Dirijorul și compozitorul Sergiu Celibidache s-a născut la 28 iunie 1912, la Roman, județul Neamț. A învățat să cânte singur la pian, la vârsta de patru ani, fiind pasionat de timpuriu de muzica de jazz.

Instantaneu cu dirijorul Sergiu Celibidache 1979

Și-a efectuat studiile liceale și muzicale la Seminarul Pedagogic din Iași (1930), continuând, la București, sub îndrumarea lui Theodor Rogalski (teorie-solfegiu, pian) și a lui Theodor Cosma (jazz), apoi la Academia de Muzică (Musikhochschule) din Berlin (1936-1944), unde îl întâlnește pe compozitorul Heinz Tiessen. În paralel, a studiat și la Facultatea de Filosofie a Universității “Friedrich-Wilhelm” din Berlin, unde a obținut doctoratul în muzicologie, cu o teză despre “Arta polifonică a lui Josquin Desprez”, așa cum arată “Membrii Academiei Române — Dicționar”, Ed. Enciclopedică, 2003, și http://www.fundatia-celibidache.com.

A debutat ca pianist de jazz la Iași, apoi a fost pianist-corepetitor în București, dirijor de cor la Berlin. Prima orchestră pe care a condus-o în cariera sa de dirijor a fost Formația Academică de Muzică din Berlin (1941).

În 1945 a devenit dirijor al Orchestrei simfonice din Berlin, începând o lungă carieră de dirijor. A fost dirijor al Filarmonicii din Berlin (1945-1952), Capelei Regale din Copenhaga (1960-1963), Orchestrei simfonice din Stockholm (1962-1971), Orchestrei Radiodifuziunii din Stuttgart (1972-1977) și Orchestrei Filarmonicii din München (1979-1996).

În perioada 1945-1954 a dirijat 414 concerte cu Orchestra Simfonică din Berlin. Numai în 1946, în prima stagiune, a dirijat 108 concerte. În același an a avut și prima întâlnire cu compozitorul și dirijorul Wilhelm Furtwängler.

Timp de cinci decenii a condus orchestre renumite din numeroase țări precum: Orchestra Națională a Franței, Orchestra ORTF și “Orchestre du Conservatoire” din Paris, orchestrele Teatrelor “Scala” din Milano și “La Fenice” din Veneția, Orchestra de Stat din Bremen, Orchestra “Santa Cecilia” din Roma, Orchestra RIAS din Berlin, Orchestra Radiodifuziunii din Köln, Orchestra Simfonică a “The Curtis Institute of Music” din New York, Filamornica “George Enescu” din București, Filarmonica “Moldova” din Iași ș.a.

Repetițiile orchestrei filarmonice din Munchen; dirijor Sergiu Celibidache—1990

A predat cursuri de fenomenologie muzicală la “Schola Cantorul” din Paris, Universitatea din Mainz (1976-1990), Praga etc. și a susținut cursuri de vară pentru dirijat la Trier, München, Siena etc.

Repertoriul promovat în concerte a pornit de la preclasici și clasici, ajungând până la moderni și contemporani, fără a ocoli teatrul liric (de la “Cosi fan tutte” de W.A. Mozart până la “Wozzek” de Alban Berg), de la “Concertele brandemburgice” și “Suitele” de J.S. Bach, “Concertele grossi” de Handel și Vivaldi, de la “Simfoniile” de W.A. Mozart, J. Haydn, Beethoven și Schubert până la ciclurile complete ale “Simfoniilor” de Schumann, Brahms și Bruckner, fără a ocoli lucrările reprezentanților școlilor naționale (A. Dvorak, P.I. Ceaikovski, Jean Sibelius, D. Șostakovici, S. Prokofiev). Totuși nu a iubit muzica de avangardă și nici muzica de operă/operetă (“execuția lucrărilor de operă comportă prea multe imprecizii și compromisuri”). A strălucit în tălmăcirea paginilor muzicale ale creatorilor impresioniști și expresioniști (C. Debussy, M. Ravel, R. Strauss, P. Hindemith, I. Stravinski, Bartok Bela ș.a.).

A compus “4 Simfonii”, “Concert pentru pian și orchestră”, “Suita pentru orchestră”, “Recviem”, “Taschen Garten” ș.a., lucrări elaborate în etapa studiilor la Berlin, cenzurate de autor de la execuțiile publice. Personalitate artistică nonconformistă, contradictorie, care a disprețuit rutina, mediocritatea, reclama comercială, filosoful care a promovat teorii personale originale, epatante și concepții absolutiste, exclusiviste, asupra creatorilor și operelor de artă, omul sclipitor de inteligent, plin de vervă, ironie, sarcasm, savantul înzestrat cu o cultură generală copleșitoare, a atins spre sfârșitul vieții o carieră impresionantă, devenind pentru lumea muzicală un mit, o legendă vie a baghetei contemporane.

A fost distins cu: Premiul Berlinez de Artă pentru Muzică (“Berliner Kunstpreis für Musik” — 1953), Crucea de Merit a Republicii Federale Germania (1954), Premiul Uniunii Criticilor Germani (1955), Premiul danez “Leonie-Sonning”, (1971), titlurile de director onorific al Filarmonicii “George Enescu” din București (1990), profesor onorific al Berlinului (1991), cetățean de onoare al orașului München (1992), membru de onoare al Academiei Române din București (13 mai 1992), Marele Ordin german al Artelor “Maximilian” (1993), cetățean de onoare al orașului Iași și doctor honoris causa al Universității de Arte “George Enescu” din Iași (1994), Ordinul ”Commandeur des Arts et des Lettres” de către Guvernulfrancez (1995).

În 1965 s-a căsătorit cu Ioana Procopie Dimitrescu, iar 1968 s-a născut unicul său fiu, Serge Ioan Celilbidache.

În 1978 a fost numit profesor onorific la Universitatea Johannes-Gutenberg din Mainz, unde începea o lungă activitate pedagogică, considerând că “a preda este cea mai nobilă activitate umană”. În același an a revenit pentru scurt timp România, unde a dirijat Orchestra Filarmonica George Enescu din București. După ce a părăsit România, în anul 1936, Sergiu Celibidache a mai concertat aici și în 1970, 1979 dar și în 1990 când declara: “M-am născut român, am îmbătrânit românește și o să mor român”.

Pianistul Dan Grigore (stg) si dirijorul Sergiu Celibidache (dr); sosirea in tara a renumitului dirijor—1990

În iunie 1996 Sergiu Celibidache a susținut ultimul concert la Munchen, iar la 14 august 1996 se stingea din viață la Neuville-sur-Essonne, lângă Paris.

În memoria sa, în 1998, a fost realizat filmul ”Grădina lui Celibidache”, regia, scenariul și producția aparținându-i fiului marelui dirijor, Serge Ioan Celibidache. De asemenea, anul 2012, în care s-au împlinit 100 de ani de la nașterea sa, a fost declarat Aniversare UNESCO Sergiu Celibidache. Atunci au avut loc numeroase manifestări dedicate marelui compozitor și dirijor, între care și lansarea de către BNR a monedei numismatice comemorative, lansarea, la Biblioteca Academiei Române, a volumelor “Despre fenomenologia muzicii” de Sergiu Celibidache și “Celibidache: Întâlniri cu un om de excepție” de Patrick Lang și Stephane Muller.

AGERPRES

http://revistamuzicala.radioromaniacultural.ro/wp-content/uploads/2017/06/celibidache2.jpeghttp://revistamuzicala.radioromaniacultural.ro/wp-content/uploads/2017/06/celibidache2-150x150.jpegsorina.goiaDocumentar
Dirijorul și compozitorul Sergiu Celibidache s-a născut la 28 iunie 1912, la Roman, județul Neamț. A învățat să cânte singur la pian, la vârsta de patru ani, fiind pasionat de timpuriu de muzica de jazz. Instantaneu cu dirijorul Sergiu Celibidache 1979 Și-a efectuat studiile liceale și muzicale la Seminarul Pedagogic din...