genuri cuprinse în albumul „Stele-n cer”, editat de Casa de discuri Electrecord  în anul 2011.

 

Cu statura sa înaltă, cu limpezimea unei priviri sincere şi directe, cu vorba molcomă şi melodioasă, cu inepuizabila sa trăire actoricească, dar, mai ales, cu glasul său liric şi extins, cu versatilitatea stilistică şi inteligenţa unui  autentic om de cultură, Nicolae Florei s-a bucurat de aprecieri peste tot:

imageResize„ O mare putere de interiorizare, un superb control vocal şi o frază perfectă”– People’s Journal – Dublin

„Bine pregătit vocal şi stilistic, românul ne conduce în operă cu  o voce superbă şi o constantă nobleţe”– Le Courrier- Geneva

„Basul Nicolae Florei, dotat cu o voce expresivă şi amplă, a suscitat cel mai viu interes, cu o perfectă egalitate în toate registrele, cu o bogăţie dinamică a tonului, o mare expresivitate a notelor grave în piano şi un profund dramatism”– Le Monde- Paris

„Voce magnifică, actor magnific!” Sovetskaia Tatario- Kazan

 

 

S-a stins din viaţă în 25 noiembrie 2000. O viaţă de 73 de ani, trăită frumos şi nobil.

 

 

Luminiţa Constantinescu

http://revistamuzicala.radioromaniacultural.ro/wp-content/uploads/2016/08/Stelele-n-cer-Romante1.jpghttp://revistamuzicala.radioromaniacultural.ro/wp-content/uploads/2016/08/Stelele-n-cer-Romante1-150x101.jpgRevista MuzicalaRecenzii
  Primul meu gând legat de acest important solist român este că era un om amabil şi respectuos, capabil să facă un serviciu oricui îi cerea ajutorul. Prin intermediul său am avut telefon înaintea tuturor locatarilor care ne mutaserăm într-un bloc nou, în anul 1978.   L-am văzut în multe spectacole la...