O apariție insolită în muzica ușoară românească:  RICHARD WALDEMAR OSCHANITZKY (25 februarie 1939, Timișoara – 4 aprilie 1979, București), o prezență unicat în istoria muzicii românești. La rândul lui, venea din jazz, de fapt, din MUZICĂ. A fost cântat, este, de instrumentiști virtuozi, la noi dar și peste hotare, mai ales în Germania (Nicolas Simion este unul dintre ei). De Filarmonici reprezentative. A practicat el însuși muzică pe clape de pian, orgă, de la pupitrul dirijoral. Nu s-a sfiit să scrie muzică ușoară, să susțină programe de local (Berlin era cel favorit; acolo îl asculta seară de seară, acolo învăța de la el și Sabin Pautza, uimindu-se cât de diferit, dar și de cuceritor suna același repertoriu, prezentat mereu în altă înveșmântare sonoră – armonii, nuanțe, frazări). Richard Oschanitzky a fost un maestru al orchestrației, al instrumentației, uimindu-și chiar și profesorii de la Conservatorul bucureștean, până la exmatricularea de la cursuri, motiv fiind prezența lui cu programe, la ambasadele occidentale ale Bucureștiului. Uimea prin extravaganțele, excentricitățile lui, nu mai vorbesc de talent, măiestrie, marea știință de muzică. La un examen din Conservator și-a uluit profesorii, prezentându-se în…pantaloni scurți (!), dar și citind impecabil, evident la prima vedere, cea mai grea dintre partiturile programei. Și, ca și când nu ar fi fost suficientă demontrația, a reluat citirea, dar, cu notele așezate …invers pe pian !!

A studiat inițial la Timișoara cu tatăl său, compozitorul Richard Carol Oschanitzky; la București, cu maeștri renumiți – Ion Dumitrescu, Mihail Jora, Tudor Ciortea, Alfred Mendelssohn, Constantin Silvestri, ș.a. A și scris în varii domenii muzicale, fiecare dintre lucrări fiind un exemplu al inspirației, al desăvârșirii punerii în pagină: muzică de teatru, vocal-simfonică, simfonică, vocală, peste 30 de coloane sonore destinate filmului (a fost membru ACIN), lied, jazz, folk, pop, muzică ușoară.

A dirijat orchestrele Electrecord, a Radioteleviziunii, a Cinematografiei.

Și-a înscris numele și cu formații proprii în Festivalurile de jazz de la Ploiești, Sibiu, la Londra, în Germania. Freetet­ul său (Dan Mândrilă, Johnny Răducanu, Ștefan Berindei), a creat succese remarcabile la Berlin, unde a și înregistrat mult (ca și la Electrecord, de altfel). Consemnez prezența lui ca dirijor și orchestrator al concertelor Aurei Urziceanu, pe discul acesteia (1973). A fost cântat de voci reprezentative din perimetrul național (Margareta Pâslaru; Ileana Popovici, cea mai perfectă interpretă a bossa-novei la noi în țară, s-a bucurat de aprecierea lui majoră). Tema filmului Mușchetarul român (interpret Iurie Darie), s-a demonstrat a fi o perfectă ilustrare a genului folk, în contextul modei servită în mare parte de neprofesioniști. Așa cum o făcuse și Radu Șerban cu Seara.

La Iași, eruditul Alex Vasiliu a inițiat Festivalul internațional care poartă numele marelui artist; a elaborat de asemenea și monografia acestuia, un volum de o valoare care analizează în detaliu opera muzicianului (spre regretul tuturor, se consemnează și în carte, nu puține dintre lucrările lui Richard Oschanitzky MAI EXISTĂ ÎNCĂ, EVIDENT NEDIFUZATE, ÎN SERTARELE FAMILIEI, la Timișoara. Mă întreb până când va fi lipsită cultura românescă de asemenea valori?

Spre deosebire de impetuozitatea partiturilor academice, muzica ușoară a lui Richard Oschanitzky respiră o duioșie, o sensibilitate, o delicatețe melodică, ritmică, armonică, izvorâte parcă din firea lui nepereche, blândă, comunicativă, echilibrantă.

Cel mai complex muzician-jazzman român, pianist improvizator desăvârșit, cu stil original, aranjor subtil, de gust ales, stăpânind toate stilurile –  aşa  îl apreciază Mihai Berindei, autorul Dicționarului de jazz  publicat la noi. Pe când apariția Istoriei genului semnată de Florian Lungu?

Creație (selectiv): De ce pari trist?; Casa din cuburi colorate;  Jucăriile; Poeme cubane; Balada vidului galactic; Trei cai; Concert de toamnă; Revedere ș.a.

La revedere, a Dvs. Daniela Caraman Fotea

alături de producătoarea programului, Sorina Goia.

http://revistamuzicala.radioromaniacultural.ro/wp-content/uploads/2018/01/1111-1.jpghttp://revistamuzicala.radioromaniacultural.ro/wp-content/uploads/2018/01/1111-1-150x149.jpgRevista MuzicalaDocumentarDan Mândrilă,Johnny Răducanu,Richard Oschanitzky,Ștefan Berindei
O apariție insolită în muzica ușoară românească:  RICHARD WALDEMAR OSCHANITZKY (25 februarie 1939, Timișoara – 4 aprilie 1979, București), o prezență unicat în istoria muzicii românești. La rândul lui, venea din jazz, de fapt, din MUZICĂ. A fost cântat, este, de instrumentiști virtuozi, la noi dar și peste hotare, mai...