Opera Națională București a oferit publicului iubitor de balet o gală internațională extraordinară la început de stagiune. Ideea doamnei Beatrice Rancea, manager – director general interimar, de a-l invita pe coregraful și regizorul Renato Zanella să coordoneze compania de balet a Operei s-a dovedit benefică, întrucât acesta este cunoscut în lumea coregrafică internațională, are nenumărate relații pe care, cu siguranță, le va folosi în avantajul trupei noastre. De altfel, el a condus cu profesionalism și știință baletul de la Wiener Staatsoper timp de zece ani, repurtând cu acesta nenumărate succese.

Am avut ocazia să văd câteva spectacole de balet la Viena care m-au convins de contribuția substanțială a Directorului de atunci, Renato Zanella.

Vom începe considerațiile noastre prin câteva observații generale privind organizarea întregului spectacol.

14711593_10153991596481297_2093020675408313561_oMenționăm, încă de la început, că s-a avut în vedere un repertoriu coregrafic diversificat conținând titluri și coregrafi atât clasici cât și moderni, unii necunoscuți publicului românesc, ceea ce mi se pare interesant. Întregul spectacol a oferit piese care pot demonstra o dinamică firească în istoria dansului, multe dintre contribuțiile actuale ale unor coregrafi fiind chiar inedite.

În același timp, s-a apelat la invitarea unor prim soliști de talie internațională de pe mari scene: Wiener Staatsballett, The Royal Ballet, Teatro alla Scala di Milano, Opéra National de Paris, Ballet Nacional de España, New York City Ballet. Rar ni se întâmplă nouă, iubitorilor de balet, să-i urmărim live pe Aurélie Dupont și Alessio Carbone (Opéra National de Paris), Nicoletta Manni și Timofej Andrijashenko (Teatro alla Scala di Milano), Lauren Cuthbertson și Federico Bonelli (The Royal Ballet), Natascha Mair și Davide Dato (Wiener Staatsballett), Esther Jurado și Sergio Bernal (Ballet Nacional de España), Joaquin de Luz (New York City Ballet). Acestora li s-au adăugat câțiva prim soliști ori soliști ai baletului nostru, precum Adina Tudor, Cristina Dijmaru, Bogdan Cănilă, Ada Gonzales, Ovidiu Matei Iancu, Andra Ionete, Robert Enache, Mihaela Soare, Valentin Stoica, Bianca Stoicheciu, Akane Ichii, Yvonne Slinger Cosialls, Alice Minoiu, Vlad Toader, Cristian Preda, Sergiu Dan, Takaya Ryon, Alessandro Audisio. Putem aprecia că toți interpreții români prezenți în gală au onorat cu cinste prin prestația lor pe stelele dansului internațional invitate, ceea ce demonstrează că baletul nostru are resurse speciale, talente reale și se poate revigora așa cum ni l-am dorit noi de totdeauna. Este însă necesar un repertoriu clasic dar și contemporan care să-i pună în valoare, să le ofere șansa de a-și demonstra capacitățile artistice.

Vom face câteva scurte analize a pieselor prezentate, bineînțeles, neavând spațiul necesar de a le comenta pe toate.

14682201_10153991742481297_227275793422179620_oPrim balerinii de la Covent Garden, Lauren Cuthbertson și Federico Bonelli au evoluat în marele pas de deux din actul al III-lea din “Lacul lebedelor”, în coregrafia lui Marius Petipa, dovedind calități tehnice deosebite, precizie, dezinvoltură, o linie frumoasă în dans, o sincronizare a mișcărilor cu muzica, sărituri superbe (la Bonelli), fouetté-uri precise și academice, strălucind prin acuratețe (la Cuthbertson). Au mai prezentat și un număr modern, Chroma, în coregrafia lui Wayne McGregor, pe muzică de Joby Talbot și The White Stripes, în care mișcările dintre cei doi parteneri erau bine conduse muzical, se creea o perfectă plastică a trupurilor superbe ale dansatorilor, care aveau avantajul că erau și înalți.

 

14680979_10153991593051297_2045234133973915574_o Nicoletta Manni și Timofej Andrijashenko de la Teatro alla Scala au prezentat două numere de referință: pas de deux din actul al II-lea din baletul “Giselle” de Adam, în coregrafia clasică a lui Jean Coralli și Jules Perrot, un moment poetic de o rară frumusețe, balerinii plutind parcă în aer și transmițând acea stare de vrajă a acestui duet și un al doilea moment pe care l-am admirat și coregrafic – “Caravaggio” pe muzica lui Bruno Moretti după Claudio Monteverdi, în coregrafia lui Mauro Bigonzetti care a construit un duet în care cele două trupuri ale dansatorilor parcă erau dăltuite în piatră, mișcarea avea sens metaforic, era o îngemănare ideală între cei doi parteneri.

 

14692189_10153991594486297_4914655856627667582_oCei doi mari dansatori de la Opéra National de Paris, Aurélie Dupont și Alessio Carbone au dovedit evoluția lor firească spre dans contemporan, părăsind de data aceasta baletul clasic. Cele două piese au fost “Together Alone”, pe muzica lui Philip Glass, în coregrafia lui Benjamin Millepied (o frumoasă demonstrație de tehnică pe corpurile balerinilor) și un balet construit de Angelin Preljocaj “Le Parc” pe muzica din Concertul de pian nr. 23, Adagio, de Mozart (la pian Luminița Berariu), o piesă sofisticată, ce exprima stări diferite: tristețe, bucurie, emoție. Este foarte în stil Preljocaj.

 

Foarte interesante au fost câteva piese cu Davide Dato 14715597_10153991595576297_4919407625838337757_o(Wiener Staatsballett), având-o ca parteneră pe Natascha Mair, un pas de deux pe muzică de Donizetti (coregrafia – Manuel Legris) sau “Labyrinth of Solitude”, pe muzica lui Tomaso Antonio Vitali, Chaconne, în coregrafia lui Patrick de Bana, o demonstrație excelentă de dans de expresie, așa cum și Alessio Carbone ne-a prezentat o coregrafie Béjart pe muzică de Gounod – “Arepo”, prin punerea în valoare a trupului său expresiv, fiind adecvat coregrafic cu ideea lui Maurice Béjart.

 
14753765_10153991595491297_8957242451385120862_oFoarte bine realizate au fost numerele de balet spaniol și flamenco interpretate de Esther Jurado (Ballet Nacional de España): “Zambra”, în coregrafia ei și “Asturias”, în coregrafia lui Carlos Vilán, a doua piesă pe muzica lui Isaac Albéniz, în orchestrația lui Frühbeck de Burgos, Esther Jurado fiind o dansatoare de mare expresivitate și frumusețe în dans de caracter.

 

 

Pentru punerea în valoare a întregului 14633491_10153991596491297_1290639362771064983_oansamblu de balet au figurat în program “The Shadow” din actul al II-lea din “Le Baiadère” de Minkus, în coregrafia lui Mihai Babușka după Marius Petipa și Temă și Variațiuni – Adagio & Finale pe muzică de Ceaikovski, în coregrafia lui George Balanchine, avându-i ca soliști pe Ada Gonzalez și Ovidiu Matei Iancu, un cuplu bine sincronizat și în stilul întregii partituri, soliștii noștri, așa cum menționam mai sus s-au prezentat la înălțimea acestei gale.

 

14753473_10153991594661297_4074878829386291211_o

Cristina Dijmaru, avându-l în prima parte ca partener pe Joaquin de Luz, în “Le Corsaire” de Minkus, în coregrafia lui Petipa, amândoi balerinii demonstrând calități tehnice remarcabile, turație, fouetté, manejuri excelente.

În “In the Middle, Somewhat Elevated”, duet pe muzica lui Thom Willems în colaborare cu Lesley Stuck și coregrafia lui William Forsythe, Cristina Dijmaru împreună cu Bogdan Cănilă au executat o mișcare a trupurilor pe o muzică electronică, într-o grea partitură, demonstrând ritm și forță de a se adapta unui stil extrem de dificil de interpretare și execuție.

Andra Ionete și Robert Enache au dansat pas de deux din “Don Quixote” de Minkus în coregrafia lui Petipa, cu multă acuratețe și cu o tehnică bine stăpânită.

Adina Tudor, într-o coregrafie de Renato Zanella pe muzică de Johann Strauss-fiul a răspuns cerințelor unei partituri dificile, cu multă poezie, aplomb, umor, dar și sensibilitate.

S-au interpretat numeroase piese în coregrafia lui Renato Zanella, mici bijuterii muzicale ale lui Johann Strauss-fiul, în care coregraful a folosit băieți pe care i-a pus în valoare, realizând o întreagă atmosferă vieneză: Bogdan Cănilă, Vlad Toader, Valentin Stoica (“Leichtes Blut”) sau “Pizzicato Polka” (Mihaela Soare și Valentin Stoica).

Orchestra Operei Naționale București a interpretat o mare parte din program sub conducerea dirijorului italian  Pietro Salvaggio, un muzician care lucrează ca maestru acompaniator pe lângă școala de înalte performanțe de dans clasic de la Torino și la Royal Academy Londra. Acest fapt este o justificare a modului în care el a înțeles și interpretat atât de subtil partiturile muzicale. Câteva dintre piesele coregrafice s-au executat cu imprimări pe bandă.

14680842_10153991605596297_4402054086946533541_o (1)Mărturisesc că acest spectacol mi-a procurat bucurii. Pe de-o parte, am avut șansa de a vedea primi balerini de pe mari scene, care au evoluat în unele coregrafii necunoscute pentru noi. Pe de altă parte, mi-a făcut plăcere să constat că baletul nostru are toate șansele să se revitalizeze. Avem tineri talentați, sensibili, care iubesc arta dansului și speră să lucreze cu anumiți coregrafi care să-i pună în valoare. Trăiesc cu speranța că Renato Zanella, noul coordonator al companiei va realiza, în timp, acest deziderat.

 

Mihai-Alexandru Canciovici

 

http://revistamuzicala.radioromaniacultural.ro/wp-content/uploads/2016/10/14715597_10153991595576297_4919407625838337757_o-1024x683.jpghttp://revistamuzicala.radioromaniacultural.ro/wp-content/uploads/2016/10/14715597_10153991595576297_4919407625838337757_o-150x150.jpgRevista MuzicalaCronicaAda Gonzales,Adina Tudor,Akane Ichii,Alessandro Audisio,Alice Minoiu,Andra Ionete,Bianca Stoicheciu,Bogdan Cănilă,Cristian Preda,Cristina Dijmaru,gala balet,MIHAELA SOARE,opera nationala bucuresti,Ovidiu Matei Iancu,Renato Zanella,Robert Enache,Sergiu Dan,Takaya Ryon,Valentin Stoica,Vlad Toader,Yvonne Slinger Cosialls
Opera Națională București a oferit publicului iubitor de balet o gală internațională extraordinară la început de stagiune. Ideea doamnei Beatrice Rancea, manager - director general interimar, de a-l invita pe coregraful și regizorul Renato Zanella să coordoneze compania de balet a Operei s-a dovedit benefică, întrucât acesta este cunoscut...