Dulciurile… cine le poate rezista?GettyImages_Web_200478632-001

Şi, mai ales, de ce să le rezişti?
Cei de la classical-music.com au “scormonit” în istoria muzicii după compozitori  pentru care “ceva bun” înseamnă întotdeauna “ceva dulce” şi, în egală măsură “ceva foarte  mult”!

 

 

 

Georges Bizet.  “Un tip zdravăn, viguros… topit după dulciuri. Bomboane, prăjituri, ronţănele. Întotdeauna mânca  dulciuri la ora 4  după-amiaza”. Aşa şi-l aduce aminte un elev. Georges Bizet nu se dădea înapoi atunci când era vorba de dulciuri şi adesea era văzut cum se delectează cu ele. Sănătatea sa nu era prea grozavă; a murit, subit, la 34 de ani. Inima i-a cedat.  Să fi fost cantitatea mare de zahăr… faptul că fuma foarte mult…sau depresia generată de opera sa “Carmen” ce a avut un uriaş insucces la premieră, cu critici plasate undeva între dezamăgire şi demontarea totală?  Bizet a murit un an mai târziu. Astăzi, Carmen de Georges Bizet este unul dintre cele mai cunoscute, apreciate şi cântate spectacole de operă ale lumii.

 

Henry Purcell. Prima cafea a ajuns la Londra în secolul 17. I-a urmat ciocolata. Vândută în multe “coffee houses” care înfloreau în capitala Angliei, ciocolata fierbinte era un tabiet delicios, adesea băut împreună cu ingrediente exotice precum scorţişoara sau coaja de lămâie. Însă acest tabiet nu are numai faţele luminoase. Se spune că una dintre cauzele morţii compozitorului Henry Purcell în anul 1695 a fost otrăvirea cu…ciocolată. Mulţi au arătat cu degetul cantitatea pe care compozitorul o ingerase. Mă rog, mai putem adăuga aici tuberculoza sau faptul că nevasta l-a încuiat afară pentru că a venit prea târziu de la teatru. Purcell avea 36 de ani.

 

Igor Stravinski. Lui Stravinski îi plăcea mierea atât de mult încât se spune că întotdeauna îşi lua un borcan cu el în călătorii. Spre deosebire de Georges Bizet, nu se dădea în vânt chiar după toate dulciurile. Compozitorul rus era adeptul unei filozofii în virtutea căreia lăptişorul de matcă are proprietăţi terapeutice miraculoase; drept care îl amesteca în ceai. Într-o seară, la Hollywood, la uşa lui Stravinski a sunat cineva.  Compozitorul s-a dus să deschidă iar în cadrul uşii a apărut “un încruntat” de aproape doi metri, cu un borcan în mână. “Încruntatul” de 1,98 metri era Serghei Rahmaninov care auzise de pasiunea lui Stravinski şi, în stilul său stângaci, a vrut să îi facă un cadou pe plac: un borcan de miere naturală.

 

Giuseppe Verdi. Dacă spunem Cremona, spunem viori, nu-i aşa? În primul rând, cele două familii rivale de lutieri: Stradivari şi Amati!. Ei bine, nu-i numai atât. Oraşul aflat în nordul Italiei este faimos şi pentru “mostarda di frutta”, o delicatesă preţuită în special de Giuseppe Verdi. De facto, favorita lui între dulciuri!  Reţetă:  diferite soiuri de fructe întregi se confiază într-un sirop cu seminţe de muştar, creîndu-se astfel aspectul lucios şi arome puternice. Se poate pune lângă friptură sau servi ca atare. Giuseppe Verdi venea deseori la Cremona – în vizite familiale sau să cerceteze manuscrise. De multe ori cumpăra mostarda sau alte dulciuri aromate pentru a le oferi prietenilor, la Crăciun.

 

Roxanna Panufnik.  Pentru mulţi, numele Roxannei Panufnik  este necunoscut. Totuşi, compozitoarea în vârstă de 48 de ani este unul dintre vârfurile muzicii contemporane britanice. Vârf de lance…ciocoholic! Atât de mult îi place, încât a cerut să fie plătită în ciocolată. NMC Songbook  este o colecţie de trei CD-uri prin care casa de discuri NMC a celebrat 20 de ani de activitate iar 96 de creatori britanici au fost invitaţi să scrie piese special pentru această ocazie.Pentru contribuţia ei la amintitul album,Roxanna Panufnik  a cerut un ramburs în …ciocolată, de preferat Hotel Chocolat sau Lindt. Favoritele ei sunt ciocolata cu mentă sau ciocolata cu lapte& nuci sau caramel. “Oricine spune că se poate opri după o singură bucăţică este nebun sau minte”, mărturiseşte compozitoarea ciocoholică.  Şi are dreptate!

 

sursa: classical-music.com

 

http://revistamuzicala.radioromaniacultural.ro/wp-content/uploads/2016/10/GettyImages_Web_200478632-0011.jpghttp://revistamuzicala.radioromaniacultural.ro/wp-content/uploads/2016/10/GettyImages_Web_200478632-0011-150x150.jpgRevista MuzicalaStudiu
Dulciurile… cine le poate rezista? Şi, mai ales, de ce să le rezişti? Cei de la classical-music.com au “scormonit” în istoria muzicii după compozitori  pentru care “ceva bun” înseamnă întotdeauna “ceva dulce” şi, în egală măsură “ceva foarte  mult”!       Georges Bizet.  “Un tip zdravăn, viguros… topit după dulciuri. Bomboane, prăjituri, ronţănele. Întotdeauna mânca  dulciuri...