Un nume despre care nu se ştiu prea multe. Eu nu am ascultat-o „pe viu”, deşi a cântat destule spectacole la Bucureşti, mai ales Tosca de Puccini şi Fidelio de Beethoven. Mi-au vorbit de potenţialul vocii sale de soprană cu accente dramatice oameni din Braşov, în a căror opinie cred.

„ Era maiestuoasă în cânt şi prezenţă scenică!”

„ Când cânta Margo (aşa o numesc prietenii) parcă se rupea zăgazul unui lac de munte!”

„ O voce învolburată, într-o fiinţă echilibrată, potolită”.

 

Şi anii au trecut.

În dorinţa de a aduce în atenţie vedete lirice din toată ţara, în anul 2004 am cunoscut-o pe Margareta Gângă în casa mezzosopranei Cristina Soreanu. Ce surpriză plăcută să descopăr un om prietenos, cald, modest, chiar emoţionat că avea în faţă o echipă de televiziune. A demarat greu, cu sfială, dar m-a rugat sa fim prietene.

 

  • Margo, prin ce crezi că ai convins publicul din Braşov, dar şi din alte oraşe ale ţării, că eşti o maestră a cântului?
  • (Surprinsă) Eu nu cred că sunt cum spui. Nu sunt decât un artist care şi-a făcut datoria cum a putut şi a ştiut mai bine, adică cu ceea ce i-a dat Dumnezeu şi cu o seriozitate extremă, fără rabat, fără compromisuri, fără „hai să ne strecurăm, că mai este şi ziua de mâine”. Am fost exigentă, riguroasă, uneori chiar antipatică în respectarea unor principii, dar nu puteam fi altfel.
  • Ai avut un repertoriu mare?
  • Cam tot ce putea să cânte la Braşov o soprană dramatică, la nivelul unui Teatru Muzical. Nu am numărat personajele de operă, însă au fost şi multe roluri în operetă. De la Siebel din Faust, Leonora din Trubadurul şi Fidelio, Musetta din Boema, Anca din Năpasta, Tosca, Santuzza din Cavalleria rusticana de Mascagni la Ana Lugojana şi Ileana din Plutaşul de pe Bistriţa de Filaret Barbu, Zeiţa Păcii din Lysistrata de Gherase Dendrino, Rosalinda din Liliacul sau Saffi din Voievodul ţiganilor de Johann Strauss-fiul, Victoria şi-al ei husar de Paul Abraham, Prinţesa Circului de Emmerich Kalman, Lisa din Ţara surâsului de Franz Lehar. Acum, când anii au trecut, pentru pregătirea mea scenică sunt recunoscătoare inegalabilului Jean Rânzescu (mai ales pentru Tosca) şi lui Nicuşor Constantinescu (pentru Lysistrata).

 

Margareta Gângă s-a născut în zodia Capricornului, într-o zi de 11 ianuarie 1939, la Cluj-Napoca. N-a avut ascendenţe muzicale în familie, deoarece tatăl (Aurel) era funcţionar iar mama (Maria) casnică. Nici fratele mai mare, Iuliu, nu a fost atras de muzică.

După şcoala elementară şi liceu, a devenit studenta profesorului Liviu Halip de la Academia de Muzică “Gheorghe Dima din oraşul natal. Îi avea colegi mai mari pe Titus Pauliuc şi Niculina Mirea. Ca solistă la Teatrul Muzical din Braşov i-a avut ca parteneri de instituţie pe Vasile Pop, Ion Gonţea sau Carmen Hanganu.

 

  • Ce rol ai cânta acum, pe nepregătite?
  • (Zâmbeşte destinsă). Ceva ce nici nu am apucat să cânt, Tatiana din Evgheni Oneghin. Am fost distribuită în el, s-a fixat şi data debutului, dar…Tare-l regret, pentru că Ceaikovski rămâne compozitorul meu preferat în toate genurile: lied, balet, operă, muzică vocal-simfonică. Deşi nu par, eu sunt o sentimentală incurabilă iar lirismul lui imi atinge sufletul. Pe mine, o muzică expresivă mă transformă şi fizic. Mi-aduc aminte că regizorul Jean Rânzescu, la duetul din actul I al operei Tosca, îmi spunea:”de unde atâta feminitate într-un scaloi de femeie?!”
  • Parteneri..?
  • O, Nicolae Herlea şi Ludovic Spiess în Tosca şi Trubadurul, David Ohanesian în Tosca şi Boema, Cornel Stavru în Fidelio, tânărul Lucian Marinescu şi debutul său în Trubadurul. Mi-aduc aminte cu plăcere şi de o variantă concertistică a operei Fidelio la Ateneu, cu Ludovic Spiess, Valentin Teodorian, Eduard Tumagian, Gerda Radler şi alţii.
  • A existat vreun rol nepotrivit pe care l-ai regretat?
  • Am fost foarte lucidă şi exigentă, îmi cunoşteam limitele şi nu le depăşeam. De exemplu, am acceptat şi am învăţat rolul Micaela din Carmen, dar ţesătura pe pasaj din partitură nu convenea vocii mele prea robuste, aşa că am renunţat. Fără regrete. Spuneam de robusteţea glasului, dar să ştii că n-am avut un laringe foarte sănătos, a fost sensibil, trebuia să am grijă de el ca de un bibelou preţios. Aveam mari probleme…
  • Probabil că din cauza acestei fragilităţi aveai mari emoţii înainte de spectacol.
  • Să ştii că nu. Odată ce vocalizele îmi ieşeau bine, intram fără frică pe scenă. Dacă stăpâneşti bine rolul şi e bine pus în glas, n-ai voie să te pierzi.(Interviu pentru TVR, anul 2004)

 

Am căutat-o din nou la telefon, la începutul anului 2018, să-i citesc ce declara în urmă cu 14 ani, prilej să-i urez şi un prietenesc La Multi Ani! Mi-a răspuns cu bucurie şi acelaşi ton optimist, plin de energie.

  • Ce mai faci Margo?… Eşti bine?
  • Slavă Domnului, nu mă pot plânge. Trăiesc normal, ca orice femeie singură, la această vârstă. Citesc, mă uit la televizor, îmi place să primesc vizite, dar sunt din ce în ce mai rare, mai pe scurt, duc o viaţă normală.
  • Nu te plictiseşti, nu te-a bântuit niciodată ideea să fii profesoară, mai ales că acolo, la Braşov, există o Facultate de Muzică şi o catedră de canto?
  • N-am pic de talent pedagogic şi nici răbdare. În plus, aş pretinde prea mult, iar prin severitate nu mi-aş apropia studenţii. N-ar exista acea prietenie şi căldură, ca între o mamă şi copiii ei.
  • Mai iubeşti şi altceva la fel de mult ca muzica?
  • Natura şi drumeţiile. S-au rărit şi aceste plăceri. Adoram să merg în pădure, să ascult foşnetul frunzelor, izvoarele şi cântul păsărelelor.
  • Cântai şi tu cu ele?
  • Ar fi fost o impietate. Lăsam copacii să-mi cânte. Nu cred să existe ceva mai dumnezeiesc ca…murmurul pădurii.
  • Mi-a făcut mare plăcere să te reaud, poate, cu prima mea deplasare la Braşov ne şi vedem.
  • Aş fi extrem de încântată, Luminiţa, asta nu numai pentru că eşti o femeie cu care mă simt bine, dar, nu-ţi ascund şi pentru faptul că ai fost printre puţinele ziariste care şi-au amintit că a existat în teatrul liric românesc o soprană cu numele Margareta Gângă. Mulţumesc!

 

  Luminiţa Constantinescu

 

http://revistamuzicala.radioromaniacultural.ro/wp-content/uploads/2018/01/1234-1024x514.jpghttp://revistamuzicala.radioromaniacultural.ro/wp-content/uploads/2018/01/1234-150x150.jpgRevista MuzicalaRememberCarmen Hanganu,Ion Gonţea,Liviu Halip,Luminita Constantinescu,Margareta Gângă,Niculina Mirea,Titus Pauliuc,Vasile Pop
Un nume despre care nu se ştiu prea multe. Eu nu am ascultat-o „pe viu”, deşi a cântat destule spectacole la Bucureşti, mai ales Tosca de Puccini şi Fidelio de Beethoven. Mi-au vorbit de potenţialul vocii sale de soprană cu accente dramatice oameni din Braşov, în a căror opinie...