Ion_CristinoiuO perspectivă statistică asupra operei compozitorilor noştri de muzică uşoară relevă un fapt interesant: debutul lor, cel târziu a doua piesă consemnau apariţia unui şlagăr. Piese care se impuneau pe moment în marea scenă publică. Erau într-un fel confirmarea, certitudinea bunei alegeri pentru carieră.

 

Ion Cristinoiu nu a făcut excepţie. S-a dedicat muzicii uşoare imediat după încheierea studiilor academice. A intrat în orchestra Radiodifuziunii Române în 1963 – ca baterist, a  „ieşit” cu glorie pe piaţa muzicală în 1966 cu piesa Te-aşteaptă un om. O adevărată „lovitură” în interpretarea lui Dan Spătaru.

La Festivalul internaţional Cerbul de aur de la Braşov, interpreţilor străini li se oferea un portofoliu de piese româneşti, din care una, aleasă, urma să fie interpretată în concurs. Piesa ascultată a fost una dintre preferinţe, bucurându-se de numeroase versiuni. Asemeni altei creaţii a lui Ion Cristinoiu – Nici o lacrimă. Interpretarea originală, cea mai convingătoare a aparţinut tot lui Dan Spătaru.

Nu doar melodica lui Ion Cristinoiu era cuceritoare. Avea şi un simţ aparte al orchestraţiei; înveşmântarea sonoră era luxuriantă, bogată în soluţii armonice şi timbrale  originale, de efect. A şi fost de altfel premiat la Dresda în 1982 ca orchestrator. Scria pentru orice formulă interpretativă: de pildă pentru grupul combo Perpetuum mobile  cu care a străbătut lumea, susţinând programe muzicale pe vase de croazieră. Colaborarea cu Mihai Dumbravă, coechipier în Perpetuum mobile şi textier prolific a fost alt atu al compozitorului. Melodia N-am noroc semnată de cei doi, a atras atenţia pretenţioasei Anda Călugăreanu.

Creaţia lui Ion Cristinoiu era întreţesută de şlagăre. Multe, înregistrate avându-l la pupitrul Orchestrei de muzică uşoară a Radiodifuziunii Române. A preluat bagheta după dispariţia lui Sile Dinicu; cunoştea perfect big band-ul după cei şase ani de prezenţă 1963-1969 în formula instrumentală. S-a implicat de asemenea şi în realizarea de emisiuni radiofonice.

 

Ion Cristinoiu era un pedant, un perfecţionist; începând cu desenul grafic al partiturilor, care aveau acurateţea tiparului. În preselecţiile pentru concursuri, pentru a respecta condiţia de anonimat, era obligat să ofere copii executate de terţi, originalele lui fiind recunoscute de la prima vedere. În comisiile de acceptare a creaţiilor, niciodată vreuna dintre melodiile lui nu comporta sugestii ori modificări. Ce s-ar fi putut, de pildă obiecta unei superbe melodii asemeni celei ce urmează  intitulată Revederea?

 

 

O altă mare vedetă, Corina Chiriac şi-a adjudecat piese de Ion Cristinoiu: Uită nostalgia, Taina nopţii… Ce şlagăre!

 

Pregătirea şi practica de baterist şi-au pus pecetea pe creaţiile lui Ion Cristinoiu; el a şi semnat de altfel un tratat referitor la instrumentele de percuţie în jazz, pop, rock – 1982. Balansul, formulele, motorul ritmic – impecabile aduceau scânteieri discursului muzical. Proba? Iată câteva demonstraţii: melodiile Ne mai vedem şi mâine, Ani fericiţi, Ce mică-i vacanţa mare,  Dacă n-ai fi existat, Să crezi în dragostea mea, Melodiile dragostei, Pânza bărcii, O clipă de sinceritate. Peste patruzeci de premii i-au încununat creaţia, căreia i s-au adăugat şi inspirate partituri destinate filmelor de lung metraj: Braţele Afroditei, savuroasele comedii BDBrigada diverse în alertă, Brigada diverse la munte şi la mare…

 

O boală nemiloasă i-a curmat prea de timpuriu viaţa lui Ion Cristinoiu, aflat în deplină maturitate profesională. Ne-a rămas muzica lui Ion Cristinoiu, exemplu de binecuvântată şi excepţională creativitate. O… casă pentru cântec.

A dvs,

Daniela Caraman Fotea

 

http://revistamuzicala.radioromaniacultural.ro/wp-content/uploads/2016/11/Ion_Cristinoiu1-1024x512.jpghttp://revistamuzicala.radioromaniacultural.ro/wp-content/uploads/2016/11/Ion_Cristinoiu1-150x150.jpgRevista MuzicalaDocumentarAnda Calugareanu,Angela Similea,Corina Chiriac,daniela caraman fotea,Ion Cristinoiu
O perspectivă statistică asupra operei compozitorilor noştri de muzică uşoară relevă un fapt interesant: debutul lor, cel târziu a doua piesă consemnau apariţia unui şlagăr. Piese care se impuneau pe moment în marea scenă publică. Erau într-un fel confirmarea, certitudinea bunei alegeri pentru carieră.   Ion Cristinoiu nu a făcut excepţie....