• Am fost optimist de când mă ştiu. Călăuze mi-au fost mereu: forţa, tenacitatea, dârzenia. Probabil şi zodia mea, a Taurului, pentru că sunt născut pe 13 mai 1938, a contribuit mult – aşa începea şirul destăinuirilor sale în emisiunea de televiziune pe care i-o realizam în 1996.

Şi  a rămas toată viaţa un erou victorios, pe scenă şi în viaţă!…O voce strălucitoare şi tandră, un om energic, spontan, ordonat, generos şi vesel, care trăia şi iubea intens.

 

Ludovic Spiess a văzut lumina zilei la Cluj, în ziua de 13 mai 1938, dar anii copilăriei i-a petrecut la Mediaş, unde se refugiază împreună cu familia sa modestă, de muncitori. Revelaţia muzicii o are de-abia pe la 18 ani, într-o sală de concert din Braşov, oraş în care îşi trăieşte adolescenţa.Tânărul gravor în metal hotărăşte atunci că viaţa lui va fi legată definitiv de muzică. După primele studii braşovene vine la Bucureşti, la clasa profesorului Gheorghe Pascu. Se căsătoreşte tânăr, cu pianista Gerda Spiess şi au o fiică, pe Anca.

Trece mai întâi pe la Ansamblul Armatei, debutează la Teatrul Muzical din Braşov şi, în anul 1962, devine solist al Operetei bucureştene.Visul său era însă să cânte la Operă, deci, face în aşa fel, încât să-l asculte marele bariton Petre Ştefănescu-Goangă care decretează repede,că: în lume nu sunt decât trei tenori: Caruso, Bjorling şi…regele Şpiţache!

 

Sosesc marile reuşite la Concursurile Internaţionale de la Toulouse (1964), Rio de Janeiro (1965), s’Hertogenbosch (1966) şi o bursă de studii de un an, la Milano. Între timp, debutase la Operă în Rigoletto, cântase Samson şi Dalila la Cluj şi Toulouse, trecuse din podul Operei într-un modest apartament pe Magistrală şi apoi, într-o casă onorabilă, pe strada Frumoasă. Gongul celebrităţii începea să bată.

Se vorbea deja de un nou zeu al cântului, un soare peste umbrele nostalgice ale operei.

 

Curajul de a înfrunta necunoscutul şi munca îndârjită alături de soţie îi deschid noi orizonturi. Ajunge în echipa lui Karajan la Salzburg, în rolul Falsul Dmitri din Boris Godunov, apoi la: Stuttgart, Wiesbaden, Munchen, Koln, San Francisco, Los Angeles, Buenos Aires, Verona, Roma. Numele românului Ludovic Spiess strălucea deja alături de: Leontyne Price, Martina Arroyo, Montserrat Caballe, Christa Ludwig, Teresa Stratas, Gwyneth Jones, Nicolai Ghiaurov, Peter Schreier, Mario Sereni, Kim Borg, Piero Cappuccilli, Theo Adam, Dietrich Fischer-Dieskau, Cesare Siepi, ş.a. În luna în care aniversa 32 de ani, Ludovic Spiess debutează la Scala, în rolul său favorit, Calaf din Turandot de Puccini (cu: Birgit Nilsson, Mirella Freni şi Nicola Zaccaria). În „caruselul” contractelor se „învârt” ameţitor alte şi alte angajamente: Bal mascat la Buenos Aires, Tosca la San Francisco, Fidelio la Bonn, Cântecul pământului cu Karajan la Berlin, Trubadurul la Napoli, Aida la Roma, Trubadurul, Fidelio şi Paiaţe la Metropolitan. Mai apoi, cucereşte şi publicul din Japonia, Mexic sau Singapore. Într-o perioadă în care străluceau tenori ca: Franco Corelli, Carlo Bergonzi, Mario del Monaco, Jon Vickers, Nicolai Gedda, el ajunsese, după propriile-i mărturisiri, printre primii trei ai lumii.

 

  • Au fost însă şi roluri mai grele, unele nepotrivite timbrului tău şi vârstei de nici 30 de ani la care au fost abordate. Mă gândesc la: Samson şi Dalila, Otello, Paiaţe şi Lohengrin. Nu cumva au afectat ele calitatea şi longevitatea ta vocală?
  • Eu am interpretat aceşti eroi datorită conjuncturii şi necesităţii timpului şi sunt roluri pe care le-am cântat foarte puţin. Da, au fost tari, dar ştiam clar că nu cu ele îmi voi face o carieră mare, ci cu Verdi şi Puccini.
  • Există un personaj pe care ţi l-ai fi dorit şi nu l-ai cântat?
  • Alvaro din opera Forţa destinului de Verdi. (Interviu pentru TVR – 1996)

 

În repertoriul vocal simfonic, partiturile de rezistenţă au fost: Requiemul de Verdi (Zurich–1974), Missa Solemnis de Beethoven (Palermo–1978), Ioana pe rug de Honegger (Amsterdam–1981).

 

  • Ai afirmat de mai multe ori că ai câştigat bani mulţi. E adevărat?
  • Sigur, dar nu pe roluri uşoare şi mici. Am câştigat bani mulţi pe muncă multă şi pe sacrificii. Am fost unul dintre cântăreţii cu onorarii mari, dar asta e important numai pentru mine. Sacrificiul de atunci mi-a asigurat acum un trai demn, decent, fără probleme. ( Interviu pentru TVR -1996)

 

Cariera sa condensată şi densă s-a desfăşurat apoi la cea mai înaltă cotă şi în plan social-politic. A fost Directorul Festivalului Internaţional G. Enescu în anul 1991, Ministru al Culturii în Guvernul Stolojan (1991-1992), Preşedintele Comitetului Naţional Român pentru UNICEF şi Directorul Operei Naţionale ( 2001-2005).

 

  • După Paderewski, care a fost Prim Ministru în Polonia în 1919, tu eşti al doilea muzician ajuns într-o funcţie politică, aceea de Ministru al Culturii, timp de un an. Ţi-ai dorit acest lucru?
  • Nu pot să spun asta, pentru că numirea mea a venit pe neaşteptate, a durat de noapte până dimineaţă; nu pot să spun nici că-mi pare rău că am acceptat, m-am bucurat, dar regret că nu am avut mai mult timp, pentru că erau multe de făcut. În orice caz, sunt mândru de ceea ce s-a realizat sub mandatul meu.
  • Ce hobby-uri ai în afara celebrelor tale colecţii de pipe?
  • De mic am fost pescar, de altfel, am în casă şi un trofeu, ciocul unui peşte-spadă pe care l-am prins la Acapulco, care avea 69 de kilograme şi 2,85 m lungime. Îmi plac de asemenea: vânătoarea, biliardul, ping pongul şi tenisul. Cea mai importantă şi ultima pasiune a rămas însă automobilismul. Am schimbat în viaţă peste 30 de maşini, iar performanţa cu care mă mândresc cel mai mult, este distanţa Viena-Bucureşti, efectuată în numai 11 ore, cu o maşină Porsche.  (Interviu pentru TVR – 1996)

 
Ca şi pe scenă, în bucătărie, la volanul maşinii, la pescuit, vânătoare sau la masa de ping pong, Ludovic Spiess nu accepta decât rolul fruntaş. Oriunde se afla captiva total atenţia şi cucerea pe oricine. Acest Hercule al operei, tenorul cu nuanţe de diamant în vocea sa lirico-spintă, va rămâne peste timp, o coloană uriaşă în marele templu al artei interpretative.

  • Cum se vede viitorul pentru Ludovic Spiess?
  • …Strălucitor, ca o voce de tenor!

 

A fost numai până în ziua de 29 ianuarie 2006, când, purtat pe aripi de lebădă, s-a ridicat la Cer.

Deşi au trecut deja 11 ani, unora ne e dor de el…

 

 

 Luminiţa Constantinescu

http://revistamuzicala.radioromaniacultural.ro/wp-content/uploads/2017/05/spiess-8.jpeghttp://revistamuzicala.radioromaniacultural.ro/wp-content/uploads/2017/05/spiess-8-150x150.jpegsorina.goiaRecenzii
Am fost optimist de când mă ştiu. Călăuze mi-au fost mereu: forţa, tenacitatea, dârzenia. Probabil şi zodia mea, a Taurului, pentru că sunt născut pe 13 mai 1938, a contribuit mult – aşa începea şirul destăinuirilor sale în emisiunea de televiziune pe care i-o realizam în 1996. Şi  a...