15284834_1376074342426900_7913824797903541292_nUn repertoriu format din piese scurte şi de o largă accesibilitate (prezentat fără pauză), o orchestră proaspătă şi entuziastă, un dirijor priceput şi simpatic, doi solişti tineri de faimă mondială, un virtuoz al violoncelului, multe surprize la bis, accesorii scenice amuzante (corniţe de ren, o minge de fotbal pasată între dirijor şi membrii orchestrei, fulare colorate agitate deasupra capului, etc.)… aceasta a fost „reţeta” unui concert popular de succes, dedicat Crăciunului, organizat de Primăria Capitalei (prin Centru Cultural al Municipiului Bucureşti ARCUB), la Ateneul Român, în seara zilei de 5 decembrie.

A fost o manifestare agreabilă, în care timpul a trecut pe nesimţite şi toţi am ieşit din sală zâmbind.

 

Cum întotdeauna în preajma Sărbătorilor de Iarnă, se cântă opereta Liliacul de Johann Strauss, şi în seara respectivă, programul a început cu această Uvertură. A fost „acomodarea” publicului cu Orchestra Română de Tineret şi cu dirijorul Tiberiu Soare. Mulţi dintre spectatorii de protocol ai Primăriei nu prea ştiau „cărţile de vizită” ale interpreţilor, dar, încet, încet, s-au lăsat conduşi de magia muzicii şi de participarea expresivă a celor prezenţi pe podium.

 

15284140_1376074389093562_2019690374592873146_nCu duetul final din Traviata de Verdi, interpretat de Anita Hartig şi Teodor Ilincăi, am avut „prefaţa” completă a principalilor făuritori ai concertului. Şi pentru solişti a fost un fel de „rodaj” cu sonoritatea unei săli aproape plină, cu atmosfera de concert, aşadar, armonizarea între voci s-a produs mai greu, unele sunete ale tenorului au fost inegale ca emisie, iar încărcătura emoţională oarecum ezitantă, deşi Anita şi Teodor formează un cuplu bine sudat, în spectacolele de: Boema (la Londra, Berlin şi Hamburg) şi Faust (la Toulouse).

 

Şi a venit din nou, rândul Orchestrei Române de Tineret, acest tânăr şi dăruit colectiv, înfiinţat prin străduinţa şi energia lui Marin Cazacu, despre care se vorbeşte în termeni laudativi, şi nu degeaba. In numai câţiva ani, a reuşit să intre în concurenţă cu cele mai renumite orchestre, prin prospeţimea ei fizică şi psihică, prin acurateţea sunetului, disciplină şi omogenitate, prin ambiţie, ştiinţă stilistică şi profesionalism. Fiecare dintre componenţii ei este un interpret cu personalitate. S-au demonstrat toate acestea în  partiturile prezentate: Preludiu şi Aragoneză din opera Carmen şi Farandola din Suita nr. 2 Arlesiana de Bizet, Valsul  Sentimental de Şostacovici, Sleigh Ride de Leroy Anderson şi cele trei-patru polci de Johann şi Josef Strauss, din finalul vesel al serii.

 

15317979_1376510769049924_3114072528343264984_nO frumoasă „oază” de sonorităţi instrumentale s-a creat şi în Variaţiunile pe o temă de Rossini pentru violoncel şi orchestră de Paganini, în care l-am admirat pe Valentin Răduţiu, un tânăr virtuoz şi carismatic, plin de har, cu o impresionanată măiestrie a mânuirii arcuşului pe strune şi o rafinată nuanţare a sensibilităţii.

 

Pe Anita Hartig îmi doream demult s-o ascult la Bucureşti. Îmi făcuse o impresie extraordinară într-o Boema la Viena, în rolul Musetta, în urmă cu câţiva ani. M-am zbătut să fie partenera lui George Petean în concertul Vă place opera? din 5 martie 2014, dar, n-a fost să fie!…

Se ştie, pe ce scene mari a cântat şi va cânta Anita: Covent-Garden, Scala, Metropolitan (unde nu este a doua româncă după Gheorghiu, cum eronat s-a afirmat în prezentare, ci le continuă pe: Zeani, Cotrubaş, Cortez, Krilovici, Moldoveanu şi atâtea altele), Liceo, Staatsoper, etc. Aşadar, aşteptarea noastră era motivată.

 

Am regăsit-o la fel de frumoasă şi suplă, cu parametrii vocali proaspeţi şi cu aceeaşi inteligenţă a conducerii frazei muzicale. Este, fără îndoială, unul dintre puţinii interpreţi-intelectuali ai tinerei generaţii. Cu un autocontrol permanent, drămuieşte orice sens agogic şi dinamic, acumulările afective se potenţează discret, culminând într-un crescendo frisonant, cum a fost cel din finalul ariei din opera La Wally de Catalani.

În Aria bijuteriilor din opera Faust de Gounod, Anita Hartig a demonstrat toată minuţia cu care cizelează stilul francez, printr-o pronunţie impecabilă a textului şi cea mai naturală cochetărie pentru o fată simplă, atrasă de farmecul efemer al podoabelor aurite. Subtilităţile sale interpretative în rolul Margaretei i-au adus ovaţii pretudindeni unde l-a interpretat (Viena, Zurich, Toulouse), fiind considerată una dintre solistele de referinţă ale acestei capodopere din ultima generaţie.

 

Tenorul Teodor Ilincăi ne-a rezervat surpriza prezentării a două pagini, cu părţi parcă anume scrise pentru vocea lui plină şi avântată: aria lui Radames din Aida de Verdi si aria lui Calaf din Turandot de Puccini. Eroismul celor doi eroi-învingători s-a transmis plenar în sală, prin siguranţă şi sunete solare. Vincero, Teodor Ilincăi!…

 

15285054_1376074339093567_5151339723824972978_nÎn duetul actului I al operei Boema de Puccini (cu care s-a încheiat evoluţia vocală a serii), glasul mătăsos al sopranei Anita Hartig s-a împletit minunat cu strălucirea lui Teodor Ilincăi, iar acuta din culise ne-a convins că avem bucuria să aplaudăm doi tineri de faimă mondială.

 

În finalul concertului, dirijorul Tiberiu Soare (împreună cu Orchestra Română de Tineret) a încântat publicul cu sonorităţile unor cunoscute polci ale lui Johann şi Josef Strauss ( Polka Sport, Polca Franceză şi Polca Ana). A fost partea cea mai distractivă, deorece, într-o „complicitate” amuzantă, atât cel de la pupitru, cât şi cei din orchestră s-au jucat de-a fotbaliştii, si-au pus pe cap corniţe de cerb, au produs zgomote de percuţie, aparent nelegate de discursul muzical, etc.  Nicio clipă nu s-a pierdut însă acurateţea interpretativă, ritmul alert şi sincron, limpezimea instrumentelor-soliste, paleta nuanţelor. Zâmbetul de pe scenă a molipsit şi pe spectatori

Respectând tradiţia celebrelor Concerte de Anul Nou de la Viena, seara de 5 decembrie de la Ateneul Român s-a încheiat cu Marşul lui Radetzky.

Crăciun fericit!

 

Luminiţa Constantinescu

http://revistamuzicala.radioromaniacultural.ro/wp-content/uploads/2016/12/15284834_1376074342426900_7913824797903541292_n.jpghttp://revistamuzicala.radioromaniacultural.ro/wp-content/uploads/2016/12/15284834_1376074342426900_7913824797903541292_n-150x150.jpgsorina.goiaCronicaanita hartig,Ateneu,Luminita Constantinescu,Orchestra Română de Tineret,Teodor Ilincăi,tiberiu soare
Un repertoriu format din piese scurte şi de o largă accesibilitate (prezentat fără pauză), o orchestră proaspătă şi entuziastă, un dirijor priceput şi simpatic, doi solişti tineri de faimă mondială, un virtuoz al violoncelului, multe surprize la bis, accesorii scenice amuzante (corniţe de ren, o minge de fotbal pasată...