Consider că ARMONIA este o poartă spre infinit a MUZICII, completa ei trăire și înțelegere făcând parte (poate decisiv, uneori), din puterea ei de convingere și șansa ei de viabilitate, scria maestrul HENRY MĂLINEANU. Un crez împărtășit și mai ales practicat de cei înscriși sub titlul generic al acestui serial; dar și de cei abordați în pleiada virtuozilor. Nu-l pot lăsa netitularizat pe JEAN IONESCU, un maestru al viorii, dirijor, compozitor, șef de formație. A debutat în 1941 ca dirijor, dar mai apoi și-a legat numele de mici orchestre de dans. De ce trebuiau acei virtuozi (ca și cei de azi) să țină seama de tainele armoniei? În condițiile în care se produceau (mai ales pentru asigurarea existenței zilnice), ei trebuiau să se adapteze uneori chiar pe loc, situațiilor speciale; prelucrărilor după teme celebre, solicitate de audiența plătitoare, improvizațiilor pe tot felul de teme (cu atât mai mult cu cât nu aveau mereu parteneri pe măsura talentului lor).

Din 1962, Jean Ionescu funcționează ca dirijor secund al orchestrei de estradă a Radioteleviziunii. Cu răspunderi sporite de ieșirea neiertătoare, direct, în eter.

Componistica lui s-a manifestat, firesc, în spațiul instrumental. A fost, de altfel și prim violonist al Orchestrei Simfonice a Cinematografiei. Înregistrările sale de muzică ușoară și de jazz au fost difuzate la posturi importante de radio ale Europei. În 1965, la Radio Monte Carlo, de pildă, se prezenta versiunea lui Jean Ionescu la piesa lui Nicolae Kirculescu Prima dragoste. Nu a fost singura; violonistul și-a făcut un punct de glorie în a prezenta creațiile confraților. Melodicitatea lor, substanța sonoră îi aduceau succese majore. Jean Ionescu stăpânea și alte instrumente: saxofonul, vibrafonul, chiar… țambalul; pe toate își proba virtuozitatea. Richard Oschanitzky i-a orchestrat partitura Cântec gitan – dovadă de mare prețuire; iar în recitalurile, turneele susținute în Franța și Italia, aparițiile muzicianului au fost notabile.

Un alt instrumentist cu  virtuozitate creatoare de modă a fost SERGIU MALAGAMBA. A impus genul show-ului în concerte, evoluțiile lui spectaculoase produceau admirație. Malagambismul venea din Italia, se manifesta mai ales în modă; dar la noi, aparițiile lui Malagamba erau cele care creau vâlvă! Un cuplet satiric (ironic) al vremii vorbea despre pantofii cu talpa de 15 centimentri, ceea ce în context masculin era cu adevărat neobișnuit…

Sergiu Malagamba a studiat în Conservator… violoncelul, dar s-a realizat ca maestru al percuției. Putea transforma bateria într-o orchestră prin sofisticate figuri ritmice, nuanțe neașteptate, intervenții neobișnuite… Era un spectacol în sine…

A debutat în 1937 pe plaja formațiilor de dans, evident ca baterist, impunându-se apoi în această ipostază și peste hotare. Din 1959 îl întâlnim ca dirijor al orchestrei Teatrului Constantin Tănase, lansându-și în context șlagărele: Azi e mai frumos ca ieriÎn așteptarea taNoapte bună, vioară; iar în muzica pe care a semnat-o pentru Baletul tobelor, un solo de baterie a entuziasmat în 1965, publicul francez, la Olympia.

 

Fragmente mai restrânse ori mai extinse de viață, de profesie au înregistrat paliere de loc neglijabile în parcursul muzicii noastre ușoare românești, atât de inedită, de pasionantă, de ce nu, de SURPRINZĂTOARE…

 

A Dvs. Daniela Caraman Fotea,

alături de producătoarea seriei, Sorina Goia.

http://revistamuzicala.radioromaniacultural.ro/wp-content/uploads/2017/11/sergiu-malagamba-2-2.jpghttp://revistamuzicala.radioromaniacultural.ro/wp-content/uploads/2017/11/sergiu-malagamba-2-2-150x150.jpgsorina.goiaDocumentargreii muzicii usoare,jean ionescu,sergiu malagamba
Consider că ARMONIA este o poartă spre infinit a MUZICII, completa ei trăire și înțelegere făcând parte (poate decisiv, uneori), din puterea ei de convingere și șansa ei de viabilitate, scria maestrul HENRY MĂLINEANU. Un crez împărtășit și mai ales practicat de cei înscriși sub titlul generic al acestui serial;...