14560242_10153957301801297_6744504676445175561_oPe data de 14 octombrie Opera Națională București și-a deschis oficial stagiunea sub patronajul noului manager – director general interimar Beatrice Rancea.

Ni s-a prezentat o gală de operă extraordinară susținută de câțiva artiști de talie internațională, invitați ca oaspeți, care au evoluat pe scenă alături de interpreți români atât de la București cât și din țară.

Dorim, încă de la început, să evaluăm această inițiativă ca pe un eveniment artistic de seamă, mult așteptat de publicul bucureștean. Putem face câteva considerații generale privind organizarea spectacolului.

14700866_10153983171726297_1773956817603561206_oLa pupitrul orchestral s-a aflat noul coordonator artistic muzical, dirijorul italian Marcello  Mottadelli, pe care-l cunoscusem cu un an în urmă la premiera operei “Simon Boccanegra” de Verdi de la Opera din Craiova. De atunci l-am apreciat ca pe un muzician profesionist remarcabil, care s-a străduit să asigure orchestrei un spirit de omogenitate și în același timp, de respect pentru partitură. În această gală mi-a demonstrat același calități la care se adaugă grija pentru urmărirea cu atenție a vocilor soliștilor, dar și ale corului. Are o suplețe și mobilitate în gesturi, este, în același timp și un spirit carismatic. Putem spune chiar că orchestra Operei bucureștene a sunat excelent.

Programul galei a fost bine gândit din punct de vedere repertorial, cuprinzând titluri cunoscute dar și altele mai puțin cântate. De asemeni, corul a dovedit o contribuție substanțială în execuția unor importante momente corale, bucurându-se de conducerea înțeleaptă a neobositului și vigurosului dirijor Stelian Olariu, care la vârsta sa înaintată nu și-a pierdut vitalitatea și forța unui muzician de prestigiu. Regia și întregul concept  al spectacolului au fost asigurate de Renato Zanella, cunoscut coregraf și regizor internațional. Nu putem eluda nici scenografia și costumele Doinei Levintza, de mult bun gust și rafinament.

Într-o asemenea ambianță, participarea extraordinară a unor nume importante ale liricii contemporane și-a găsit, în acest context, un loc de cinste.

Astfel, am avut șansa s-o vedem live pe cunoscuta mezzosoprană Ildikó Komlósi, invitată pe mari scene din lume: la Wiener Staatsoper, la Teatro alla Scala, Deutsche Oper Berlin, Semperoper din Dresda, Royal Opera House Covent Garden, Metropolitan Opera din New York, Arena din Verona și multe altele. Este o artistă mare, are prestanță scenică, este impunătoare, a dovedit aceste calități și în repertoriul pe care și l-a ales. Este o Amneris de referință și s-a relevat prin duetul Amneris – Aida, având-o ca parteneră pe soprana noastră Sorina Munteanu, care impresionează prin vocea ei frumoasă în acest rol dramatic. Komlósi a cântat Habanera din “Carmen” de Bizet, cu efecte comice, cu plastică a trupului adecvată, demonstrând că știe să interpreteze și să nuanțeze o partitură.

Baritonul Ambrogio  Maestri, cunoscut în prezent ca cel mai nuanțat Falstaff al momentului pe marile scene unde l-a cântat, ne-a făcut o demonstrație prin aria din actul I “L’onore! Ladri” din “Falstaff” de Verdi, relevându-și calitățile actoricești și vocale pentru acest rol. De asemeni, pe registrul comic a interpretat și aria lui Dulcamara din “L’elisir d’amore” de Donizetti. Este zona repertorială care-l avantajează cel mai mult, prin fizicul său masiv. În duetul din “Otello” de Verdi, unde l-a avut ca partener pe cunoscutul tenor Vladimir Galouzine, a avut forță dramatică, dar nuanțele pe care le așteptam de la Iago nu le-am regăsit aici. Este fără îndoială, un bariton de forță, inegalabil într-un anumit repertoriu.

O altă prezență mult așteptată a fost soprana georgiană Nino Machaidze, care a înlocuit-o pe Anita Hartig, indisponibilă, din păcate. Artista este cunoscută pe mari scene ale lumii, la Metropolitan Opera din New York, Bayerische Staatsoper München, Staatsoper Berlin, Opéra national de Paris, Royal Opera House Covent Garden, Gran Teatre del Liceu, Barcelona, Los Angeles și multe altele. Abordează un repertoriu de soprană lirică cu lejerități care-i permite s-o interpreteze pe Julietta din “Roméo et Juliette” de Gounod, pe Manon a lui Massenet sau Gilda din “Rigoletto” de Verdi. Are o voce frumoasă, plină de culoare și expresivitate. Este o apariție splendidă pe scenă, are suplețe și luminozitate în privire. Ne-a emoționat în valsul Juliettei din “Roméo et Juliette” de Gounod, dar și în duetul “Parigi o cara” cu Alexandru Badea din “La traviata” de Verdi. Remarcăm faptul că vocea s-a împlinit și dezvoltat frumos. A fost un moment important al serii.

De asemeni, tenorul rus Vladimir Galouzine pe care l-am apreciat mult în “Dama de pică” a lui Ceaikovski la Paris, dar și în alte producții din repertoriul rusesc, deși are o vârstă, și-a păstrat prin tehnică și professionalism, un acut încă valabil (ne amintim de finalul ariei “Nessun dorma” din “Turandot” de Puccini). Rezistența sa timbrală se datorează, fără îndoială, unui profesionalism serios. A surmontat și duetul Otello – Iago din “Otello” de Verdi datorită acelorași argumente.

Tenorul Alexandru Badea, care a cântat mult la teatre importante din Germania: Berlin, Wiesbaden, Angsburg, Bremen și altele, s-a mișcat cu dezinvoltură într-un repertoriu care-l avantaja: Roméo, Alfredo, Hoffmann, Edgardo. A cântat și operetă, ceea ce i-a deschis o cale spre diversificare repertorială. În seara Galei, a interpretat aria lui Turiddu “Viva il vino spumeggiante” din “Cavalleria Rusticana” de Mascagni și duet din “La traviata”. Se străduiește să-și mențină un acut viabil care reușește, în parte, să ne bucure. Credem însă că ar fi mai avantajat în acest moment să se axeze pe un repertoriu vocal-simfonic.

Garnitura invitaților a fost îmbogățită cu câteva prezențe românești importante.

Mezzosoprana clujeană Liliana Mattei Ciucă, binecunoscută în producții la București, este o apariție atrăgătoare, are o voce cu o culoare timbrală frumoasă, impunându-se și printr-o tehnică extrem de controlată. Cele două arii verdiene, “Stride la vampa” din “Il trovatore” și  “Re dell’abisso affrettati” din “Un ballo in maschera” au pus în valoare calitățile sale.

Iulia Isaev, ajunsă la o maturitate a creației sale lirice, cu o voce deosebit de frumos lucrată, sensibilă, elegantă, purtând amprenta școlii de canto a regretatei soprano Arta Florescu, ne-a impresionat, ca de fiecare dată, cu aria “Un bel di vedremo” din “Madama Butterfly” de Puccini.

Irina Iordăchescu, soprană în plină ascensiune vocală, de mare sensibilitate și forță artistică, a cântat cu forță și trăire dramatică moartea lui Liù din “Turandot” de Puccini.

Mezzosoprana Oana Andra, ajunsă și ea la o maturitate artistică, a dorit să ne ofere o altă fațetă a temperamentului și vocalitāții sale artistice de mezzo, interpretând aria Musettei “Quando m’en vo” din “La bohème” de Puccini. Desigur, aria este scrisă pentru soprană, dar ea a dovedit c-o poate cânta și pe vocea sa.

Baritonul Iordache Basalic, după o perioadă în care nu l-am mai văzut, a revenit cu aria lui Figaro din “Il barbiere di Siviglia” de Rossini cu care, de-a lungul carierei sale, a impresionat mereu publicul prin dezinvoltură și artificii comice. Am apreciat revenirea sa scenică care, sperăm, să-i fie de bun augur.

Tenorul Liviu Indricău, într-o ascendență a culorii sale timbrale, ne-a interpretat aria lui Lenski “Kuda Kuda” din “Evgheni Oneghin” de Ceaikovski. După opinia mea, aria nu-l avantajează în acest moment, ea fiind o confesiune lirică, poetică, pe care tânărul artist nu o poate reda cu vocalitatea sa de acum. Cred că ar fi trebuit să se îndrepte spre un alt titlu repertorial care l-ar fi avantajat.

Corul Operei Naționale București, ne-a impresionat, ca de fiecare dată, cu câteva piese de rezistență, îndelung aplaudate de public: “Va pensiero” din “Nabucco” de Verdi, corul triumfal din “Aida” de Verdi sau corul mut din “Madama Butterfly” de Puccini.

Putem aprecia în final că această Gală de operă a fost un moment artistic valoros, o adevărată deschidere de stagiune pentru prima noastră scenă lirică.

Întreaga organizare artistică și tot colectivul au contribuit substanțial să bucure publicul de operă cu o seară de neuitat. Sperăm că în stagiunea care a început să mai avem cât mai multe asemenea evenimente.

 

de Mihai-Alexandru Canciovici

 

 

http://revistamuzicala.radioromaniacultural.ro/wp-content/uploads/2016/10/14560242_10153957301801297_6744504676445175561_o.jpghttp://revistamuzicala.radioromaniacultural.ro/wp-content/uploads/2016/10/14560242_10153957301801297_6744504676445175561_o-150x150.jpgRevista MuzicalaCronica
Pe data de 14 octombrie Opera Națională București și-a deschis oficial stagiunea sub patronajul noului manager - director general interimar Beatrice Rancea. Ni s-a prezentat o gală de operă extraordinară susținută de câțiva artiști de talie internațională, invitați ca oaspeți, care au evoluat pe scenă alături de interpreți români atât...