Don-Giovanni-4-240x180 (1) Am asistat la Opera Naţională Bucureşti, la spectacolul “Don Giovanni” de Mozart, în regia Andei Tăbăcaru-Hogea, creat cu mulţi ani în urmă, care –  din păcate – este programat mai rar. La timpul potrivit am scris o cronică despre această producţie semnalând în mod pozitiv folosirea unor metafore teatrale cu valoare simbolică care au contribuit la realizarea unui spectacol interesant şi original în acelaşi timp.

De această dată, ne vom rezuma doar la analiza muzicală a întregii echipe care a colaborat în seara de 26 noiembrie la transpunerea scenică a capodoperei mozartiene.

Lucrarea a fost dirijată de Maestrul Vlad Conta, care a descifrat de la pupitru, de nenumărate ori, această partitură genială, cu acea ştiinţă a sa, de muzician profesionist, cu experienţă, care se străduieşte de fiecare dată să respecte stilistica lucrării, să coordoneze vocile, asigurându-le omogenitate în scenele de ansamblu. Mărturisesc că s-a  bucurat şi de o echipă de interpreţi solidară pe plan muzical, care ne-a oferit un spectacol frumos, echilibrat, fără stridenţe ori derapaje.

Don-Giovanni-1-foto-pentru-site-varianta-unica-240x180Distribuţia a avut în prim plan un oaspete de la Opera Maghiară din Cluj-Napoca, tânărul bas-bariton Sándor Csaba, pe care îl vedeam pentru prima dată. Artistul posedă o voce frumoasă, cu bune armonice, caldă, nuanţată pe fraza muzicală, dar mai ales cu accente dramatice, atunci când era cazul. Se mişcă cu dezinvoltură şi mobilitate pe scenă, are forţa tinereţii unui Don Giovanni care adoptă toate tertipurile inteligente de a-şi anihila adversarii sau de a-şi cuceri victimele feminine. A interpretat frumos aria şampaniei şi serenada “Deh vieni alla finestra”, dar a fost şi dramatic, cu trăire intensă în final.

Cu o surpriză reală şi plăcută l-a secondat, la aceeaşi cotă valorică, Cătălin Țoropoc, în Leporello, un tânăr bariton a cărui evoluţie este evidentă şi pe care nu pot să nu o relev. Are o voce frumoasă, este egal în toate registrele şi aici, îndeosebi, m-a impresionat actoriceşte, punctând uneori cu amărăciune, alteori cu persiflare aventurile servitorului alături de stăpânul său profitor.

Cele trei personaje feminine ale operei au fost interpretate de trei artiste cu experienţă şi simt al muzicalităţii.

Donna Anna a fost soprana Simona Neagu – întotdeauna la emisie, la frază, la stilistică. Surmontează cu profesionalism exigenţele şi dificultăţile acestui rol atât de complex pe care l-a cântat cu respect şi onestitate.

Crina Zancu – o soprană pe care întotdeauna am elogiat-o pentru ambiţie şi seriozitate în evoluţia sa artistică. Din păcate, în ultima perioadă a fost programată mai rar în spectacole. Acest fapt nu mă împiedică să-i recunosc calitatea şi ştiinţa cu care şi-a construit personajul, Donna Elvira, acea femeie care l-a iubit sincer şi total pe Don Giovanni, chiar fiind dispusă să-i treacă cu vederea defectele şi pornirile malefice. A interpretat nuanţat ariile, punând pasiune pe planul interpretativ.

În Zerlina, mezzosoprana Maria Jinga ne-a încântat, ca de fiecare dată, cu vocea ei plină, frumoasă, mozartiană în adevăratul sens al cuvântului. Are dezinvoltură pe scenă, este credibilă şi dovedeşte calităţi interpretative incontestabile.

În Don Ottavio l-am ascultat pe tenorul clujean Tiberius Simu, cu o prezenţă scencă deosebită. Are voce potrivită pentru repertoriul mozartian, în seara respectivă cântând cu emoţie şi nobleţe cele două arii ale personajului interpretat.

Basul Iustinian Zetea, în Masetto, ne-a demonstrat că evoluează frumos scenic şi vocal. Probabil că în timp, va putea asigura şi roluri de mai mare întindere cum ar fi şi normal în dinamica vocalităţii sale.

Basul Marius Boloş  în Comandor, ne-a impresionat printr-un acut susţinut, dar mai ales prin acea forţă de expresivitate a temperamentului său artistic, fiind emoţionant în scena finală.

Ceea ce m-a impresionat în seara respectivă a fost spiritul de echipă al interpreţilor pe o regie vie, cu scene teatrale deosebite. Este de relevat şi contribuţia Cristinei Cotescu, ca asistent de regie la asigurarea unui spectacol unitar, dar şi al Rodicăi Fiastru ca asistent de coregrafie al Mălinei Andrei.

15250734_10209843100227180_4333824447982848154_oDe ce am intitulat scurta noastră cronică – “Spectacol eveniment”?
La final, am asistat la acest eveniment remarcabil cu o conotaţie istorică specială.

Doamna Beatrice Rancea, Manager – Director General Interimar al instituţiei, a organizat în cadru festiv, sărbătorirea Maestrului Stelian Olariu, pentru ziua sa de naştere.

Întregul ansamblu coral a intrat pe scenă cântându-i maestrului “Mulţi ani trăiască!” împreună cu orchestra şi soliştii. Este un frumos gest faţă de acest mare muzician şi artist, el însuşi constituind o istorie a operei. Noi, cei care suntem prezenţi de-o viaţă în sala Operei, îl iubim şi-l respectăm pe Stelian Olariu pentru întreagă sa carieră artistică, pentru efortul de a fi în teatru de dimineaţa până seara, care implică o vitaliate şi putere de muncă incredibile. Să ne trăiţi, stimate Maestre, să ne mai bucuraţi mulţi ani cu prezenţa, sfaturile şi cunoştiinţele dumneavoastră muzicale deosebite în domeniul artei corale de operă.

 

Mihai Alexandru Canciovici

http://revistamuzicala.radioromaniacultural.ro/wp-content/uploads/2016/11/Don-Giovanni-1-foto-pentru-site-varianta-unica-240x180.jpghttp://revistamuzicala.radioromaniacultural.ro/wp-content/uploads/2016/11/Don-Giovanni-1-foto-pentru-site-varianta-unica-240x180-150x150.jpgsorina.goiaCronicaCătălin Ţoropoc,Crina Zancu,Don Giovanni,Iustinian Zetea,Maria Jinga,Marius Boloş,Mihai Canciovici,opera nationala bucuresti,Sandor Csaba,Simona Neagu,Stelian Olariu,Vlad Conta
Am asistat la Opera Naţională Bucureşti, la spectacolul 'Don Giovanni' de Mozart, în regia Andei Tăbăcaru-Hogea, creat cu mulţi ani în urmă, care -  din păcate - este programat mai rar. La timpul potrivit am scris o cronică despre această producţie semnalând în mod pozitiv folosirea unor metafore...