Sunt cărți pe care le citești, le poți aprecia pe moment ca mai bine sau mai puțin bine scrise și le uiți repede.

Cartea Doinei Moga “Mirabila scenă”(apărută la Editura Muzicală, București, 2010) pe care am citit-o pe nerăsuflate, reluând-o (după mai multă vreme) m-a marcat și mi-a relevat un întreg univers creator al autoarei. Trecerea timpului, însă, nu a alterat cu nimic modernitatea și valabilitatea acestei lucrări.

Cunoscută compozitoare, critic muzical și profesoară, Doina Moga mi-a încântat sufletul cu cronicile ei minunate, obiective și sincere, așa cum este ea, o ființă deschisă și dintr-o bucată; tot ceea ce simte… spune, nu se mistifică niciodată și nu face rabat de la convingerile și credințele ei despre fenomenul muzical și artistic în general.

Descendentă a unei familii de intelectuali aparținând la două straturi culturale (o familie de ardeleni-sălișteni din partea tatălui și una de macedoneni-constănțeni din partea mamei) Doina și-a luat seva cea bună din ambele părți.

Și-a început studiile muzicale la Sibiu și le-a continuat la Conservatorul din Cluj-Napoca apoi la cel din București, cu profesori iluștri.

A devenit profesor de pian, fiind legată mulți ani de Liceul de Coregrafie din București dar și de Liceul de Artă “George Enescu” din București.

Este o muziciană dotată: a compus muzică de teatru, de cameră și chiar ușoară. În aceeași măsură, a publicat și lucrări de muzicologie.

Fiind legată de arta dansului a devenit, în timp, un cronicar nu numai muzical dar și coregraf. Cunoaște foarte bine tehnica baletului și tot ceea ce a scris în acest domeniu s-a dovedit impecabil, redactări de un  înalt profesionalism.

A trăit o perioadă de timp la Londra, dar sufletul ei i-a rămas mereu acasă. S-a reîntors la rădăcini pentru că simte românește și este fericită că aparține culturii române.

Cartea ei este o antologie de texte (cronici ori simple memorii) pe care le citești cu plăcere pentru că ele creează o lume, un întreg univers artistic și uman pe care-l poți descoperi din meditațiile ei înțelepte.

Structura cărții te conduce în atelierul ei de creație unde poți s-o descoperi pe ea, Doina Moga cea adevărată: sinceră, deschisă, nonconformistă, directă și poetică, in același timp.

Vrei s-o cunoști? Trebuie să-i citești cartea.

O primă secțiune intitulată “O epocă într-un CV” conține memorii, amintiri legate de evoluția sa atât raportată de mediul familial cât și la cel formativ, instituționalizat. Este, într-un fel, un întreg periplu prin viața sa cu amintiri despre cei dragi dar și despre oameni deosebiți pe care i-a întâlnit, personalități ale dansului: Sergiu Ștefanschi, Cristina Hamel, Gigi Căciuleanu sau ale muzicii: George Sbârcea.

Într-o a doua parte intitulată “File de timp”, ea ne invită la o interesantă călătorie în timp, în cronicile sale despre dans în general (Gilbert Mayer) sau despre muzica simfonică și personalitățile sale (maestrul Paul Constantinescu).

Am citit cu plăcere un portret făcut prim-balerinei Corina Dumitrescu. Fiind și muzicolog, Doina Moga ne prezintă diversele orchestre din țară sau de peste hotare pe care le-a ascultat live. Unele dintre acestea au fost prezente și la Festivalul Internațional “George Enescu”.

Am admirat la ea spiritul analitic în sfera muzicală, rigoarea cu care relevă particularitățile speciale ale orchestrelor, profesionalismul și tehnica deosebită ale acestora. Sunt, după opinia mea, cronici muzicale documentate și la obiect.

Şi-a strâns și câteva mărturii ale unor cronicari legate de cărțile ei pe care le citează.

Fiind cu sufletul aproape de Sibiul copilăriei sale, Doina Moga dedică un capitol întreg “Teatrului de Balet din Sibiu”, o instituție coregrafică nou înființată acolo care a dezvoltat o școală de balet și de creație în arta dansului demnă de toate laudele, prezentă mereu la Festivalul de Teatru și de Dans de la Sibiu.

Un capitol poetic scris cu o anumită sensibilitate caracterologică îl constituie cel intitulat “La cafea cu mari personalități”, printre care: Corneliu Baba, Iosif Naghiu, Sergiu Ștefanschi, Petre Țuțea și Ion Rațiu, în care descoperim figuri ilustre descifrate prin sufletul înțelept și obiectiv al autoarei.

Un ultim capitol este cel intitulat “Universul meu muzical” alcătuit din flash-uri scurte dar poetice despre câteva personalități muzicale: Franz Xaver Dressler, Martha Argerich, Georges Prêtres, Ruxandra Donose, ori coregrafice: Alina Cojocaru.

Există la final o secțiune iconografică de referință ale autoarei alături de oameni dragi ei.

Tot ceea ce am încercat să schițăm în aceste rânduri sunt meditații personale asupra unei cărți speciale. Spun specială, deoarece în ea descoperim un întreg univers artistic, muzical ori coregrafic pe care trebuie să-l recitim cu obiectivitate și interes.

Autorul cărții își impune aici stilul său (al unui intelectual ales, rafinat) cu simțul valoric bine argumentat într-o ierarhie întreprinsă cu mult discernământ.

Cartea fascinează pur și simplu prin modalitățile aparte de redactare, cu o scriitură modernă dar și poetică, în același timp.

Mărturisesc că am citit-o cu mare plăcere și la final am regretat că nu se continuă, ceea ce mi se pare enorm pentru un lector iubitor de frumos.

 

Dr. Mihai-Alexandru Canciovici

 

http://revistamuzicala.radioromaniacultural.ro/wp-content/uploads/2017/05/1111-1.jpghttp://revistamuzicala.radioromaniacultural.ro/wp-content/uploads/2017/05/1111-1-150x150.jpgsorina.goiaRecenzii
Sunt cărți pe care le citești, le poți aprecia pe moment ca mai bine sau mai puțin bine scrise și le uiți repede. Cartea Doinei Moga 'Mirabila scenă'(apărută la Editura Muzicală, București, 2010) pe care am citit-o pe nerăsuflate, reluând-o (după mai multă vreme) m-a marcat și mi-a relevat un...