Compozitorul+Adrian+Enescu+va+primi+premiul+pentru+Adrian Enescu, conştient cu evidenţă de valoarea lui, s-a dublu autonomizat… Mai întâi cu numele. După ce şi-a însuşit meseria componistică cizelată în Conservator de Aurel Stroe şi Alexandru Paşcanu, mai apoi la Universitatea Stanford-California, devenind ca atare stăpân  pe mijloacele tehnice de exprimare, a abordat ceea ce nici maeştrii nici colegii nu aşteptau: cultura pop/rock/jazz asilimată în cele mai intime, exotice şi sofisticate înveşmântări, de la comercial-melodic, la progressive, fusion, world  music, ambientală.

A doua autonomizare viza libertatea concretă a interpretării: a fost unul dintre primii posesori ai unui studio propriu de înregistrări asistate de computer, fără impediment în a-şi exprima după voie ideile prin complexe sintetizatoare.

Adrian Enescu s-a adresat MUZICII care… i-a răspuns!

Instrumentalul a fost de la început favoritul său dar, a exersat şi şlagărul… Scriu muzică uşoară ca să mă joc, spunea compozitorul. Din asemenea joc a ieşit melodia declarată la Radio România piesa celor 80 de ani de existenţă ai instituţiei: Bună seara iubite, versuri Lucian Avramescu, mare hit rămas şi azi fără rival în context naţional. Loredana şi Ion Caramitru îl lansau la final de ani ’80.

 

Forţa expresiei constituită sub presiunea ideilor etalată în piesele instrumentale – jazz rock-ul fiind corolar la începuturi – amintesc de piesa Pe şase replică la celebrul Take six, de poemul Basorelief ori de serialele Funky Synthesiser, energia creaţiei nu l-a lipsit pe Adrian Enescu de oaze lirice, sensibilitate, delicateţe florală cu feed back în emoţie care smereşte. Iată ce piesă – tot  pe versurile lui Lucian Avramescu, a primit aceeaşi Loredana.

 

Era nevoie pentru piesele lui Adrian Enescu de voci totale. Mă gândeam cum ar fi fost piesele lui cântate de Amy Winhouse… În epocă, mă ofer la acelaşi deceniu nouă, un Gabriel Cotabiţă putea ţine piept forţei partiturilor

 

Adrian Enescu este cel mai prolific autor de muzică destinată filmului. Au fost 60, 70? Greu de cuantificat. Regizorii – cei mari, şi-l disputau. Premiile se adunau în serial… de lung metraj.

Adrian Enescu a scris mult  şi pentru producţii internaţionale: în Italia, Australia, Belgia, Olanda, Japonia…  Din ceea ce ştiu, o anume secvenţă new age mă urmăreşte şi azi. Este editată pe  Invisible movies part 1 . Aşa cred că sună …neştiutul…

 

Lucrările  de amplă întindere au jalonat creaţia lui Adrian Enescu, piese de factură academică ori camerală destinate unor neuzuale dar cu atât mai atractive formule instrumentale. Originale, chiar dacă au îmbrăcat partituri acreditate prin celebritate de alte genuri: versiunea la opera Orfeu şi Euridice de Gluck de pildă, montată la Teatrul Bulandra în regia lui Ducu Darie, spectacol ex-tra-or-di-nar a cărui viziune sonoră conferă partiturii preclasice tranzitarea actualelor şi viitoarelor timpuri. Minuţiosul travaliu nu l-a gonit pe compozitor din lumea cântecului poetic. Am ales drept argument o înregistrare  în care confortul melodic, armoniile îngemănate nevoii de variaţie în discurs sunt demonstraţii de excelenţă în concept.

Închei, oferindu-vă un alt extras dintr-o partitură inedită peisajului nostru radiofonic; se pliază pe o idee a lui Adrian Enescu – prin muzică poţi accesa şi transcende: în titlul play past from present apoi, eu mie însumi, desluşesc un simbol pentru creaţia compozitorului, pe care l-am numit în cronicile mele Un alt Enescu ori A composer before his time. Ascultând mă gândeam la ideea comună marilor artişti spanioli Goya şi Gaudi potrivit cărora nu există o operă perfectă fără mister…

 

A dvs

Daniela Caraman Fotea

 

 

 

http://revistamuzicala.radioromaniacultural.ro/wp-content/uploads/2016/08/Compozitoru.jpghttp://revistamuzicala.radioromaniacultural.ro/wp-content/uploads/2016/08/Compozitoru-150x150.jpgRevista MuzicalaEmisiuni
Adrian Enescu, conştient cu evidenţă de valoarea lui, s-a dublu autonomizat… Mai întâi cu numele. După ce şi-a însuşit meseria componistică cizelată în Conservator de Aurel Stroe şi Alexandru Paşcanu, mai apoi la Universitatea Stanford-California, devenind ca atare stăpân  pe mijloacele tehnice de exprimare, a abordat ceea ce nici...