L-am cunoscut bine.

Acum, când în 4 martie se împlinesc 18 ani de la dispariţia sa, amintirea cea mai pregnantă cu care am rămas este plurivalenţa sa artistică. Ion Stoian a fost un muzician complet şi complex. Sigur, cei mai mulţi melomani l-au cunoscut pe scena de operă, în concertele vocal-simfonice sau în emisiunile de radio şi de televiziune, unde apărea des – în secvenţe de operetă, melodii româneşti, romanţe dar, mai ales, în canţonete. De altfel, din acest ultim gen de muzică a realizat şi două discuri de vinil, în anii 1966 şi 1979, sub baghetele dirijorilor Ludovic Bacs, Paul Popescu şi Cornel Popescu.

 

Ceea ce se ştie mai puţin este talentul de aranjor şi orchestrator al lui Ion Stoian. Cunoştea bine armonia şi polifonia, stilurile şi specificul compozitorilor, instrumentele din orchestră şi efectele combinaţiilor lor timbrale, avea o rară intuiţie a planurilor dinamice şi agogice. Minunate au fost prelucrările lui în emisiunea În jurul Pomului de Crăciun din anul 1991 sau cele din Concertul Bicentenar Rossini din ciclul Vă place opera?, din anul 1992. Nu pot uita cât de frumos sunau tradiţionalul colind Moş Crăciun cu plete dalbe (cu clopoţei, orchestră semisimfonică, cor de copii şi solo de bas Pompei Hărăşteanu) sau aria din opera Asediul Corintului  de Rossini cu Virtuozii din Bucureşti şi Angela Gheorghiu. Mai mult decât orice, îi plăcea însă să dirijeze. Muncea mult, era mereu corect, exigent şi foarte parolist. Când promitea ceva, aveai pe cine te baza.

Era un bărbat bine îmbrăcat, politicos şi curtenitor cu femeile.

Ion Stoian era apreciat şi pentru talentul său de actor, fiind distribuit special în roluri de compoziţie, unde a rămas memorabil: Vaşek din Mireasa vândută de Smetana, Triquet din Evgheni Oneghin de Ceaikovski, Inocentul din Boris Godunov de Mussorgski, Incredibilul din Andrea Chénier  de Giordano, Franz din Povestirile lui Hoffmann de Offenbach, Alfred din opereta Liliacul de Johann Strauss-fiul etc.

„Un excepţional actor cu voce de tenor!” – Alfred Hofmann (România liberă, 1968).

„O remarcabilă adaptabilitate în compoziţiile de caracter, cum a fost în stagiunea trecută Vaşek sau aseară, senilul şi decrepitul Franz” – Edgar Elian (Informaţia Bucureştiului, 1968).

„O menţiune specială pentru reuşitele scenice ale unui tenor care dovedeşte că posedă şi harul unui adevărat actor de proză” – Grigore Constantinescu (Contemporanul, 1969)

Ion Stoian s-a născut la Constanţa în ziua de 26 decembrie 1927, într-o familie fără nicio pregătire muzicală. Lui i-a plăcut însă de mic să cânte, aşa că părinţii au făcut tot ce au putut pentru a-i susţine lecţii particulare de pian, continuate apoi cu cele de canto, la Conservatorul Ciprian Porumbescu, unde i-a avut ca profesori pe: Petre Ştefănescu-Goangă şi Benone Weiss (canto), Jean Rânzescu (clasă de operă), Mihail Jora şi Marţian Negrea (armonie), Ion Şerfezi (teorie şi solfegiu).

 

A debutat cu mare succes la Bucureşti în rolul Belmonte din opera Răpirea din Serai de Mozart, în anul 1951. Era începtul unui drum frumos, continuat cu multe partituri de tenor de operă şi operetă: Don Ottavio din Don Giovanni, Ferrando din Cosi fan tutte, Pedrillo din Răpirea din Serai şi Vogelsang din Directorul de teatru de Mozart, Jaquino din Fidelio de Beethoven, David din Maeştrii cântăreţi de Wagner, Şuiski din Boris Godunov de Mussorgski, Almaviva din Bărbierul din Sevilla de Rossini, Nemorino din Elixirul dragostei şi Ernesto din Don Pasquale de Donizetti, Alfredo din Traviata, Ducele de Mantua din Rigoletto şi Cassio din Otello de Verdi, Beppe din Paiaţe de Leoncavallo, Gonzalve din Ora spaniolă de Ravel, Gérard din Lakmé de Delibes, Lenski din Evgheni Oneghin de Ceaikovski, Pygmalion din Frumoasa Galathea de Suppé, Eisenstein şi Alfred din Liliacul, Gabriel din Sânge vienez de Johann Strauss-fiul, ş.a.

 

Dincolo de vocea suplă şi clară, de dicţie şi bunul gust în conducerea frazei, cronicarii îi apreciau muzicalitatea şi cunoaşterea stilurilor.

„În Bărbierul din Sevilla, tenorul Ion Stoian a impresionat prin sensibilitatea şi sensurile particulare cu care şi-a construit personajul” – ziarul Glasul nou (Galaţi 1965)

„ Pentru Ion Stoian, rolul Nemorino a fost o fericită ocazie de a reliefa subtile nuanţe romantice, pentru un erou ce traversează o varietate de sentimente” – Grigore Constantinescu (Contemporanul, 1965)

 

Pe scena bucureşteană, în teatrele din Cluj-Napoca, Galaţi, Constanţa, Braşov, Timişoara, Iaşi, în turneele întreprinse împreună cu colectivul Operei în Polonia, Bulgaria, Franţa, Uniunea Sovietică, Grecia, Iugoslavia, Ion Stoian a avut ca parteneri nume de primă linie ca: Virginia Zeani, Nicola Rossi-Lemeni, Aldo Protti, Gundula Janowitz, Joseph Rouleau, Leonardo del Ferro şi alţii.

 

Din repertoriul de concert amintim: Cantatele nr. 201, 205, 207 de J. S. Bach, opera Orfeu de Monteverdi, Simfonia dramatică Romeo şi Julieta de Berlioz, Requiemul de Mozart şi cel de Verdi, lucrarea In memoriam of Dylan Thomas, Cantata pentru soprană, tenor şi cor de femei şi opera Vulpea de Igor Stravinski.

 

Ion Stoian a fost şi interpret de lied dar, aşa cum am mai spus, a excelat prin pasiunea cu care tălmăcea canzoneta. Pentru el, astfel de bijuterii (semnate de Bixio, De Curtis, Tagliaferri, Buzzi-Peccia, Tosti, Di Capua, Gambardella şi mulţi alţii) erau minunate ocazii de a-şi dovedi potenţialul sentimental şi expresiv al unui suflet sensibil, dăruit muzicii.

 

Regret că pe mulţi dintre vechii mei prieteni nu i-am pus şi în faţa unui microfon, care să-i provoc la destăinuiri… Astăzi am fi ştiut mult mai multe despre…Neluţu Stoian.

 

Luminiţa Constantinescu

http://revistamuzicala.radioromaniacultural.ro/wp-content/uploads/2018/02/R-5052447-1429719677-5699.jpeg-1.jpghttp://revistamuzicala.radioromaniacultural.ro/wp-content/uploads/2018/02/R-5052447-1429719677-5699.jpeg-1-150x150.jpgRevista MuzicalaRecenziiIon Stoian,tenor
L-am cunoscut bine. Acum, când în 4 martie se împlinesc 18 ani de la dispariţia sa, amintirea cea mai pregnantă cu care am rămas este plurivalenţa sa artistică. Ion Stoian a fost un muzician complet şi complex. Sigur, cei mai mulţi melomani l-au cunoscut pe scena de operă, în concertele...