De la temperamentala Carmen de Bizet la jazz-ul senzual marca George Gershwin, trecând prin madrigalul cochet insinuant al lui Monteverdi, iată o selecţie din muzica clasică ce aduce omagiu plăcerilor carnale, propusă de francemusique.fr.

Vă aduceţi aminte de cântecul sirenelor şi de Ulise? Este ceea ce Judith Ann Peraino (profesoară la Universitatea din Cornwell) a identificat, pentru prima dată, ca stare de  “extaz psiho-sexual” în care putem intra prin intermediul muzicii. Şi ce repertoriu are, după spusele cercetătoarei, veritabile  propietăţi afrodisiace? 
Repertoriul clasic, bineînţeles…
Texte directe sau sugestive, melodii languroase, tangouri pasionale…Iată câteva piese selecţionate din repertoriul amintit, în stare să vă stârnească …

Rhapsody in Blue: tulburare muzicală şi senzorială 

Rhapsody In Blue, este întâlnirea neaşteptată dintre jazz -ul pur şi un compozitor care nu se sfieşte să se exprime direct. O singură notă, şi universul muzical este tulburat. Câteva note numai şi trupul se poate răsuci pe faimosul glissando al clarinetului, de la început.

 

Bacchanala  de Saint-Saëns: irezistibila atracţie a misterului 
Saint-Saëns a turnat în celebra arie o reţetă perfectă: cu cât personajul biblic al Dalilei este mai exotic şi fatal, cu atât mai mult şi mai rapid intrăm în starea de extaz, în faţa frumuseţii.

 

Carmen: atracţia pericolului 
Carmen de Bizet nu e deloc un personaj romantic… este întruchiparea pură a pericolului, farmecului şi a riscului. « Prends garde à toi ! ». L-a prevenit, totuşi, pe sărmanul Don José…

 

Erik Satie: obsesia asumată
« Je n’ai qu’une envie… […] Que ton corps soit le mien et que toute ma chair soit tienne » . Cu Erik Satie şi recitatorul său Henry Pacory, totul este clar. « Oui, je te veux » : Valsul are o frumuseţe delicată însă permanent senzuală, cântul se ridică din ce în ce mai puternic şi se liberează de gândul obsesiv.

 

Piazzolla: seducţia calină 
Tangoul este lent, lasciv, exclusivist. Nu se dansează decât în doi, lipiţi şi printr-un joc pasional şi încordat al pulpelor, al şoldurilor, al privirilor şi al mângâierilor. Este secunda însăşi în care trupurile partenerilor se regăsesc unul pe/în celălalt.

 

Monteverdi: plăcerea dulce şi fugară

Con che soavità, labbra odorate
e vi bacio e v’ascolto:
ma se godo un piacer, l’altro m’è tolto.
Come i vostri diletti
s’ancidono fra lor, se dolcemente
vive per ambedue l’anima mia?

Plăcerea este în egală măsură insuportabilă şi agreabilă…Monteverdi alternează declamaţii estatice cu ritmuri surescitate, înainte de a lansa dilema insuportabilă:

Che soave armonia
fareste, o dolci baci, o cari detti,
se foste unitamente
d’ambedue le dolcezze ambo capaci,
baciando i detti e ragionando i baci.

 

Skriabin: cărarea către plăcerea supremă 
Poemul extazului este demersul complex al satisfacţiei ultime, spirituale şi fizice… “Dorinţa dă senzaţia de lungă durată” scria Skriabin, propunând în opera sa ritmuri suspendate şi languroase, înainde de a-şi duce orchestra către un crescendo final.

 

Debussy:  după amor
«Este extazul languros, osteneala mustind de dragoste”:  dacă îndoiala planează asupra naturii acestui extaz (spiritual sau amoros), un lucru este sigur: regăsim aici  mărturisirile un(ui)(ei)  amant(e) satisfăcut(e) deplin…

 

Dowland: dorul, deja…

Come again! sweet love doth now invite
Thy graces that refrain
To do me due delight,
To see, to hear, to touch, to kiss, to die,
With thee again in sweetest sympathy.

Come again! that I may cease to mourn
Through thy unkind disdain;
For now left and forlorn
I sit, I sigh, I weep, I faint, I die
In deadly pain and endless misery.

All the day the sun that lends me shine
By frowns doth cause me pine
And feeds me with delay;
Her smiles, my springs that makes my joy to grow,
Her frowns the winter of my woe.

John Dowland, contemporanul britanic al lui Monteverdi, sugerează cât se poate de fin dorinţa. Dacă în Evul Mediu era la mare căutare cântecul erotic, ei bine, se pare că în Renaştere a fost “inventată” senzualitatea în muzică.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

http://revistamuzicala.radioromaniacultural.ro/wp-content/uploads/2017/02/63-6399-K999100Z.jpghttp://revistamuzicala.radioromaniacultural.ro/wp-content/uploads/2017/02/63-6399-K999100Z-150x150.jpgRevista MuzicalaRecenzii
De la temperamentala Carmen de Bizet la jazz-ul senzual marca George Gershwin, trecând prin madrigalul cochet insinuant al lui Monteverdi, iată o selecţie din muzica clasică ce aduce omagiu plăcerilor carnale, propusă de francemusique.fr. Vă aduceţi aminte de cântecul sirenelor şi de Ulise? Este ceea ce Judith Ann Peraino (profesoară...