15304294_10154110725906297_6226171984862275977_oAm asistat la un important eveniment al Operei noastre – un moment aniversar de împlinire a 95 de ani de la instituționalizare, sărbătorit printr-un concert care a antrenat aproape toate forțele artistice ale instituției, având ca oaspete principal pe soprana Anita Hartig, care și-a dobândit o reputație internațională pe marile scene ale lumii.

De la început, dorim să menționăm că spectacolul a fost foarte bine organizat și gândit sub raport repertorial, dar mai ales prin desfășurarea scenică.

La reușită a contribuit, în primul rând, Orchestra Operei sub bagheta unui tânăr dirijor, bun profesionist și muzician, Ciprian Teodorașcu, care ne-a dovedit în ultima vreme că se manifestă la pupitru la fel de bine și dezinvolt atât pe partituri coregrafice cât și pe cele de operă. Știe să dozeze tempoul, să asculte și să conducă vocile interpreților cât și pe cele ale ansamblului coral.

Fără doar și poate, personajul central al seratei a fost soprana Anita Hartig, ca oaspete de seamă. Ea posedă o voce frumoasă, bine articulată sub raport timbral și mai ales al impostației. Este sensibilă, fină, elegantă pe scenă și a demonstrat că se mișcă cu ușurință în repertoriul unei soprane lirice, dar și cel al operetei, prin abordarea unor arii importante și bine cunoscute publicului meloman.

De la Aria bijuteriilor din “Faust” de Gounod a glisat cu ușurință la Mimì din “Boema” de Puccini, în celebrul duet “O soave fanciulla” din actul I avându-l partener pe Alin Stoica, apoi la “Les filles de Cadix” de Léo Delibes (excelent interpretată), la duetul  “Lippen Schweigen” cu Tiberius Simu din “Văduva Veselă” de Franz Lehár (foarte nuanțat sub raportul colaborării cu partenerul, care de altfel s-a dovedit a fi un Danilo de excepție în spectacolul “Văduva Veselă”), la aria “Meine Lippen, sie küssen so heiß” din “Giuditta” de Lehár, o culme a prestației sale din seara respectivă.

Într-un cuvânt, a fost o reală plăcere s-o reîntâlnim și s-o vedem pe scenă pentru a ne bucura că reprezintă cu succes arta vocală românească pe marile scene.

Aș putea spune, însă, că ceilalți colegi ai săi de la Opera din București au dovedit reale calități artistice stând alături într-un spectacol de înaltă clasă.

Mare surpriză a fost Mihaela Stanciu, o voce de o puritate și claritate încă tânără pentru soprană, din păcate, nedreptățită de-a lungul anilor și puțin prezentă pe scenă. A cântat frumos și simțit sub raportul interpretării, dar mai ales al culorii timbrale valsul Julietei din “Romeo și Julieta” de Charles Gounod.

Crina Zancu, ca de obicei, muzicală și serios pregătită în “Muzica” din “Valurile Dunării” de George Grigoriu.

Madeleine Pascu, o artistă expresivă prin interpretare ne-a oferit celebra arie “Un bel di vedremo” din “Madama Butterfly” de Puccini, demonstrând, încă o dată, pasiunea sa pentru cânt și pentru a fi în stil.

Maria Jinga este o tânără mezzosoprană de tip rossinian dar și mozartian, cu o culoare de glas superbă. Ea s-a străduit să transmită pe glasul ei de acum o variantă de “Chanson Bohème” din “Carmen” de Bizet. Îi apreciez efortul dar mărturisesc sincer c-o prefer în Rosina.

Mihaela Ișpan a cântat “Seguidilla” din “Carmen” alături de Alin Stoica, încercând să fie dramatică. Și în cazul ei, culoarea timbrală o ajută mult mai mult pe repertoriul belcantist, dar, în cele din urmă, colaborarea cu tenorul Alin Stoica a fost benefică, acesta relevându-și o participare vocală adecvată exigențelor galei.

O tânără speranță de voce lirică, cu note de coloratură este Veronica Anușca, căreia îi urez succes în colectivul Operei. A cântat frumos duetul “Parigi, o cara” din “Traviata” de Verdi alături de tenorul Andrei Lazăr, o voce lirică frumoasă pe care am apreciat-o de multă vreme, mai ales prin implicarea sa afectivă la interpretarea partiturilor.

Soprana Ramona Păun ne-a oferit aria Adelei “Mein Herr Marquis” din “Liliacul” de Johann Strauss-fiul. Este o apariție agreabilă, iar vocea sa promite să se dezvolte benefic pe un anumit calibru timbral. Doresc s-o urmăresc în evoluția sa viitoare.

Cei doi bași importanți ai Operei au fost prezenți cu arii reprezentative.

Horia Sandu, pe care-l apreciez de multă vreme ne-a prezentat Aria calomniei din “Bărbierul din Sevilla” de Rossini nuanțat interpretată și gândită de artist, cu umor, tensiuni ascendente în acut, așa cum impune partitura, dar mai ales cu forță de exprimare artistică.

Marius Boloș se află într-un progres al vocalitāții sale pe care ni l-a demonstrat în aria lui Mefisto “Le veau d’or” din “Faust” de Gounod. A fost nuanțat și bine dozat ca ambitus. Îi dorim să-și poată pune în valoare calitățile și în alte partituri.

Baritonul Lucian Petrean a impresionat în Prologul din “Paiațe” de Leoncavallo prin culoarea vocii sale, prin dramatism și printr-o interpretare de clasă a unei asemenea arii. De altfel, prestațiile sale din Rigoletto și Scarpia îl recomandau ca un bariton consistent, implicat muzical, dar și sub raportul interpretării sale artistice.

Corul Operei, condus cu profesionalism de maestrul Stelian Olariu și Daniel Jinga, a susținut câteva momente muzicale binecunoscute, la un nivel artistic remarcabil: “O, Fortuna” din “Carmina Burana” de Carl Orff, corul țiganilor din “Trubadurul” de Verdi, corul soldaților din “Faust” de Gounod, “Liliacul” de Johann Strauss-fiul și “Marșul nupțial” din “Lohengrin” de Wagner.

Am putea conchide că întregul spectacol a fost o seară reușită, demnă de  prestigiul Operei Naționale bucureștene, mai ales la un moment aniversar..

Ca de obicei, interpreții au cântat la final Brindisi din “Traviata” și deosebit de emoționant colindul “O ce veste minunată” anunțând cu o anumită sacralitate apropierea Crăciunului. Toată atmosfera a fost sărbătorească, încheindu-se cu confetti în sală și cu un foc de artificii pe esplanada Operei.

 

Mihai-Alexandru Canciovici

 

http://revistamuzicala.radioromaniacultural.ro/wp-content/uploads/2016/12/15304294_10154110725906297_6226171984862275977_o.jpghttp://revistamuzicala.radioromaniacultural.ro/wp-content/uploads/2016/12/15304294_10154110725906297_6226171984862275977_o-150x150.jpgsorina.goiaCronica95 ani,gala aniversara,Mihai-Alexandru Canciovici,opera nationala bucuresti
Am asistat la un important eveniment al Operei noastre - un moment aniversar de împlinire a 95 de ani de la instituționalizare, sărbătorit printr-un concert care a antrenat aproape toate forțele artistice ale instituției, având ca oaspete principal pe soprana Anita Hartig, care și-a dobândit o reputație internațională pe...