O foarte interesantă personalitate a muzicii ușoare românești: EDMOND DEDA (23 aprilie 1920, București – 29 septembrie 2006, București). Aș spune, un unicat în breaslă, prin diversitatea preocupărilor artistice, toate cu demers în zona superlativelor. A fost compozitor (cu două mega hit-uri), dirijor, pianist, solist vocal – o superbă voce de bas-bariton, șef de formație, profesor de muzică ușoară și jazz!

A studiat la Conservatorul Alberto della Pergolla din București (1932-1938), s-a perfecționat la The Billy Mayerl School of Modern syncopation din Londra (pian și canto, specialitatea jazz). A urmat și timp de doi ani facultatea de medicină!

Piesa de muzică ușoară care-i marchează debutul (1937), numită Rodica i-a fost interpretată de Gică Petrescu într-un spectacol susținut la cazinoul din Sinaia. Următoarea piesă –  N-am crezut s-a cântat mult în limba franceză, sub titlul Quand la pluie tombe.

De la începuturile activității, Edmond Deda a fost atras și pasionat de spectacolele scenice; a și scris de altfel 43 de asemenea partituri: De la Bach la Tom Jones, Mini jazz cu maxi haz, Jocul de-a vacanța (musical pe libret propriu), Corina (înregistrat și pe disc Electrecord) asemeni multor altor titluri sau piese în interpretare proprie.

EDMOND DEDA nu a abandonat însă profesoratul, pentru care avea o adevărată vocație: a predat pian și canto la Conservatorul Lyra din București, în total, aproape 10 ani (cu întreruperi). A fondat și condus Conservatorul de muzică ușoară și jazz (1945-1948).

Specialiștii au apreciat maniera în care partiturile compozitorului îngemănau armoniile, inflexiunile jazz-istice cu cele folclorice. A fost creatorul unor ritmuri și forme inedite de exprimare; valsul-bossa nova de pildă, prin orchestrarea melodiei lui Elly Roman – Nu mai plânge baby, înregistrare realizată de Margareta Pâslaru.

În 1945 a format trupa care-i purta numele (cu activitate până în 1981 și în turnee peste hotare).

Edmond Deda a avut un rol important în organizarea vieții muzicale, de spectacol  a capitalei, idei cu succes la marele public dar și în breasla componistică, a confraților. Este inițiatorul serialului de concerte desfășurate sub genericul Medalioane, portrete componistice dedicate de pildă lui Ion Vasilescu și Nicolae Kirculescu ori lui Henry Mălineanu și Gherase Dendrino. Toate cu răsunet în epocă. A fost, de asemenea, creatorul unor unor stagiuni muzicale la Sala Dalles în care evolua și el ca pianist și solist vocal. A format un duo pianistic cu Sile Dinicu (succesul a fost notoriu), a evoluat ca pianist sub bagheta lui Cornel Popescu, urcând și el pe podium în peste 3000 de concerte-spectacol la Teatrele Constantin Tănase și Ion Vasilescu.

Ca profesor la Școala Populară de Artă din București, a format generații de soliști ai muzicii ușoare, care au evoluat scenic și pe baza melodiilor și orchestrațiilor sale: Trio Grigoriu, Trio Armonia, Simona Cassian, Aida Moga, Mara Ianoli, Alin Noreanu, Willy Donea ș.a. A predat și la Brașov.

A comentat fenomenul muzical, opera confraților în presa vremii. În emisiunile de Radio a fost o prezență constantă: cronicar și interpret.

Creația lui Edmond Deda are drept emblemă melodismul; de aici și succesul imediat al primelor sale audiții și nu numai în țară. Afirmam la începutul comentariului că a semnat două mega hit-uri: Of inimioară (1971) și Inimă nu fii de piatră(1972). Prima a înregistrat un success uriaș la Festivalul Cerbul de aur  de la Brașov; cea de a doua fiind asociată cu prima operație de transplant cardiac efectuată de Doctorul Christian Barnard în 1972, fiind adeseori interpretată cu textul Oh, Mr. Barnard.

Dar piesele de success ale lui Edmond Deda, interpretate de marile voci ale  timpului (dar și azi) sunt multe la număr.

Creație (selectiv): Îmi place un cântec vesel, Mă mai gândesc la dumneata, Oglinda dragostei, Știu adevărul, Nu te întrista, iubesc pe altcineva, Dulce pasăre a tinereții, Monosilab de toamnă, Minitehnicus, Bun venit rază de soare, Asta-i tot ce-a mai rămas, Îndrăgostiții n-au nevoie de cuvinte, Suflet de copil, Bravo Nadia ș.a.

 

La revedere

A Dvs. Daniela Caraman Fotea,

alături de producătoarea programului, Sorina Goia.

 

 

http://revistamuzicala.radioromaniacultural.ro/wp-content/uploads/2018/04/1234.jpghttp://revistamuzicala.radioromaniacultural.ro/wp-content/uploads/2018/04/1234-150x150.jpgRevista MuzicalaDocumentarAida Moga,Alin Noreanu,Asta-i tot ce-a mai rămas,Bravo Nadia,Bun venit rază de soare,Dulce pasăre a tinereții,edmond deda,Îmi place un cântec vesel,Îndrăgostiții n-au nevoie de cuvinte,iubesc pe altcineva,Mă mai gândesc la dumneata,Mara Ianoli,Minitehnicus,Monosilab de toamnă,Nu te întrista,Oglinda dragostei,Simona Cassian,Știu adevărul,Suflet de copil,Trio Armonia,Trio Grigoriu,Willy Donea
O foarte interesantă personalitate a muzicii ușoare românești: EDMOND DEDA (23 aprilie 1920, București – 29 septembrie 2006, București). Aș spune, un unicat în breaslă, prin diversitatea preocupărilor artistice, toate cu demers în zona superlativelor. A fost compozitor (cu două mega hit-uri), dirijor, pianist, solist vocal – o superbă...