Redutabilul duo George Grigoriu –Temistocle Popa (mă refer la locul ocupat în istoria muzicii ușoare românești, la numărul de șlagăre oferite acesteia), este completat de VASILE VESELOVSKI (18 decembrie 1925, Găvana, județul Argeș – 4 ianuarie 1998, București). Cei trei, personaliăți distincte, slujite de talent nepereche, aveau totuși în comun ethos-ul optimist, o melodică absolut cuceritoare, fredonabilă, refrene ușor de memorat. Locul cel mai adesea comun de întâlnire fiind șlagărul.

Vasile Veselovski a absolvit Facultatea de fizico-chimice (1944-1947), Conservatorul Ciprian Porumbescu  (1947-1952), unde i-a avut mentori pe Ion Dumitrescu și George Breazul (teorie), Paul Constantinescu (armonie), Theodor Rogalski (orchestrație), Tudor Ciortea (forme muzicale).

Încă din copilărie s-a îndreptat către muzică: tatăl său l-a învățat să cânte la balalaică, mandolină și chitară apoi la acordeon. A fost corist în mai multe formații de renume, sub conducerea lui Alfons Popescu (la Pitești), Liviu Kavassi, dar și în strane de biserică (aici dirijor fiindu-i Gheorghe Bazavan). A ocupat funcții importante în administrația muzicală – în Ministerul Culturii, Comitetul pentru Cultură și Artă al Municipiului București. A condus numeroase turnee artistice în Polonia, Cehoslovacia, Bulgaria, Belgia, Rusia, Germania. Dar, atracția pentru teatru, pentru spectacolul de revistă și-a spus în cele urmă cuvântul. A fost secretar    muzical al Teatrului Constantin Tănase (1957-1958); intră în Uniunea Compozitorilor (1959), apoi se dedică exclusiv componisticii, în special partiturilor destinate scenei, pentru care a colaborat prioritar cu Mihai Maximilian (fără a neglija, evident, șlagărul). A fost cântat de peste 120 de soliști printre care Doina Badea (21 de piese), Aurelian Andreescu (10 melodii), Corina Chiriac (25 de partituri), Gică Petrescu (16), Margareta Pâslaru (17), Horia Moculescu (7), Constantin Drăghici, Alexandru Jula (13), Dan Spătaru (10 piese).

Istoria revistei românești (pentru care au scris Eduard Wachmann,    Constantin Dimitrescu, Ion Vasilescu, Elly Roman, Nicolae Kirculescu, Henry Mălineanu) consemnează sub semnătura lui Vasile Veselovski peste 100 (!) de partiruri. Cele prezentate la Teatrul Boema fiind cele mai apropiate de timpurile noastre. Nu lipsea de la nici un spectacol (nefiind vorba doar de premiere; avea locul lui, într-o lojă, prezența sa acolo fiind un important suport pentru cei ce susțineau derularea muzicală). Știa perfect unde să plaseze momentele delicate, aluzive, să le disimuleze sub felurite înveșmântări sonore, în prezența comisiilor de vizionare (a cenzurii) astfel că, spectacolele – majoritatea, deveneau prilej de satisfacție pentru public. Avea și un simț foarte acid al umorului – de unde și prietenia sa cu Mihai Maximilian. În viața cotidiană era blând, taciturn, dar vorbele lui aveau sensuri profunde. Era foarte dorit (solicitat) în juriile concursurilor de muzică ușoară naționale dar și în cele inernaționale, pentru probitatea, corectitudinea aprecierilor. Premiile – numeroase, nu l-au ocolit. Dinpotrivă: 5 ale Uniunii Compozitorilor (1969,1974,1975,  1983,1994), 13 la Festivalul național de muzică de la Mamaia (în 1964, Marele premiu) sau la Sopot.

 

„Vasile Veselovski avea cântecul simplu, atrăgător, molipsitor. Stia să așeze muzica lângă cuvânt în chip firesc. (Temistocle Popa)

„Vasile Veselovski este autorul unor melodii antologice, străbătute de un discret parfum românesc, în care simplitatea și rafinamentul își dau mâna. A folosit texte cu autentice valențe poetice.(…)Creația lui îl așează în galeria marilor compozitori români.” (Petre Codreanu)

Creație (selectiv): Îmi spusese mie luna (1954,  piesă de debut), Spune-mi ce să fac, să-ți plac puțin, Dac-ar fi, ce bine-ar fi, O chitară cânta, Câmpia sub lună, Ne cheamă ritmul să dansăm, E senzațional, Fluierând pe stradă, Îmi cântă la fereastră marea, Copăcel, copăcel,  Tu, Dacă nu ești lângă mine, De ce nu ești ca-n prima zi, Luna la Mamaia, Oricare băiat e un Romeo, Te chem., Umblă dorul haimana, Hăulita, Merit eu, Când o fi să fiu mireasă, Pentru a nu știu câta oară, Dintr-un million, De-ar ști ea, marea, Un lup de mare visa, STRADA SPERANȚEI, Iubesc, Și m-am îndrăgostit de tine, Iubesc   ș.a.

 

La revedere

A Dvs. Daniela Caraman Fotea, alături de producătoarea seriei, Sorina Goia

http://revistamuzicala.radioromaniacultural.ro/wp-content/uploads/2017/11/200px-Vasile.Veselovski_001-1.jpghttp://revistamuzicala.radioromaniacultural.ro/wp-content/uploads/2017/11/200px-Vasile.Veselovski_001-1-150x101.jpgsorina.goiaDocumentar
Redutabilul duo George Grigoriu –Temistocle Popa (mă refer la locul ocupat în istoria muzicii ușoare românești, la numărul de șlagăre oferite acesteia), este completat de VASILE VESELOVSKI (18 decembrie 1925, Găvana, județul Argeș - 4 ianuarie 1998, București). Cei trei, personaliăți distincte, slujite de talent nepereche, aveau totuși în...