Programarea în preajma Sărbătorilor Pascale a Recviemului de Verdi cu Orchestra Națională Radio mi se pare un eveniment așteptat și bine venit pentru iubitorii muzicii marelui compozitor italian.

Fără îndoială, Recviemul verdian rămâne o capodoperă, impunându-se prin spiritul operistic al lucrării  dar și prin monumentalitate. Este o partitură grea, de ansamblu, care antrenează soliști bine selectați, orchestră mare și cor bine condus.

În seara respectivă ne-am fi bucurat de prezența la pupitrul orchestral al lui Cristian Măcelaru, dar din motive obiective el a fost înlocuit cu dirijorul Julien Salemkour. Acesta a dirijat lucrarea pe dinafară, fără partitură, ceea ce mi-ar fi fost o dovadă că o cunoștea foarte bine. Din păcate, din punctul meu de vedere, au existat derapaje nepermise: a imprimat orchestrei tempouri accelerate, aceasta a sunat tare și în forță de multe ori, poate acolo unde nu era necesar. S-a întâmplat ceva, după opinia mea, nepermis și nemaiîntâlnit vreodată. La jumătatea lucrării dirijorul a oprit și a făcut un acordaj orchestral, fapt care a produs o rupere a partiturii care trebuie să curgă într-o unitate. Efectul, după mine, a fost dureros. S-a frânt ceva, a dispărut acel fior sacral pe care o audiție de recviem trebuie să-l aibă. Și de ce să nu mărturisim, eu personal nu l-am simțit.

Corul Academic Radio a fost bine condus de Ciprian Țuțu, s-a cântat omogen și cu dozaje bine executate. Și-a ales o echipă de soliști care s-a străduit să se ridice la cerințele verdiene impuse vocilor.

Irina Iordăchescu, deși nu este o soprană lirică spinto-dramatică așa cum solicită partitura, a reușit prin inteligență muzicală să surmonteze dificultățile impuse și să nu uităm că ea a mai cântat și sub bagheta maestrului Christian Badea recviemul verdian pe podiumul Ateneului, cu ani în urmă.

Mezzosoprana Aura Twarowska, solistă de mulți ani la Staatsoper din Viena are o voce mai aproape de partitură, are forță dramatică și o culoare timbrală care-i permit să abordeze acest rol. A avut chiar momente foarte bune în execuția partiturii sale.

Cosmin Ifrim este un tenor liric cu o voce frumoasă, l-aș fi dorit aici mai plin ca expresie în acut, deși nu putem spune că nu s-a achitat de cerințele muzicale. Poate, nici el nu este cel mai potrivit pentru o asemenea anvergură.

Basul Marius Boloș a făcut progrese evidente ale vocalității și a avut câteva momente frumoase, cu sunete omogene în acut.

Din păcate, impresia generală, din punctul meu de vedere, nu a fost prea fericită. Un recviem onest și doar atât. N-am simțit niciun moment sentimentul sacralității impus de capodopera verdiană. M-am bucurat, însă, că am ascultat-o în concert pentru că o iubim, dar de aici și până la trăirea unei satisfacții artistice majore mai este o cale și… destul de lungă.

 

Dr. Mihai-Alexandru Canciovici

 

http://revistamuzicala.radioromaniacultural.ro/wp-content/uploads/2017/04/SITE7aprilie_medium.jpghttp://revistamuzicala.radioromaniacultural.ro/wp-content/uploads/2017/04/SITE7aprilie_medium-150x150.jpgRevista MuzicalaCronica
Programarea în preajma Sărbătorilor Pascale a Recviemului de Verdi cu Orchestra Națională Radio mi se pare un eveniment așteptat și bine venit pentru iubitorii muzicii marelui compozitor italian. Fără îndoială, Recviemul verdian rămâne o capodoperă, impunându-se prin spiritul operistic al lucrării  dar și prin monumentalitate. Este o partitură grea, de...