Am început să colaborăm prin anul 1985, pe vremea primelor concerte „Vă place opera?” de la Sala Radio. Era unul dintre cei mai serioşi, receptivi şi punctuali artişti cu care am avut de-a face. Pentru toata lumea impunea respect şi consideraţie, iar evoluţiile sale în duetele din Trubadurul de Verdi (alături de Dan Serbac) şi Madama Butterfly de Puccini (cu Ion Pojar) precum şi ariile din Sora Angelica de Puccini şi Viaţă scurtă de De Falla au fost modele de interpretare.

 

Un adevărat profil de interpret am realizat împreună de-abia în anul 2006. Deşi era profesoară de canto de mai multă vreme, şi-a ales ca loc de filmare Opera Naţională, pentru că “mi-e dragă această clădire, aici am învăţat să fiu artistă, să iubesc publicul şi să-l cuceresc”.

 

  • Dacă ai putea să te dedublezi, la ce spectacol al tău ţi-ar face plăcere să asişti?
  • … poate la Norma de Bellini pentru că am cântat-o puţin, îmi oferea o mare satisfacţie vocală, deşi efortul era uriaş. Cele mai cântate roluri au fost însă şi cele mai iubite de mine. Ele s-au numit în primul rând Leonora din Trubadurul, apoi Cio-Cio-San din Madama Butterfly, Desdemona din Otello, Tatiana din Evgheni Oneghin, Mimi din Boema, Aida şi Elisabeta din Don Carlo. Mi-aş fi dorit mai multe spectacole cu Tatiana sau Elvira din Ernani, dar s-au scos din repertoriu. Am mai cântat: Donna Elvira din Don Giovanni şi Contesa din Nunta lui Figaro de Mozart, Liù din Turandot de Puccini sau Agatha din Freischutz de Weber.
  • Care consideri că au fost „vârfurile” carierei tale?
  • Debutul la Operă, în Trubadurul (cu Nicolae Herlea şi Florin Farcaş) în 12 februarie 1983, spectacolele cu Don Carlo la Opera Mare din Paris (sub bagheta lui Georges Prêtre,  cu Thomas Allen şi Alexandrina Milcheva), Trubadurul la Operele din Munchen şi Berlin (dirijate de Giuseppe Patanè, cu Yuri Mazurok). Astea au fost între anii 1986-1988. Au mai fost însă şi momente mai lineare sau mai puţin spectaculoase. Deh, nu în fiecare zi e…duminică. Am avut  „culmi” însă şi în muzica vocal-simfonică, în multe dintre partiturile esenţiale ale marilor compozitori: Verdi (al cărui Requiem l-am înregistrat la Leipzig cu dirijorul Horia Andreescu), Beethoven, Haydn, Händel, Bach, Mozart, Rossini, Mahler şi alţii. Cu multă plăcere mi-am apropiat şi repertoriul de lied semnat de: Schubert, Schumann, Brahms, Wolf, Richard Strauss, Wagner, Liszt şi mulţi compozitori români. Mi-a plăcut enorm tot ce am cântat şi, dacă ar fi să o iau de la capăt, mi-aş reedita drumul. Sunt mulţumită în general cu ce am făcut, m-am bucurat şi de un glas sănătos, fără probleme. Interviu pentru TVR, 2006)

 

Soprana Sanda Şandru s-a născut la Lugoj,  în ziua de 15 iulie 1938, într-o familie fără preocupări muzicale deşi tatăl cânta atât de bine la pian, încât, se spune, că l-a acompaniat chiar şi pe Traian Grozăvescu. Mai are două surori care nu au ales însă calea muzicii.

A urmat Liceul de Muzică din Timişoara, iar în timpul studiilor bucureştene le-a avut ca profesoare pe Georgeta Bălan şi Arta Florescu. Timbrul său bogat în armonice, intens dar maleabil, a fost remarcat şi la Concursul Maria Canals de la Barcelona, unde a obţinut Premiul I. In tinereţe le-a avut ca modele pe: Maria Callas, Renata Tebaldi şi Renata Scotto.

 

Câţiva ani după absolvire a fost în cor, dedicându-şi timpul mai ales celor doi copii, astăzi ingineri (fata în Statele Unite ale Americii, băiatul în Romania, temporar detaşat la Dublin). A avut o căsnicie exemplară, timp de 40 de ani, alături de Petrică Şandru, un recunoscut fizician-cercetător la Institutul de Fizică Atomică de la Măgurele, până în anul  2003, când a rămas singură.

 

Primele mari succese au fost pe podiumul de concert. Vocea frumoasă, egală, flexibilă, strălucitoare, ştiinţa stăpânirii nuanţelor, toate aceste calităţi rare erau destinate şi scenei lirice, astfel că, de-abia în anul 1983 a venit şi debutul la Operă. Criticii de pretutindeni au fost cuceriţi de apariţiile sale solistice:

 

„Soprana din România cântă foarte simplu, cu un glas minunat, egal şi sensibil în toate registrele” (Le Courier, 1982)

 

Sanda Şandru are un glas de o puritate desăvârşită, cu o ştiinţă rafinată a cântului şi o nobilă trăire a rolului.” (Contemporanul, 1983)

 

„O permanentă revelaţie, o voce destinată marilor scene, de o claritate şi un timbru aparte” (Opernwelt, 1987)

 

„În rolul Mimi, Sanda Şandru a impresionat prin generozitate vocală şi prin ardoarea unui cânt străbătut de fiorul unei trăiri intense” (Muzica, 1989).

 

  • De câţiva ani eşti profesoară. La ce te gândeşti când te retragi acasă la tine?
  • La lucruri frumoase. Când nu deschid televizorul sau nu citesc o carte, mă concentrez la ce o să le spun a doua zi studentelor. Trebuie să le vorbesc diferit, în funcţie de anul în care se află, de cultură şi de apetenţa fiecăreia. Începătoarelor încerc să le insuflu forţa de a merge mai departe, să fie serioase, profunde, meticuloase. Celor care termină le dau sfaturi de viaţă, le spun să fie perseverente, dar să aibă rabdare. O carieră se face pas cu pas, cu o tehnică bună şi o muncă susţinută.
  • … cu modestie, seriozitate şi discreţie, aşa cum ai fost şi tu, într-o lume cu o concurenţă acerbă.
  • Dacă ai talent, perseverenţă, migală şi dacă munceşti mult, ajungi cu bine la capăt.
  • Ce nu se ştie despre Sanda Şandru?
  • Multe, dar trebuie să se cunoască numai faptele pe care vreau eu să le dezvălui şi cred că este suficient atât. N-am fost niciodată prea vorbăreaţă.
  • Foloseşte la ceva acest bun simţ exagerat?
  • Nu întotdeauna, dar nu regret. (Interviu pentru TVR, 2006)

Acum, Sanda Şandru trăieşte pentru copii şi pentru nepoţi şi se mândreşte cu succesele studentelor sale, unele devenite  nume importante în lirica românească şi europeană: Laura Tătulescu, Ruxandra Barac, Irina Ionescu, Madeleine Pascu, Sonia Hazarian, Diana Ţugui şi altele.

 

Totdeauna mă voi pleca în faţa unui om cu o ţinută morală impecabilă ca cea a Sandei Şandru.

 

Luminiţa Constantinescu

 

 

http://revistamuzicala.radioromaniacultural.ro/wp-content/uploads/2017/09/sandru2.jpghttp://revistamuzicala.radioromaniacultural.ro/wp-content/uploads/2017/09/sandru2-150x150.jpgsorina.goiaRecenzii
Am început să colaborăm prin anul 1985, pe vremea primelor concerte „Vă place opera?” de la Sala Radio. Era unul dintre cei mai serioşi, receptivi şi punctuali artişti cu care am avut de-a face. Pentru toata lumea impunea respect şi consideraţie, iar evoluţiile sale în duetele din Trubadurul de...