Soprana şi profesoara ELLA  URMĂ  – o  adevărată suverană în istoria muzicală a oraşului Iaşi

 

Am revăzut-o la sfârşitul anului 2014, la Gala Premiilor Muzicale, manifestare organizată de Opera Naţională din Iaşi. Sprijinită într-un baston, Doamna Ella Urmă avea aceeaşi distincţie şi nobleţe pe care le admirasem şi în urmă cu patru ani, când i-am păşit pragul casei. Atunci, în 2010, avea numai…90 de ani, împliniţi în ziua de 26 august.

Imbrăcată în roşu şi alb, cu ochii plini de vioiciune, cu o frumuseţe şi o tinereţe exterioară incredibile, ne-a întâmpinat cu mult entuziasm. Nu ne venea să credem (mie şi echipei de televiziune), că aveam în faţă un asemenea fenomen!

 

  • Doamnă Ella Urmă, care este secretul acestei longevităţi?
  • Nu e niciun secret. Moştenesc gena unei familii în care bunicul (preot în satul Ungheni din Basarabia, unde m-am născut) şi tatăl meu au trăit foarte mult.
  • Muzicienii ieşeni spun că, pe lângă chipul dvs. plăcut aveţi şi o frumuseţe interioară specială. Prin ce aţi reuşit să-i impresionaţi?
  • prin modestie, prin răbdare şi corectitudine, trăsături cu care m-am născut, dar pe care, atât mie cât şi sorei mele, Marcela, ni le-au cultivat părinţii noştri minunaţi. Mama, Vera, era basarabeancă, o bună gospodină, o femeie frumoasă şi sociabilă, iar tata (Petru Manole) era un ofiţer din Ardeal, luptător în Războiul din 1916, când şi-a pierdut o mână. Deşi nu erau muzicieni, părinţii mei iubeau această artă şi, de aceea, ne-au dat de mici să studiem pianul la Şcoala Notre-Dame din Iaşi. Patru ani, măicuţele de acolo ne-au supravegheat cu stricteţe evoluţia, atât la instrument, cât şi la însuşirea limbilor străine, mai ales la franceză. Eram colegă cu viitoarea regizoare Sorana Coroamă, fata profesoarei şi compozitoarei Mansi Barberis. Am continuat studiile apoi la Liceul de Fete Oltea Doamna din Iaşi.
  • Mansi Barberis v-a devenit profesoară de canto, la Academia Regală de Muzică, după doi ani, urmaţi la clasa Rodicăi Nestorescu.
  • Văd că aţi venit bine pregătită, cu amănunte despre viaţa mea. Da, aşa e! În afara Rodicăi Nestorescu (sora celebrei cântăreţe Mimi Nestorescu), am mai avut la Conservator şi alţi profesori de care îmi amintesc cu drag: Radu Constantinescu (la pian), şi mai ales, Antonin Ciolan (la cor). Pe ultimul l-am adorat pentru desăvârşirea lui muzicală, pentru memoria uluitoare (dirija totul pe dinafară), pentru modul electrizant în care ne apropia de sunete. ( Interviu pentru TVR, 2010)

 

Formată la şcoala italiană a Rodicăi Nestorescu apoi cultivată în cele mai rafinate stiluri europene de Mansi Barberis, Ella Urmă debutează încă de studentă, în Traviata de Verdi (anul 1944, alături de baritonul Constantin Simionescu, adus special de la Bucureşti) şi în Lakmé de  Léo Delibes.

La propunerea lui George Pascu devine solistă a Filarmonicii din Iaşi, susţinând numeroase partituri vocal-simfonice, în concerte şi turnee prin ţară, avându-i la pupitru pe: Achim Stoia, George Pascu, Egizio Massini, Constantin şi Jean Bobescu. Recitalurile sale de cântece şi lieduri erau acompaniate de Florica Niţulescu.

 

În anul 1956, cu ocazia înfiinţării Operei de Stat din Iaşi, Ella Urmă se numără printre membrii fondatori. Începe şi o frumoasă carieră scenică, cu roluri de operă: Violetta din Traviata de Verdi, Rosina din Bărbierul din Sevilla de Rossini, Musetta din Boema de Puccini, Adina din Elixirul dragostei şi Norina din Don Pasquale de Donizetti, Nedda din Paiaţe de Leoncavallo, Margareta din Faust de Gounod, Susana din Nunta lui Figaro şi Donna Elvira din Don Giovanni de Mozart, Anişoara din Freischütz de Weber dar şi roluri din operetele: Liliacul de Johann Strauss, Casa cu trei fete de Schubert-Berté, Silvia de Kalman sau Lăsaţi-mă să cânt de Gherase Dendrino.

Bucurându-se de „nervi buni”, zilele de spectacol le întâmpina cu calm, dormea bine, îşi făcea treburile obişnuite de soţie şi mamă, mergea mult pe jos şi încerca să vorbescă mai puţin.

N-a refuzat niciun rol, era foarte sociabilă, deci iubită de colegi. Dintre personajele interpretate, cele mai mari satisfacţii i le-au adus Violetta Valery, pentru complexitatea sa actoricească şi vocală (cu cele trei culori timbrale de soprană pe care i le solicita) şi Rosalinda din opereta Liliacul (pentru dezinvoltura cu care trebuia să rezolve partea vorbită, cântată şi dansată). A avut mulţi parteneri agreaţi;  de neuitat rămân ca parteneri de cuplu Valentin Teodorian (în Traviata) şi Ion Dacian (în Liliacul).

 

Între anii 1945 şi 1984 a fost profesoară de canto la Şcoala Normală de Fete şi la Conservatorul ieşean, activitate pe care a încheiat-o ca Şefă de catedră. Dintre numele cunoscute care i-au frecventat cursurile, amintim pe: Mariana Cioromila, Mihaela Agachi, Visarion Huţu, Iulia Marpozan, Maria Boga, Viorica Popa, Adriana Severin, Andreea Lory şi Leontina Văduva.

Timp de nouă ani (1997-2006), Ella Urmă a locuit la Cluj- Napoca.

 

  • De ce nu aţi rămas mai mult la Cluj- Napoca?
  • Pentru că nu am putut. Mă „chema” Iaşiul cu amintirile sale. Acum, majoritatea sunt nume pe cruci, în cimitirul Eternitatea. Părinţii, soţul meu (Ioan Urmă, medic stomatolog, care m-a părăsit definitiv în 1965, de la care o am pe Irina, fiica mea, profesoară de limbi străine, stabilită la Freiburg ), toţi profesorii şi atâtea mari spirite cu care am fost contemporană. Mi-i aduc aminte pe: Mihail Sadoveanu (care cobora dealul Copoului în oraş, cu docarul), pe scriitorii Mihai Codreanu, Otilia Cazimir şi George Topârceanu (micuţ, cu tocuri înalte la pantofi, cu nişte ochi vii, cuprinzând toată lumea).
  • Ce făceaţi în zilele când nu predaţi la Conservator sau acasă?
  • Ascultam multă muzică (preferate sunt Virginia Zeani şi Angela Gheorghiu, două generaţii diferite, în care Dumnezeu a îmbinat, fericit, frumuseţea fizică cu cea vocală), şi citeam.
  • Le lipseşte ceva tinerilor de azi?
  • Poate, pasiunea şi cultura. În plus, îi sfătuiesc să fie modeşti, drepţi şi să muncească mult.

 

  • În afară de acestă longevitate rară, cum v-a mai ocrotit steaua dvs. norocoasă?
  • Mi-a dat sănătate, o familie model, un copil bun, un nepot reuşit şi studenţi minunaţi. Iată de ce mulţumesc lui Dumnezeu pentru fiecare zi dăruită şi-L rog să mă mai lase aici, pentru că mai am multe de făcut!  (Interviu pentru TVR, 2010)

 

… şi Dumnezeu a mai păsuit-o până în ziua de 8 octombrie 2017.

 

Luminiţa Constantinescu

http://revistamuzicala.radioromaniacultural.ro/wp-content/uploads/2017/10/Scan_20171009_145441-665x1024-195x300-1.jpghttp://revistamuzicala.radioromaniacultural.ro/wp-content/uploads/2017/10/Scan_20171009_145441-665x1024-195x300-1-150x97.jpgRevista MuzicalaRememberElla Urma
Soprana şi profesoara ELLA  URMĂ  - o  adevărată suverană în istoria muzicală a oraşului Iaşi   Am revăzut-o la sfârşitul anului 2014, la Gala Premiilor Muzicale, manifestare organizată de Opera Naţională din Iaşi. Sprijinită într-un baston, Doamna Ella Urmă avea aceeaşi distincţie şi nobleţe pe care le admirasem şi în urmă cu...