afis SpargatorulDe ceva vreme a devenit şi la noi aproape o obligaţie să ne ducem copiii şi nepoţii să vadă Spărgătorul de nuci în preajma Sărbătorilor de iarnă. Şi e normal să fie aşa, fiindcă e cel mai potrivit spectacol pentru cei mici, în care se îmbină povestea, visul, dorinţele copilăriei, cu minunata muzică a lui Ceaikovski şi cu dansul. Dar unde o mai putem face? Opera Naţională din Bucureşti a avut două versiuni – cea mai longevivă, aparţinând lui Tilde Urseanu, data din 1960; cea a Alexei Mezincescu din 1993, a fost casată cu ani în urmă. La Opera Naţională din Iaşi, Gheorghe Stanciu a creat o coregrafie în 1994. Cea aparţinând lui Gheorghe Kovtun, din 2007, se mai joacă la actualul Teatru de Operă şi Balet „Oleg Danovski” din Constanţa. Valentin Barteş a montat una la Teatrul de Balet din Sibiu în 2010, urmată imediat în 2011 de cea a lui Vasile Petruţiu. Opera Naţională Română din Cluj prezintă şi anul acesta o variantă din 2012, semnată de Vasile Solomon. Opera Naţională din Timşoara, care nu are spectacolul în repertoriu, îl programează totuşi, invitând o trupă rusească.

Era firesc deci ca titlul să figureze şi pe afişul Operei Comice pentru Copii, care îi înconjoară pe cei mici cu multă atenţie, primindu-i de la intrarea în foyer într-un decor ce anticipează atmosfera de pe scenă, la care se adaugă tot soiul de surprize, cea mai mare fiind anul acesta… un patinoar în curtea teatrului!
Regia şi coregrafia i-au fost încredinţate lui Cătălin Caracaş, fost interpret în ambele versiuni bucureştene şi care a optat, ca punct de plecare, pentru cea tradiţională a Tildei Urseanu, adaptând-o pentru o variantă de buzunar. De fapt, pentru un buzunar destul de mare, căci spectacolul durează o oră şi un sfert (adică de vreo două ori mai mult decât eram obişnuiţi în alţi ani), fără pauză, timp în care nimeni din sală nu se foieşte a plictis, puştimea fiind numai ochi şi urechi.

Spargator 03Libretul a fost tuns pe-alocuri şi uşor regândit (la fel şi coloana sonoră, semnată de Antonel Oprescu). Povestea este spusă (cu vorbe) de către Piticul Barbă-Cot (Levente Szasz), devenit ghidul celor doi copii (Clara şi Fritz) prin lumea largă a visului, în locul Zânei Dulciurilor, şi care are grijă să se asigure că micii spectatori au urmărit şi au înţeles firul acţiunii. În primul act, fraţii şi prietenii lor necăjesc jucăriile – Păpuşa mecanică (Delia Luca), Ursul (Mircea Ioniţă), Iepurele (Andreea Mirea), Soldatul (Dragoş Andruţă), Pisica (Sofia Sitaru) –, încurcându-le câte ceva, şi nici cu aritmetica sau cu geografia nu stau prea bine. După ce Clara adoarme lângă iubitul său Spărgător de nuci abia primit cadou şi deja stricat, jucăriile prind viaţă şi cer să fie reparate, aritmetica nu mai e o problemă iar globul pământesc devine un motiv numai bun pentru o aventură în jurul lumii, în plină ninsoare (dansul Fulgilor de nea).

Vom asista desigur la un dans Spaniol (Sabina Chirilă, Maria Savastre, Andreea Soare, Oana Vâlceanu), unul Arab (solistă Cristina Babalâc), unul Chinez (Delia Luca, Raul Oprea) şi unul rus (Lăcrămioara Proca, Andrei Nicolae), cât şi la un mare Vals al florilor (soliste Sabina Chirilă, Maria Savastre, Andreea Soare, Oana Vâlceanu), care se va îmbina spre final cu Adagio-ul dintre Clara şi Spărgătorul de nuci devenit un chipeş Prinţ, totul înainte ca somnul să se risipească, descoperindu-i pe cei doi protagonişti în dimineaţa de Crăciun tot în salonul familiei.

După succesul baletului Don Quijote, de asemenea o adaptare a unei montări de mai mari dimensiuni, Cătălin Caracaş găseşte din nou nota justă şi echilibrul între coregrafia clasică, uneori pretenţioasă, şi spectacolul pentru copii, pe care tehnicitatea încă nu-i impresionează. Se dansează (şi) în pointes, piruetele şi prizele fac parte din meniu, coregrafia e relativ simplă dar eficientă şi respectă descriptivitatea partiturii, desenul formaţiilor e variat, iar deplasarea în spaţiul scenic e îngrijit concepută, până la aplauzele finale.

Spargator 01Stilul său accesibil e primit şi privit cu plăcere, dând totodată interpreţilor – din care o bună parte sunt încă elevi al Liceului de Coregrafie „Floria Capsali” – răgazul de a se dedica expresivităţii şi de a se bucura la rândul lor ca nişte copii de ceea ce dansează. Personajele de pe margine îşi schiţează mici relaţionări, participarea nu e formală – şi ar fi de la sine înţeles să fie aşa, dacă disciplina Arta actorului s-ar mai studia în liceu, în loc să se dobândească „în producţie”. În distribuţia la care am asistat, am admirat degajarea foarte tinerei Andreea Vălean (Clara), preocupată de inteligibilitatea gestului dar rezolvând cu uşurinţă şi paşii, bine susţinută (şi la propriu) de Adrian Ardelean (Spărgătorul de nuci) sau hârjonindu-se cu neastâmpăratul Fritz (Ionuţ Picincu), un Goe simpatic, îmbrăcat în „mariner”. E o şcoală pe care elevii balerini o fac din mers, o practică de neînlocuit.

Un aport esenţial la farmecul serii (sau al matineului) îl are scenografia Adrianei Urmuzescu. Costumele personajelor „reale” se situează tot în vremea lui Ceaikovski, iar celelalte sunt de o bogăţie de culori, bine armonizate. Cu adevărat spectaculos este însă cadrul scenic: rar mi-a fost dat să văd cum decorul primeşte aplauze!

Mă feresc să folosesc demonetizatul cuvânt „magie”, dar pentru micii spectatori cred că aceasta a fost senzaţia. Apelând la tehnologia modernă, proiecţia de pe fundal este uneori animată – stelele clipesc într-un gif, fiecare ţară e însoţită de un simbol grafic ce se construieşte în culori calde, fondante, dar farmecă mai ales pădurea de brazi ce se deplasează odată cu călătoria Clarei şi a Spărgătorului, în timp ce începe să ningă nu doar pe scenă, ci şi în sală, incluzând privitorii în poveste.

Spargator 02Când aceasta se termină, copiii nu se mai dau duşi acasă şi abia aşteaptă să arunce un ochi şi în spatele cortinei, la invitaţia gazdelor. Un spectacol care face casa plină aproape fără să aibă nevoie de publicitate, într-un teatru care creşte frumos de la o premieră la alta.

 

Vivia Săndulescu

 

 

 

http://revistamuzicala.radioromaniacultural.ro/wp-content/uploads/2016/12/afis-Spargatorul.jpghttp://revistamuzicala.radioromaniacultural.ro/wp-content/uploads/2016/12/afis-Spargatorul-150x150.jpgsorina.goiaCronicaCatalin Caracas,opera comica pentru copii,spargatorul de nuci,vivia sandulescu
De ceva vreme a devenit şi la noi aproape o obligaţie să ne ducem copiii şi nepoţii să vadă Spărgătorul de nuci în preajma Sărbătorilor de iarnă. Şi e normal să fie aşa, fiindcă e cel mai potrivit spectacol pentru cei mici, în care se îmbină povestea, visul, dorinţele...