A încetat din viaţă muzicologul şi criticul muzical ELENA ZOTTOVICEANU. 
Născută la Chișinău  la 8 aprilie 1933, Elena Zottoviceanu şi-a început studiile muzicale la Institutul de Artă din Timişoara (1948-1949) cu Alma Cornea-Ionescu (pian), Liviu Rusu (istoria muzicii), Mircea Hoinic (teorie-solfegiu), continuându-le la Conservatoeul din Bucureşti (1950-1954) cu Florica Musicescu şi Cella Delavrancea (pian), Victor Iusceanu şi Radu Paladi (teorie-solfegiu), Florin Eftimescu (armonie), Zeno Vancea (contrapunct), Adriana Sachelarie, Zeno Vancea şi Radu Negreanu (istoria muzicii), Theodor Rogalski (orchestraţie), Sabin Drăgoi şi Emilia Comişel (folclor). A luat parte la cursurile seminarului de Studii Americane de la Salzburg (1979 şi 1992).
A fost cercetător ştiinţific (1956-1969), cercetător ştiinţific principal (1969) şi şef de secţie la Istoria muzicii (1975-1982, 1984-1990) şi coordonator ştiinţific (1982-1984) la Institutul de Istoria Artei al Academiei Române din Bucureşti, director al Direcţiei Muzicale din Societatea Română de Radiodifuziune (1990-1994), consilier muzical la Direcţia Formaţiilor Muzicale a Societăţii Române de Radiodifuziune (din 1994).

Membră a Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor (din 1965), a Uniunii Criticilor Muzicali (din 1985, din 1990 fiind şi vicepreşedinte) şi a Federaţiei Internaţionale a Jurnaliştilor (din 1992). A publicat numeroase studii, articole, cronici, interviuri, recenzii în STUDII ŞI CERCETĂRI DE ISTORIA ARTEI, REVUE ROUMAINE D’HISTOIRE DE L’ART, MUZICA, SYNTHESIS, STUDII DE MUZICOLOGIE, MELOS, ACTUALITATEA MUZICALĂ, SPECTACOLUL MUZICII, ROMÂNIA LITERARĂ, RADIO ROMÂNIA, CONTEM­PORANUL, ASTRA, ATENEU, LUCEAFĂRUL, SCÂNTEIA, CURENTUL, CURIERUL NAŢIONAL, ROMÂNA LIBERĂ. A realizat programe de sală, mape de disc, prefeţe, numeroase emisiuni de radio şi televiziune etc. A făcut parte din jurii la concursuri naţionale. A redactat materiale lexicografice despre muzica românească pentru diferite enciclopedii şi publicaţii din ţară (MICUL DICŢIONAR ENCICLOPEDIC, 1972; DICŢIONAR DE TERMENI MUZICALI, 1984) şi din străinătate: BEITRÄGE ZUR MUSIKWISSENSCHAFT (Berlin), RÉPERTOIRE INTERNATIONAL DE LITTÉRATURE MUSICALE (RILM ABSTRACTS, New York, 1969-1971), enciclopedia RIZZOLI (articole despre cântăreţi români), un istoric al teatrului liric românesc pentru Asociaţia pentru Istoria Spectacolului (AGIS). A susţinut comunicări şi conferinţe în ţară şi străinătate (Praga, Moscova, Negotin, Bydgoszcsz, Stockholm, Copenhaga, Strasbourg, Innsbruck, Belgrad). A întreprins călătorii de documentare şi a participat la diverse manifestări şi turnee artistice în străinătate (Praga, 1967 şi 1968; Germania, 1970; Iugoslavia, 1989 şi 1991; Spania, 1990 şi 1991; Franţa, 1972, 1982, 1991, 1992).

A fost distinsă cu Premiul „Ciprian Porumbescu” al Academiei Române (1964), Premiul Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor (1971, 1998), Premiul „Bernier” al Academiei Franceze de Arte Frumoase – Institutul Franţei (1972).

(sursa: site UCMR)

În sfera muzicologiei româneşti, Elena Zottoviceanu a câştigat admiraţia confraţilor.

Viorel Cosma a consemnat în Lexiconul său: “Critic muzical de certă pregătire profesională, istoriograf pasionat al vechii muzici româneşti (Evul Mediu), Elena Zottoviceanu s-a impus în muzicologia contemporană prin subtile şi pertinente investigaţii în biografia şi creaţia lui George Enescu, unde a dat la iveală câteva eseuri fundamentale. […] Bună cunoscătoare a documentelor de arhivă naţională, El. Z. a semnalat prezenţa pe meleagurile noastre (în Transilvania) a unor compozitori din perioada Renaşterii, ca şi unele documente inedite din vremea Războiului de Independenţă (1877), obiceiuri şi practici ale ce¬remonialului de curte din secolele XVII-XVIII, contribuind la cristalizarea procesului de închegare a unei istorii documentate a muzicii româneşti. El. Z. este şi un comentator exigent al vieţii muzicale cotidiene, un critic sever al mişcării spirituale cuprinse în paginile compozitorilor actuali (cronicile publicate în revista România Literară reprezintă cel mai edificator exemplu), un om de cultură intelectuală de o modestie particulară, un adevărat critic muzical de idei susţinute printr-un stil literar elevat, atrăgător, convingător. Risipite în diverse publicaţii de specialitate, materialele El. Z. merită să fie adunate şi publicate în mai multe volume.” 

La rândul său, Grigore Constantinescu nota: “În lumea sunetelor, muzicologul, criticul muzical este prin definiție un trezorier care descoperă, adună și păstrează valorile artei din lumea muzicii. Mi se pare cea mai apropiată imagine pentru a caracteriza drumul existențial al doamnei Elena Zottoviceanu.”

 

http://revistamuzicala.radioromaniacultural.ro/wp-content/uploads/2017/12/1240234_417225655055089_1925501797_n-1.jpghttp://revistamuzicala.radioromaniacultural.ro/wp-content/uploads/2017/12/1240234_417225655055089_1925501797_n-1-150x150.jpgRevista MuzicalaStiriElena Zottoviceanu
 A încetat din viaţă muzicologul şi criticul muzical ELENA ZOTTOVICEANU.  Născută la Chișinău  la 8 aprilie 1933, Elena Zottoviceanu şi-a început studiile muzicale la Institutul de Artă din Timişoara (1948-1949) cu Alma Cornea-Ionescu (pian), Liviu Rusu (istoria muzicii), Mircea Hoinic (teorie-solfegiu), continuându-le la Conservatoeul din Bucureşti (1950-1954) cu Florica Musicescu şi...