S-a născut la 12 mai 1910 la Forli, în Italia şi a murit la aproape 100 de ani, în ziua de 5 mai 2010.

 

Deşi dovedea înclinaţii muzicale de mică, pâna la moartea mamei sale, când Giulietta avea doar 15 ani, nu prea i s-a permis să-şi studieze vocea. O face aşadar, cu Ettore Lucatello şi Gino Palumbo, la Rovigo şi Padova, impunându-se în fruntea celor 385 de concurenţi, la concursul organizat de Teatrul Comunal din Florenţa, care o şi angajează pentru opera L’Orseolo de Pizzetti, în anul 1935.

 

Puţin mai târziu, Giulietta Simionato intră la Scala, dar…acolo erau încă „regine”: Ebe Stignani, Fedora Barbieri şi Gianna Pederzini. Aşadar, ani în şir abordează doar roluri mici, nesemnificative. Norocul unui debut neaşteptat a fost îmbolnăvirea Giannei Pederzini şi, astfel, de-abia în seara de 2 octombrie 1947 (după 10 ani de aşteptare), apare în Mignon de Ambroise Thomas. Repede se impune în toate rolurile scrise de Rossini pentru Isabella Colbran: Rosina (Bărbierul din Sevilla), Isabella (Italianca în Alger), Tancredi, Isolier (din Contele Ory), Angelina (Cenuşăreasa).

 

Urmează eroinele romantice şi cele din marele repertoriu de mezzo sau chiar de soprană dramatică: Charlotte din Werther, Carmen, Dalila din Samson şi Dalila, Dulcineea din Don Quijotte, Amneris din Aida, Eboli din Don Carlo, Azucena din Trubadurul, Adalgisa din Norma, Santuzza din Cavalleria rusticana, Jane Seymour din Anna Bolena, Preziosilla din Forţa destinului, Ulrica din Bal mascat, Valentine din Hughenoţii, Laura din Gioconda, Arsace din Semiramida, Leonora din Favorita, Prinţesa de Buillon din Adriana Lecouvreur şi altele.

 

– Cea mai frumoasă amintire?

Succesul în „Anna Bolena”, alături de prietena mea Maria Callas, în 1957, în regia lui  Luchino Visconti şi apariţiile ulterioare în „Norma”, cu aceeaşi colegă de scenă.

– Dirijorii favoriţi?

Herbert von Karajan, Georges Pretre, Sir Georg Solti, Karl Bohm…

– Inregistrarea preferată?

Trubadurul de Verdi cu: Leontyne Price, Franco Corelli şi Karajan. (interviu din Revista La Musica, 2009)

 

Giulietta Simionato a fost o femeie plină de energie şi ambiţii, cu nervi de oţel, cu o muzicalitate fără fisură, cu o tehnică vocală minunată, slujite de o voce puternică şi extinsă. O artistă încrezătoare în viitorul operei şi al generaţiilor ce vor urma, fericită că şi-a ales un drum care i-a oferit atât de multe bucurii.

 

Îi plăceau blănurile şi a fost căsătorită de trei ori, cu un violonist, un doctor  şi, în final, cu un vechi prieten (cu care a avut o căsnicie de aproape 20 de ani, între 1978 şi 1996).

 

Biografii afirmă că  Giulietta Simionato a avut 28 de apariţii la Metropolitan (între 1959 şi 1965), că a debutat la Covent Garden numai când a apus Fedora Barbieri (într-o Aida din 1953, cu Callas şi Sir John Barbirolli) şi că a avut o perioadă în care, 13 zile consecutiv, a făcut naveta între Roma şi Milano, cântând Adalgisa şi Rosina, machiajul relizându-se în tren.

 

S-a retras din teatru în 1966, în rolul Serviliei din Clemenţa lui Titus (la Piccola Scala), continuându-şi cariera ca îndrumătoare de talente (cu o vitalitate şi o prospeţime demne de urmat), deţinând chiar şi câteva funcţii de conducere.

 

Dacă ar fi apucat ziua de 12 mai 2010 şi-ar fi adunat familia, prietenii şi câţiva admiratori în casa sa de la Roma şi şi-ar fi sărbătorit…prima sută de ani! Nu o pândea niciun pericol. Îşi făcea zilnic exerciţiile fizice, ţinea o dietă severă iar în timpul liber, naviga pe internet, asculta muzică şi citea. Pe pământ, iubea şi era iubită.

 

Şi totuşi cu numai o săptămână înainte de centenar, Dumnezeu a luat-o la El, aşezând-o într-un cor al vocilor ce nu se uită.

 

 

Luminiţa Constantinescu

 

 

 

 

 

 

http://revistamuzicala.radioromaniacultural.ro/wp-content/uploads/2017/05/1-1.jpghttp://revistamuzicala.radioromaniacultural.ro/wp-content/uploads/2017/05/1-1-150x150.jpgsorina.goiaRecenzii
S-a născut la 12 mai 1910 la Forli, în Italia şi a murit la aproape 100 de ani, în ziua de 5 mai 2010.   Deşi dovedea înclinaţii muzicale de mică, pâna la moartea mamei sale, când Giulietta avea doar 15 ani, nu prea i s-a permis să-şi studieze vocea. O...