ADRIANA CODREANU este o personalitate artistică de prim rang a teatrului românesc de operetă din perioada 1956 – 1988 dar și a muzicii populare românești din perioada 1952 – 1962. Primele amintiri legate de această valoroasă personalitate artistică, le am de la unele emisiuni de televiziune din copilăria mea unde apărea în programe de muzică populară și romanțe. De la bun început am fost atras de vocea sa care era total diferită de celelalte interprete ale genului; avea, în același timp, o consistență foarte mare dar și o dulceață mângăietoare mai ales la anumite nuanțări ale cântului său. De asemenea, m-a frapat portretul său încadrat de prim planurile transmisiunilor punând în evidență frumusețea figurii dar și o anumită expresivitate mai ales a privirilor deosebit de energice și care … cântau parcă împreună cu glasul său. Câțiva ani mai târziu, aveam să mă bucur de aceste calități ale sale în spectacolele Teatrului de Operetă din București a cărui solistă devenise și unde publicul a îndrăgit-o rapid urmărindu-i cu admirație reprezentațiile. În sala Operetei, pe lângă aspectele deja remarcate în acele emisiuni de televiziune, mi-a atras atenția relația afectivă pe care o stabilea cu publicul în anumite momente ale evoluției în rolurile sale; iar publicul simțea și răspundea emotiv la acest fenomen artistic creat de ea. Deși eram elev la finele claselor primare, în 1967, când a avut loc premiera unei noi producții cu opereta ANA LUGOJANA de Filaret Barbu, am rămas foarte marcat de interpretarea sa în rolul titular și, în mod deosebit, în aria … La răscrucea drumului … Primul motiv al liniei melodice este anticipat de orchestră într-un agitato iar apoi în mezzoforte după care atacă soprana: … La răscrucea drumului, un flăcău cu draga lui … Adriana Codreanu avea o expresivitate foarte intensă atât vocal cât și teatral iar în sufletul meu, cuvântul … răscruce … , în tensiunea dintre vocea sopranei și orchestră, îmi producea o stare, oarecum, neliniștită în contextul momentul dramaturgic de mare intensitate din acea scenă. Am revăzut spectacolul de multe ori și am reascultat aria interpretată de marea noastră artistă care o imprimase și pentru Fonoteca Radiodifuziunii Române. De fiecare dată remarcam greutatea expresivă și emotivă conferită acestui cuvânt … răscruce … Cunoscând-o personal de-a lungul carierei, aflând multe lucruri interesante despre viața sa, am înțeles că Adriana Codreanu s-a aflat de multe ori în viața sa intensă … la răscrucea drumului … în momente frumoase și vesele uneori, iar alteori … urâte, triste și chiar dureroase …

https://www.youtube.com/watch?v=OYyHsgnIM-k

Născută la 21 decembrie 1934 la Străoane, lângă Panciu, zonă viticolă cu podgorii și oameni foarte harnici, ADRIANA CODREANU a crescut în ambianța de entuziasm și veselie a unei familii de gospodari sensibili și muncitori. În general, viticultorii, podgorenii, sunt o lume veselă, entuziastă, care muncește cu dăruire dar se și bucură de roadele muncii lor. Micuța Adriana, deja de la trei ani, cânta împreună cu oamenii care munceau în podgorii. Părinții i-au dăruit un mic acordeon; primele lecții cu un profesor de la Panciu, Ion Boroș, i-au stimulat dezvoltarea simțului și gustului muzical; rapid a căpătat o mare abilitate în mânuirea acordeonului cu care se acompania singură în cântecele pe care le învăța; creștea și se dezvolta frumos iar familia, prietenii și îndrumătorii de la școală remarcau cum se profila în ea o tendință care vădea un drum spre artă. Întâia dată … la răscrucea drumului … s-a aflat când avea o vârstă foarte fragedă și mama sa a lăsat această lume … Sora mamei sale a luat-o în grijă și i-a devenit mamă pentru tot restul vieții făcând toate eforturile ca fetița să nu sufere și să nu i se diminueze entuzismul vesel de a cânta.

Primele contacte cu arta la modul mai consistent le-a avut pe vremea când era elevă a Liceului Aurel Vlaicu din București; la zece ani, în 1944, a venit la București pentru a se înscrie la liceu unde a cunoscut-o pe profesoara de muzică Manuela Balinca, foarte sensibilă la calitățile elevei pe care o îndrumă în primele afirmări artistice din cadrul spectacolelor liceului; erau serbări cu cântece și dansuri dar pregăteau și spectacole teatrale cu piese de Caragiale; în piesa ”O noapte furtunoasă”, Adriana uimea pe toți cu felul intens în care înțelegea să interpreteze rolul Veta având alături, în rolul Chiriac, pe colegul Dumitru Bondoc ce avea să devină un jurnalist destoinic evocând acei ani de început. Aceiași profesoară, Manuela Balinca, a stimulat pentru arta dirijatului un alt elev al liceului, coleg al Adrianei, care avea să devină ulterior … dirijorul Carol Litvin; profesoara Balinca o prezintă mezzosopranei Nella Dimitriu, solistă de prestigiu a Operei Române, care, plăcându-i foarte mult natura vocală a Adrianei, îi dă lecții de canto timp de trei ani efectuând primele vocalize de dezvoltare și evoluție a glasului și primele studii de repertoriu abordând arii din opere și operete dar și lieduri atât din repertoriul românesc cât și străin. Întâlnirea cu Nella Dimitriu avea să reprezinte unul din momentele frumoase și norocoase … la răscrucea drumului … Elevii liceului aveau acces la manifestările artistice ale Ansamblului Artistic Giulești unde activa ca dirijor Constantin Rădulescu, artist emerit, cu care, mai târziu, la Teatrul de Operetă, viitoarea soprană Adriana Codreanu avea să colaboreze foarte mult de-a lungul a peste două decenii in cariera sa.

Lecțiile de canto stimulau în tânăra fată o evoluție plină de entuziasm și, la vârsta de 18 ani abia împliniți, în 1953, aflându-se din nou … la răscrucea drumului … a intrat la Teatrul Regiunii București unde a avut parte de o bine venită ucenicie; a activat simultan și ca solistă de muzică populară și romanțe a Ansamblului Uniunii Generale a Sindicatelor din România acelor ani; în acea perioadă, existau foarte multe ansambluri în care tinerii se puteau afirma în toate genurile de artă; dincolo de principiile regimului de a stimula dezvoltarea potențialului artistic în tânăra generație, se ofereau acestor tineri semnificative oportunități de muncă salarizată și o serie de alte condiții speciale, ceea ce era foarte important pentru ei mai ales în acei ani ai crizei economice de după război când chiar și mâncarea cotidiană constituia o problemă. Tânăra Adriana Codreanu evoluează și progresează consistent, ceea ce face ca, în 1953, la Festivalul Internațional al Tineretului organizat la București, să fie distinsă cu o medalie de argint.

După acești primi ani de activitate, în 1956, din nou … la răscrucea drumului … este angajată la Teatrul de Operetă din București, la început colaboratoare interpretând roluri secundare și apoi, după un foarte scurt timp, solistă, devenind una dintre cele mai importante primadonne ale teatrului vreme de trei decenii și jumătate.

Teatrul de Stat de Operetă fusese înființat în anul 1950 iar din 1954 rămăsese în localul de pe Splaiul Dâmboviței pe care îl împărțise în primii patru ani de existență cu Opera Română până la inaugurarea noului local destinat ei, la 9 ianuarie 1954. Experiențele artistice ale genului la finele secolului al XIX-lea și cele din prima parte a secolului al XX-lea, în mod deosebit în perioada interbelică, au consolidat o frumoasă tradiție a Operetei în România pregătind și bucurând un public numeros care urmărea spectacolele cu fidelitatea unui entuziasm extraordinar. La momentul începutului de carieră al sopranei Adriana Codreanu, primadonele teatrului erau în ordinea cronologică a debuturilor: Silli Popescu, Puica Alexandrescu, Dia Panaitescu, Elisabeta Porumbiță, Denise Vrancea, Lya Turovski, Lucia Roic, Lilli Dușescu, Getta Mara, Valeria Rădulescu, Lidia Popescu, Corina Bărbulescu; ulterior, noi primadonne au fost angajate, nume de prestigiu precum Ștefi Pârvulescu, Ana Kelly Vasilopol, Cleopatra Melidoneanu, Mireille Constantinescu, Mihaela Mijea, Lucia Țibuleac, Liliana Pagu, Margareta Niculescu, Rodica Mincef, Bianca Ionescu. Subreta, personaj delicios al Operetei, cântăreață, actriță și dansatoare antrenată în momente dramatice dar și comice era reprezentată de nume valoroase precum Virginica Romanovsky, Elisabeta Henția, Cella Tănăsescu, Constanța Câmpeanu, Valli Niculescu, Marica Munteanu cărora în anii următori li s-au adăugat Daniela Diaconescu și Rodica Truică. Tenorii rolurilor de june prim dar și ai unor roluri de consistență mai dramtică, erau personalități artistice de mare valoare precum Ion Dacian, Viorel Chicideanu, Mihail Petculescu, Richard Deutsch, Nicolae Țăranu, Octavian Naghiu, Petre Valentin, Constantin Drăghici, iar în anii ’60 și apoi ’70 li s-au alăturat Anton Negoițescu, Ludovic Spiess, Ion Stoian, Eugen Fânățeanu, Eugen Savopol, Dorin Teodorescu, Cornel Rusu, Alexandru Ioniță, Dumitru Trandafir. În spectacolele de operetă există roluri de cânt și actorie de toate tipurile și vârstele de la comice până la dramatice și care erau asigurate de un amplu compartiment artistic format din câteva categorii demne de menționat; baritoni: Mircea Nemens, Dușan Bugarin, Iancu Groza, Gabriel Gheorghiu, George Hazgan, Elizeu Simulescu, Nicolae Simulescu, Daniel Eufrosin, Emil Pinghireac; bași: Silviu Gurău, N.Ionescu-Dodo, Aurel Grămescu, Petre Petrov; actrițe cântărețe: Maria Wauwrina, Elena Zamora, Silli Vasiliu, Ruxandra Argeșiu, Tamara Buciuceanu, Mia Chirilescu, Sanda Mărgărit; actori cântăreți: Nae Roman, George Groner, Nicolae Gărdescu, Lică Rădulescu, Ștefan Glodariu, Tiberiu Simionescu, Bimbo Mărculescu, Toni Buiacici, Nelu Marinescu, Petre Teodoru, Ștefan Teodoriu, Ion Dinu, Virgil Bojescu, Ion Duțu. Am dorit să menționez cel puțin acele nume care apăreau frecvent și care aveau mare popularitate, pentru a omagia garnitura de artiști cu care a colaborat Adriana Codreanu. Dirijorii Gherase Dendrino, Traian Mihăilescu, Constantin Rădulescu, Liviu Cavassi, Mircea Lucescu, Mircea Ionescu, Mircea Luculescu, Marian Didu, au asigurat pregătirea și conducerea muzicală a vastului repertoriu asistați de maeștri pianiști precum Teodor Sibiceanu, Gheorghe Boldeanu, Constantin Simionescu, Alexandru Roșianu, Alfred Horvath, Puiu Schwarzman, Edith Huzly, Alexandru Răznovanu, Marin Voicu. Regizorii Panait Victor Cottescu, Franz Auerbach, N.Kirițescu, Barbu Dumitrescu, Ion Dacian, Nicușor Constantinescu, și mai târziu Anghel Ionescu-Arbore, Ion Lucian, George Zaharescu, Hero Lupescu, colaborau cu scenografi de mare valoare precum Nicolae Lebas, Ion Ipser, Ștefan Noris, Elena Agapie Stancu, Dorin Voinescu, George Doroșesnco, Arminio Iordănescu. Primele două decenii de existență al teatrului, la conducerea baletului s-a aflat marea balerină și coregrafă Elena Penescu Liciu căreia i-au urmat Adriana Dumitrescu, Mihaela Atanasiu, Andreea Constantinescu, Victor Vlase. Am dorit să omagiez aceste numeroase nume cu care Adriana Codreanu a colaborat iar alături de veterani s-a format, împărțind cu ei succese triumfale. Este foarte interesant și frumos că, astăzi, în discuțiile noastre pline de verva amintirilor, Adriana Codreanu își amintește de fiecare dintre colegi cu amănunte legate de atmosfera artistică și evenimentele trăite în teatru. Foarte multe dintre aceste nume nu mai sunt rostite azi de nimeni și nici nu figurează scrise în textele de evocări istorice! Trist! Păcat! Nedrept! De aceea îmi fac o Datorie de Onoare în a le enumăra ori de câte am prilejul în aceste studii muzicologice și istorice.

După angajarea la Operetă, Adriana Codreanu a continuat studiul de întreținere tehnică vocală cu mezzosoprana Nella Dimitriu, dar a dorit și o minuțioasă perfecționare cu marea artistă și profesoară care a fost soprana Arta Florescu cu care, timp de doi ani, a cizelat detalii tehnice și de stilistică a interpretării pentru repertoriul de operetă pe care îl aborda îmbogățindu-l cu arii din operele ”Nabucco” de Verdi, ”La Gioconda” de Ponchielli, ”Cavalleria rusticana” de Mascagni, ”La Wally” de Catalani, ”Andrea Chénier” de Giordano, ”Manon Lescaut”, ”Tosca”, ”La Rondine” și ”Turandot” de Puccini; acestora a mai adăugat arii antice, arii de concert de Händel, Rossini și Mozart, precum și lieduri de Brahms, Schubert, Gounod, Grieg, Bizet, Alban Berg sau cântece de compozitori români cum ar fi George Enescu, Tiberiu Brediceanu, Mihail Jora, Paul Constantinescu, Diamandi Gheciu, Sabin Drăgoi. În urma progreselor semnificative realizate prin studiul intens acompaniată la pian de extraordinara corepetitoare Elsa Chioreanu, profesoara Arta Florescu este de părere că ar trebui să participe la Concursul Internațional de Canto de la Toulouse ceea ce a și făcut la ediția din anul 1966; în fața unui juriu prezidat de Emmanuel Bondeville și din care, printre alții, făcea parte celebra soprană Janine Micheau, a obținut Premiul al Doilea cu Medalia de Argint, pe primul loc situându-se mezzosoprana bulgară Alexandrina Miltcheva. În Gala Laureaților, soprana Adriana Codreanu acompaniată la pian de Elsa Chioreanu, a interpretat arii din ”la Gioconda” de Ponchielli și ”La Wally” de Catalani obținând un frumos succes de care s-a declarat foarte mulțumită și exigenta profesoară Arta Florescu. Deci din nou … la răscrucea drumului … cu o victorie importantă care i-a consolidat definitiv personalitatea artistică devenită între timp una dintre sopranele cele mai importante ale Operetei din București.

Repertoriul de operetă al sopranei Adriana Codreanu totalizat un număr de 29 de roluri grupate în trei categorii artistice: 5 roluri secundare de început, 18 roluri de primadonna și 6 roluri de compoziție cântată și actoricească.

Primele roluri secundare au fost în următoarele 5 titluri: Zeller VÂNZĂTORUL DE PĂSĂRI  (Jeta), Miriutin ZARVĂ-NTRE FETE, Schubert – Berté CASA CU TREI FETE, Elly Roman COLOMBA, Lehar VĂDUVA VESELĂ (Silvia). Primul rol, deci debutul absolut, a fost cu rolul Jeta din VÂNZĂTORUL DE PĂSĂRI de Zeller, nevasta primarului din satul unde se petrece acțiunea; rolul primarului mereu beat era interpretat de marele actor Nae Roman care nu fusese anunțat că, în respectiva seară, se făcuse o substituție a unei interprete în imposibilitate de a juca; astfel se anticipează debutul absolut al Adrianei Codreanu care intră în scenă plină de vervă mustrându-l pe primarul – soț mereu beat. Iar Nae Roman (Primarul) o privește efectiv năucit și oferă deplină naturalețe replicii: Dar tu cine mai ești ? Jeta se repede în el: Ești atât de afumat că nici nu îți mai recunoști nevasta! Sunt eu, Jeta! Primarul: Tu?!?! Jeta!?!? … iar după câteva momente de tăcere … adaugă … Iete-te!!!! … reacție deloc prevăzută în scenariu dar care, din acea seară, a fost inclusă în spectacol … Și în râsul general, public și artiști, a avut loc debutul absolut al tinerei artiste.

După această perioadă de acomodare tranzitorie la cariera efectivă, au urmat 18 roluri de primadonna care au marcat un drum artistic de mare succes la București, în țară și în străinătate. Aceste mari creații interpretative au fost următoarele. 6 în prima distribuție a premierelor noilor producții: Dendrino LYSISTRATA (Actrița – Pacea), Strauss SÂNGE VIENEZ (Gabriela), Filaret Barbu ANA LUGOJANA (Ana), Strauss VOIEVODUL ȚIGANILOR (Saffi), Dendrino LĂSAȚI-MĂ SĂ CÂNT (Bertha), Comișel SOARELE LONDREI (Floria). 6 în a doua distribuție a premierelor tot ale unor noi producții: Lopez SECRETUL LUI MARCO POLO (Mi Tzu Ti), Kalman CONTESA MARITZA (Maritza), Kalman CONTESA MARITZA (Manja), Lehar VĂDUVA VESELĂ (Hanna Glawari),Filaret Barbu PLUTAȘUL DE PE BISTRIȚA (Ileana), Lehar CONTELE DE LUXEMBURG (Angèle). 6 roluri abordate ulterior după respectivele premiere: Strauss LILLIACUL (Rosalinde), Comișel CULEGĂTORII DE STELE (Sanda), Dendrino LYSISTRATA (Lysistrata), Lehar PAGANINI (Coralina), Kalman PRINȚESA CIRCULUI (Lydia), Benatzky LA CALUL BĂLAN (Josepha). 6 roluri de compoziție cântată și actoricească; 4 la premierele noilor producții: Dunaewski VÂNT DE LIBERTATE (Clementina), Cavassi – Butoescu MĂTUȘA MEA FAUSTINA (Faustina), Rodgers OKLAHOMA (Mătușa Eller), Kalman SILVIA (Cecilia); 2 abordate ulterior: Loewe MY FAIR LADY (Doamna Higgins),Dendrino LĂSAȚI-MĂ SÂ CÂNT (Madame Roza).

https://www.youtube.com/watch?v=1fLeQcpnHvU

Vocalitatea primadonnei Adriana Codreanu era de soprană Falcon excepțional conformată pentru anumite personaje ale repertoriului de operetă, în mod deosebit acelea care solicitau un profil de soprană lirică spinto cu mari resurse sonore și timbrale în jumătatea inferioară a ambitusului spectacular rezolvată într-un registru de piept încărcat de armonice și care punea în valoare artistică un spectru expresiv sonor și timbral de consistentă teatralitate. O astfel de vocalitate poate fi activă de la prima tinerețe până la maturitatea unei vârste mai înaintate deoarece este compatibilă atât cu rolurile de primadonă dintr-o anumită zonă repertorială cât și cu cele de duenă unde interpretarea solicită teatru de proză atât dramatic cât și comic. Sonoritatea vocii era foarte amplă și, în același timp, puternic manifestată atât în piano cât și în forte, în linia de cantilenă cât și în anvergura duetelor, terțetelor ori ansamblurilor unde personajul trebuie să domine scena. Timbrul era de o culoare deschisă dar foarte dens și pe care, în repetate rânduri, l-am definit argintat selenar; o astfel de voce deschisă la culoare dar foarte consistentă, produce un efect estetic fascinant în expresivitatea dramatică intensă și în cea lirică de linie căreia îi poate conferi o elegantă măreție. Registrul central plenar înainta spre zona acută unde emite sunete de eficientă incisivitate; conformația în coloană foarte largă și caracteristicile tipice ale categoriei vocale de soprană Falcon limitează în mod firesc registrul acut la nivelul la2 natural – si bemol2  ceea ce este suficient pentru zona repertorială căreia corespunde artistic. Registrul grav oferea o impostație naturală într-o frumoasă și amplă rezonanță de piept căreia, de-a lungul timpului, i-a aplicat o orientare diferențiată în funcție de personalitatea personajelor și de evoluția teatralității lor în acțiune; eficiența funcțională a unui astfel de registru grav și centro – grav admirabil impostat în rezonanța de piept, a favorizat o frumoasă integrare în proză a vocii vorbite atât pentru personajele de primadonna cât și pentru cele de duenă unde a încântat prin dicțiunea exemplară. Adriana Codreanu este ceea ce se poate numi o voce foarte dezvoltată printr-un permanent antrenament cotidian realizat de la cea mai fragedă vârstă; de la trei ani a început să cânte dezinvolt alături de podogorenii viilor copilăriei sale din regiunea unde s-a născut iar abilitatea de a se acompania de mică la acordeon i-a consimțit dezvoltarea muzicalității și a simțului estetic vocal direct aplicat cuvântului din fraza melodică a vocii; ucenicia în cântul popular și în romanță i-a dezvoltat robustitatea coloanei sonore bine proporționată consistenței manifestată de natura sa timbrală; ucenicia în cântul popular și în romanță i-a prilejuit adâncirea profundă a expresivității cuvântului încălzit de emoția conștientizării mesajului artistic catalizând o deosebită confidență cu publicul; atât în muzica noastră cât și la alte popoare, atât compoziția cât și evoluția estetică a vocalității au fost mult favorizate de creația populară în care profilul artistic al sopranei Adriana Codreanu a fost bine ancorat încă de la bun început. Adriana Codreanu a continuat să interpreteze romanțele românești apărând în numeroase emisiuni de televiziune unde era dirijată de Ionel Budișteanu și de Victor Predescu. Elegantă, expresivă, cu o voce deja cultivată, nuanța cele mai populare refrene cu o distinsă măiestrie. La una dintre aceste emisiuni, a lansat în primă audiție romanța lui Aurel Giroveanu ”La noi nu-i nimenea bătrân” pe care compozitorul a compus-o pentru vocea ei. Genul romanței în interpretarea Adrianei Codreanu oferă muzicalitate, poeticitate și teatralitate la cel mai înalt nivel.


Am urmărit cariera acestei mari artiste admirând-o în marea majoritate a rolurilor sale în care se simțea din plin că Muzica era o Bucurie iar Cântul devenea o Revelație a identității umane a personajelor cu sublinierile fundamentale în planurile emotive și caracteriale. Chiar în numeroasele dialoguri pe care le purtam cu Adriana Codreanu încă în acei ani, îmi explica felul în care urmărea momentele personajului cu respectiva dozare până la cel culminant și favorizarea evoluției către rezolvarea finală a conflictului; dovedea un acut simț al publicului căruia îi percepea pulsul emotiv și gradul de asimilare al mesajului stimulându-i dozarea interpretării cu inflexiuni și modulații ad hoc perfect sesizate de dirijori și de unii parteneri.

Rolurile pe care Adriana Codreanu le-a considerat fundamentale in cariera dar și cele mai apropiate de suflet: Ana din opereta ANA LUGOJANA de Filaret Barbu, Mătușa Eller din musicalul OKLAHOMA de Rodgers și rolul titular din opereta CONTESA MARITZA de Kalman interpretat în țară și peste hotare în limba originală. Considera aceste roluri prin potențialul lor afectiv care conferea sufletelor lor o anumită forță ce captiva publicul de la prima apariție pe scenă. În programul de sală al premierei cu noua producție a operetei ANA LUGOJANA de Filaret Barbu de acum chiar o jumătate de secol, în 1967, Adriana Codreanu semna următoarele considerații artistice și afective despre rolul titular: De la prima citire a libretului operetei ”Ana Lugojana”, mi-am apopiat foarte mult rolul titular care mi-a fost încredințat. Pentru că cine nu poate îndrăgi această fată energică, bună, cu sentimente calde față de tot ce este uman! M-am gândit mult asupra modalității rezolvării cât mai bine și cât mai clar a relațiilor de sentiment Ana – Sandu, prieteni de joacă încă din copilărie, și Ana – Nica, sentimente trezite Anei de apariția și noutatea pe care acesta o aduce cu sine. Deși la început Ana este investită cu mai puține probleme sufletești, desfășurarea acțiunii o pune în fața unei continue frământări sufletești care la finalul actului II culminează cu acea ”nuntă cu lacrimi”, aș zice pentru că trăiește revelația unei surprize: Sandu nu-i este numai prieten. Cea mai caldă dorință a mea este ca spectatorii s-o îndrăgească pe Ana Lugojana și … s-o iubească.

https://www.youtube.com/watch?v=ooDQYejanII

În plină forță artistică de primadonna, Adriana Codreanu a dorit abordarea unor roluri de duenă cu proză actoricească și dramaturgie consistentă a unor personaje mature și aceasta in dorința de a salva teatrul într-un moment în care pentru respectivele personaje nu existau artiste potrivite acelor roluri. Este vorba de Doamna Higgins din MY FAIR LADY de Loewe unde primea aplauze chiar de la intrare datorită ținutei impozante, majestuoase, elegante și cu un accent profund în declamarea replicilor în calitate de mamă a Profesorului Higgins, interpretat admirabil de Ion Dacian; Adriana Codreanu suprinsese în mod foarte plăcut pe Maestrul Dacian, pe colegi și publicul într-un rol de compoziție al unei femei foarte mature ea având doar … 36 de ani … și continuând să interpreteze celelalte roluri de primadonna din repertoriul său. Aceasta se întâmpla în octombrie 1971 pentru ca după câteva luni, în februarie 1972, în regia lui Toni Buiacici, Adriana Codreanu să abordeze rolul Clementina din opereta VÂNT DE LIBERTATE de Dunaewsky, rol pe care în urmă cu două decenii, îl abordase Maria Wauwrina; din distribuție mai făceau parte Cleopatra Melidoneanu, Ștefi Pârvulescu (Stella), Mircea Nemens, Elizeu Simulescu (Mario), Constanța Câmpeanu, Valli Niculescu, Daniela Diaconescu (Pepita) și mulți alți mari artiști în celelalte roluri integrate într-o echipă foatre dinamică. Pentru rolul cu totul special al actorului Cezar Gall interpretat odinioară de Petre Ștefănescu-Goangă, fusese invitat baritonul Octav Enigărescu de la Opera Română. În primul act, Adriana Codreanu interpretează o foarte frumoasă arie plină de sentiment unde este favorizată de vocalitatea sa de soprană Falcon, aria fiind scrisă pentru o mezzosoprană; rezonanța argintată a registrului său de piept impresionează publicul și face ca reprezentația să demareze foarte bine. În actul al doilea are o scenă de un umor suculent cu cei doi marinari interpreați formidabil de Emil Popescu și George Hazgan după care urmează o scenă incandescent de amuzantă în care Adriana Codreanu dialoghează cu Octav Enigăresscu interpretând apoi un duet ce se încheie cu un dans teribil în aplauzele publicului care dorea bis la fiecare spectacol și … bisul se desfășura regulat …

La un spectacol, s-a produs o scenă cu totul deosebită: în actul al doilea, Clementina – Adriana trebuie să bea trei pahare cu rom în sănătatea fiicei sale Stella care se căsătorea cu iubitul ei Mario; cei doi marinari – Emil Popescu și George Hazgan – aduc sticla cu rom în care era un ceai și paharele; toarnă băieții cu foc și veselie, oferă Clementinei care, ca de o obicei, la fiecare reprezentație, dă pe gât paharul dintr-odată … La un moment dat Adriana se oprește, ochii îi lucesc, mișcă buzele într-un anumit fel pe care eu îl disting dar conținutul replicii nu este cazul să-l scriu aici de vreme ce nici publicul în sală nu a auzit ceea ce avea să mi se povestească la final … Fapt este că, de data aceasta, Clementina îmbujorată până la lacrimi nu bea decât un singur pahar … Cei doi râzând insistă iar ea, în perfecta tonalitate a rolului, îi apostrofează cu putere: derbedeilor! … Iar derbedeii râd și mai tare și eu abia aștept să se termine spectacolul ca să mă duc s-o întreb ce-a fost acolo. Și când merg la cabină, Adriana îmi spune că … derbedeii … ca să fie și mai puternic romul, întăriseră ceaiul cu ardei iute și piper … În timp ce vorbeam cu ea, apar și … derbedeii … cărora Clementina le spune: Mă golanilor, de acum înainte vin cu ceaiul meu de acasă! Și s-a ținut de cuvânt!

Glume din acestea se făceau mereu iar Adriana Codreanu le gusta cu umor și artiștii se bucurau de disponibilitatea ei care era extrem de populară, amabilă, accesibilă oricând și pentru orice probleme deși era căsătorită cu … Gheorghe Apostol (Galați, 13 mai 1913 – București, 21 august 2010) … marele demnitar politic pe care Gheorghe Gheorghiu Dej îl desemnase succesor la conducerea țării. Apostol însuși era un om amabil, plăcut, serviabil, practic, rațional, cinstit, serios, foarte critic atunci când era cazul să fie și nu ținea cont de nimeni dacă era convins că avea dreptate. Iar Adriana Codreaanu se potrivise perfect soțului său cu caracterul său robust și călit în experiențele sale de viață. Formau un cuplu cu un farmec aparte și au avut o lungă viață conjugală, de aproape jumătate de veac, până când Apostol a lăsat această lume la vârsta de 98 de ani. Când se căsătorise cu Adriana, Gheorghe Apostol era prim vicepreședinte al Consiliului de Miniștri și Președinte al Uniunii Generale a Sindicatelor. Din cauza faptului că era antipatizat de Ceaușescu, după 1967, fusese eliberat din respectivele funcții și repartizat Director General al Rezervelor de Stat. Am întrebat-o pe Adriana Codreanu dacă ar fi continuat activitatea artistică la teatru în situația în care s-ar fi respectat voința lui Gheorghiu Dej și soțul ei ar fi devenit conducătorul țării; mi-a răspuns că da întrucât Gheorghe Apostol iubea arta și artiștii; și era adevărat; venea des la teatru unde l-am cunoscut de mic copil și am stabilit un frumos raport, devenit în timp o trainică prietenie. Ceaușescu nu îl agrea pe Apostol pentru că nu accepta să fie criticat și contestat; în plus, prin comportamentul său elegant, Apostol se bucura de foarte mare popularitate și, pe măsură ce antipatia oamenilor față de Ceaușescu creștea, creștea popularitatea și simpatia față de Apostol. La Operetă, Adriana Codreanu era stimată și iubită și răspundea cu rapidă amabilitate la toate cererile de ajutor ale oamenilor de la case și medicamente străine până la … butelii de aragaz … Într-o perioadă în care se vorbea cu apelativele de ”tovarăș” și ”tovarășe”, oamenii se adresau fără nicio rezervă folosind formula … ”Doamna Adriana” … și ea era într-adevăr o mare Doamnă …
Lui Gheorghe Apostol, din ordinul lui Ceaușescu, i s-au înscenat trei accidente pentru a fi eliminat iar el a scăpat nevătămat din toate trei; a relatat în interviuri și în volumul autobiografic publicat în urmă cu mai mulți ani. Al treilea accident înscenat a avut loc duminică 2 iulie 1972 … din nou … la răscrucea drumului … Îmi amintesc foarte bine, eram la liceu, terminasem primul an și în vacanță, până la încheierea stagiunii, mergeam la Operă și la Operetă în fiecare seară. În ultimele zece zile ale lunii iunie am mers la trei spectacole în care Adriana Codreanu oferea trei creații deosebite: miercuri 21 iunie ”Soarele Londrei” de Comișel în care mai cântau Nicolae Țăranu, Mireille Constantinescu, Valli Niculescu; joi 22 iunie ”My Fair Lady” de Loewe alături de Ion Dacian și Cleopatra Melidoneanu și joi 29 iunie, închiderea stagiunii cu ”Sânge vienez” de Strauss în care mai cântau Nicolae Țăranu, Lilli Dușescu, Marica Munteanu. De fiecare dată, megeam la sfârșit pentru felicitări iar în ultima seară a stagiunii ne-am salutat înainte de vacanță cu bucuria de a ne revedea în toamnă. Luni 3 iulie, de dimineață, îmi telefonează tata de la birou; aflase de la prietenul său, chirurgul Costică Olteanu de la Spitalul de Urgență, că fusese adusă în stare de comă Adriana Codreanu în urma unui groaznic accident de mașină petrecut o zi înainte în zona Urziceni; după ce a vorbit cu mine, tata a telefonat la teatru directorului adjunct Corneliu Mărgineanu cu care era prieten (locuind în același cartier). Trista veste s-a răspândit rapid și toată lumea era îngrozită, fără ca să aibe cineva curajul să comenteze mai în profunzime situația. În acea zi, soții Apostol mergeau la Străoane, lângă Panciu, în vizită la părinții Adrianei. Mai târziu aveam să aflu în detalii cum fusese înscenat accidentul și toate aceste amănunte pot fi citite în interviurile acordate după 1990 de Gheorghe Apostol. După o serie de intervenții neurochirurgicale și un laborios program de recuperare neuromotorie, la șase luni de la cumplitul accident, Adriana Codreanu face prima vizită la teatru; era la începutul lui ianuarie 1973, când părăsea această lume Gherase Dendrino, marele compozitor și dirijor; iar după alte patru luni, apare din nou pe scenă în aplauzele publicului și ale colegilor pentru această revenire. Mai târziu, aveam să aflu de la Adriana că Elena Ceaușeșscu, renumită pentru antipatia sa față de artistele frumoase, s-a mirat cu ciudă de faptul că scăpase cu viață în urma acelui accident.

În noua stagiune, 1973/1974, Adriana Codreanu este din nou protagonistă în rolul titular al unei premiere absolute la jumătatea lunii octombrie: MĂTUȘA MEA FAUSTINA de Cavassi – Butoescu; sub conducerea muzicală a lui Liviu Cavassi și în regia lui Ion Lucian de la Teatrul Național, Adriana Codreanu (Lucia Roic în a doua distribuție) realizează o creație interesantă; rolul este amuzant, cu scene frumoase mergând de la voioșie comică până la melancolia meditativă marcând un moment culminant cu aria Măi omule … a cărei linie melodică impresionează publicul; îi are ca patreneri pe Cleopatra Melidoneanu, Dorin Teodorescu, Constanța Câmpeanu, Toni Buiacici și mulți alții. Spre finalul stagiunii, vineri 29 martie 1974, are loc premiera în România a musicalului OKLAHOMA de Rodgers sub bagheta lui Liviu Cavassi și în regia lui George Zaharescu; Adriana Codreanu interpretează rolul central al acțiunii: Mătușa Eller, cu multă proză la nivel înalt de actorie, cu dans și intervenții cântate; un succes extraordinar pentru ea și fiecare dintre artiștii distribuției: Constanța Câmpeanu, Valli Niculescu, Marica Munteanu, Elizeu Simulescu, Virgil Bojescu, N.Ionescu-Dodo, George Hazgan; se râde și se … lăcrimează în același timp deoarece culoarea epocii și contextul uman al acțiunii sunt redate foarte veridic.

În 1975, în luna februarie, se anunță decesul unui alt mare activist comunist, Chivu Stoica, mort în condiții suspecte despre care se vorbea pe șoptite clarificându-se totul abia după 1989; este înmormântat la Mausoleul din Parcul Libertății unde iau parte toți demnitarii din generația defunctului, mai puțin Ceaușescu și soția sa; singurul care are curajul să întrebe și să comenteze contestatar această atitudine este … Gheorghe Apostol … ca de obicei. Iar după câteva zile, citim în ziarul Scânteia că, în urma unui Decret Prezidențial, Gheorghe Apostol este eliberat din funcția de Director General al Rezervelor de Stat și pensionat având vârsta de 62 de ani. După un an, în toamna lui 1976, în timpul vizitei de stat la București, Brejnev îl întreabă pe Ceaușescu ce mai face … tovarășul Apostol … iar răspunsul, plin de … teamă dar cu inspirație abilă, vine prompt: i-am acordat o perioadă de odihnă după care îi vom încredința o misiune diplomatică. Brejnev se declară mulțumit de răspuns, Ceaușescu răsuflă ușurat și, după încheierea vizitei delegației sovieticilor, îl cheamă pe Apostol pentru o conversație și îi spune că s-a gândit să îl trimită ambasador într-un stat din Africa. Apostol, calm, surâzător și stăpân pe situație într-un mod cu care l-a intimidat totdeauna pe Ceaușescu, răspunde: Ascultă Nicule! Ce nu ai reușit prin cele trei accidente regizate cu Securitatea, vrei să reușească acea climă insuportabilă din Africa? Eu acolo nu merg, prefer să mor acasă! Dar dacă vrei să mă ții departe, atunci aleg eu unde îmi convine! Au stabilit de comun acord … Argentina … Din nou … la răscrucea drumului … dar de data aceasta un drum peste mări și țări … Adriana Codreanu, după un recent succes în rolul Cecilia din opereta SILVIA  de Kalman a cărei premieră avusese loc în decembrie 1976, la două luni după vizita lui Brejnev, pleacă împreună cu soțul său în Argentina, la începutul lunii mai 1977 și stă acolo până în 1983 după care preiau misiunea diplomatică din Brazilia până în 1988 când revin definitiv la București. În tot acest interval, veneau o dată pe an în vacanță și ne întâlneam la teatru unde urmăreau noile premiere iar Adriana mai interpreta câteva spectacole, așa, de plăcerea de a mai gusta succesul la publicul ce o dorea. Ultima dată i-am văzut în 1986, tot cu prilejul unei vacanțe a lor și înaintea plecării mele în lumea largă …

În timpul celor două misiuni diplomatice, Adriana Codreanu era foarte activă alături de soțul ei; organiza evenimente importante și lua parte la viața culturală a societății. Adriana Codreanu și soțul ei mi-au povestit foarte multe întâmplări și aspecte ale acelei perioade trăite în diplomație în America de Sud; sunt lucruri interesante și de mare încărcătură sufletească. Cu farmecul ei de primadonna, Adriana Codreanu a cultivat relații de prietenie cu soția primarului orașului Buenos Aires – Signora Cacciatori – și cu soțiile altor diplomați, în cadrul unor întâlniri periodice prilejuite de vizite turistice în oraș sau în alte locuri; cu prilejul unor astfel de întâlniri se făcea și muzică iar Adriana Codreanu era rugată să ofere câte interpretări de arii și lieduri românești și străine. Una dintre aceste întâlniri a fost organizată cu prilejul unei ample recepții cu ocazia vizitei regelui Spaniei Juan Carlos însoțit de Regina Sofia; în timpul acelei recepții, artista noastră aude un glas puternic care o cheamă: Adriana!!!! … Era marea artistă … Sarita Montiel … invitată în suita reginei pentru acest voiaj; se cunoscuseră când Sarita fusese la București într-un turneu și când, după un recital, a fost invitată la un ceai într-o dupămasă de către soția lui Ion Gheorghe Maurer; la acea întâlnire, au cântat și s-au amuzat, păstrând fiecare amintirea celeilalte și reîntâlnindu-se după mulți ani la Buenos Aires.

În anul 1988, soții Adriana Codreanu și Gheorghe Apostol au revenit la București; ea a reluat activitatea la teatru și el s-a retras la pensie. Vremurile se înăspriseră. Gheorghe Apostol inițiază proiectul Scrisorii celor șase vorbind cu Corneliu Mănescu, Alexandru Bârlădeanu și ulterior cu Silviu Brucan, Constantin Părvulescu și Grigore Răceanu. După trimiteea acelei scrisori, au început represaliile. Din nou … la răscrucea drumului

Gheorghe Apostol împreună cu Adriana Codreanu sunt chemați la lungi anchete masacrante pentru nervi; sunt supravegheați, li se întrerupe linia telefonică și li se interceptează toată corespondența. Imediat, Adriana începe să acuze niște simptome care conduc la un diagnostic ce impune o intervenție chirurgicală la tiroidă; sunt efectele unor iradieri la care fusese supusă în timpul anchetelor și cărora a rezistat prin constituția ei fizică puternică, alegându-se doar cu niște tulburări rezolvate chirurgical. Evenimentele din decembrie 1989 pun capăt calvarului dar înfruntă alte vicisitudini, cu consecințe grele pentru confortul vieții lor fiind lipsiți de acea înțelegere și susținere pe care ar fi meritat-o datorită curajului cu care s-au comportat în cursul vieții și mai ales în contextul acelei scrisori protestatare care a avut o mare importanță la vremea aceea … la răscrucea drumului … În ciuda acestor aspecte ale dificultăților înfruntate, Adriana Codreanu și soțul ei au continuat bucuria de viață: cultul căminului curat și împodobit cu flori, pasiunea culinară împletită cu ospitalitatea, muzica, pictura, lecturile, televizorul, societatea, a fi permanent prezent informat și informativ în pulsația timpului prezent, relațiile cu prietenii. Cu fiecare venire a mea în țară ne-am întâlnit și am depănat amintiri ori am comentat vremurile actuale. La 21 august 2010, Gheorghe Apostol, în vârstă de aproape 98 de ani, lasă această lume după ce a supraviețuit 21 de ani lui Ceaușescu, care îi organizase trei accidente pentru a-l elimina … Din nou Adriana … la răscrucea drumului … dar continuând propriul drum cu dârzenie și forță de caracter. Vorbim des la telefon și ne vedem când vin în țară în vacanțe. A rămas aceeași doamnă tonică plină de umor,  filtrând viața și timpurile prin filosofia însușită în urma experienței sale de viață.

https://www.youtube.com/watch?v=k1BnjoALXRw

Adriana Codreanu este o personalitate artistică de mare importanță pentru Opereta din România, în cea de-a doua jumătate a secolului al XX-lea iar profilul artistic și realizările sale sunt un model care trebuie cunoscut și aprofundat pentru perpetuarea valorilor genului la generațiile următoare. La finalul acestui studiu artistic, istoric, muzicologic și uman, retrăiesc scena finală a musicalului OKLAHOMA de Rodgers, în care Adriana Codreanu, interpretând rolul Mătușa Eller, impresiona publicul cu declamația profund nuanțată a acestor fraze: Timpul bate nerăbdător la poarta casei mele, pentru ca cei tineri să-și ia drumul spre viață! Iar noi, noi, bătrânii, știm asta bine! Știm că vine o vreme când rămânem doar cu amintirile, atât!

Este dimensiunea existențială în care trăiește astăzi Adriana Codreanu, în vibrația amintirilor unei lungi parabole de artă și viață pe parcursul căreia, de foarte multe ori și la mari încercări, s-a aflat … la răscrucea drumului

 

Dr. STEPHAN POEN

Doctor în Medicină și în Muzicologie

 

 

 

 

 

 

 

 

http://revistamuzicala.radioromaniacultural.ro/wp-content/uploads/2017/02/1111.jpghttp://revistamuzicala.radioromaniacultural.ro/wp-content/uploads/2017/02/1111-150x150.jpgRevista MuzicalaRESTITUTIOadriana codreanu,Stephan Poen
ADRIANA CODREANU este o personalitate artistică de prim rang a teatrului românesc de operetă din perioada 1956 - 1988 dar și a muzicii populare românești din perioada 1952 - 1962. Primele amintiri legate de această valoroasă personalitate artistică, le am de la unele emisiuni de televiziune din copilăria mea...