unnamedAtât de multe mesaje am citit despre RadiRo, încât am intrat în panică. Tot ce era important am reţinut – că e organizat de Radio România, că nu mai e un altul ca el în Europa, că vor veni la noi muzicieni pe care alţii îi aşteaptă ani de zile, că programul e de festival mare…

Ţinuta întâmplării disona puţin cu aspectul meu vestimentar, parcarea din faţa Sălii Radio era rezervată deja pentru camioane de instrumente şi transmisiuni tv iar agitaţia din backstage mă obliga la o asortare rapidă cu momentul.

La repetiţii, musafirii din China repetau Enescu şi consumau tot ceaiul verde, atât de inspirat pus la dispoziţie de către organizatori. Am realizat că toată atmosfera casual din culise va căpăta, în câteva ore, strălucire, eleganţă şi rafinament.

Ce mă fac, mi-am spus? Doar sunt directorul postului care promovează poate cel mai mult şi mai onest singurul Festival al Orchestrelor Radio din Europa…Frământarea mea s-a încheiat cu o răzvrătire asumată. Iar decizia e simplă şi probabil previzibilă, mai ales pentru cei care mă cunosc – da, voi veni la RadiRo în blugi!

Totuşi, e nevoie de o nuanţare. Nu mă îmbrac aşa doar pentru că sunt incomod în haine de gală… Aleg blugii pentru că vreau să fiu ca voi, cei pentru care muzica fină se consumă în manieră casual.

De fapt, o să fiu precum chinezii din Shenzhen, care îşi urmau dirijorul la repetiţii încercând să-l înţeleagă pe Enescu în câteva ore. Şi ca să n-am probleme cu parcarea rezervată, poftim, plusez şi vin la deschiderea RadiRo cu bicicleta.

Dar ce-or să zică muzicologii, oficialii şi cunoscătorii aproape nativi de muzică clasică atunci când vor vedea un director de post cultural în blugi la RadiRo? O să ne privim şi-o să ne transmitem gândurile telepatic. Când ei or să mă dojenească elegant pentru cum arăt, eu o să le spun că muzica uneşte continente şi culturi. Hai s-o testăm ca să vedem dacă poate face şi uniuni vestimentare…!

Iar dacă n-o să prind nicio greşeală a unei viori asemenea lor, muzicologilor, norocul meu! La sfârşit, o să ne ridicăm cu toţii în picioare şi vom aplauda. Fiecare pentru beneficiul lui.

Aş vrea ca RadiRo să fie pentru cât mai mulţi. Mi-aş dori ca serile care urmează să producă o minune. Să împace rolele cu limuzina, fracul cu jeanşii şi mai ales cunoscătorii de azi cu viitorii spectatori de muzică clasică.

Ne vedem la concert! Eu vin în blugi!

 

Radu Croitoru

http://revistamuzicala.radioromaniacultural.ro/wp-content/uploads/2016/09/unnamed3.jpghttp://revistamuzicala.radioromaniacultural.ro/wp-content/uploads/2016/09/unnamed3-150x150.jpgRevista MuzicalaCronicablugi,radiro,violoncelistul Radu Croitoru
Atât de multe mesaje am citit despre RadiRo, încât am intrat în panică. Tot ce era important am reţinut – că e organizat de Radio România, că nu mai e un altul ca el în Europa, că vor veni la noi muzicieni pe care alţii îi aşteaptă ani de...