O personalitate interesantă a muzicii ușoare românești: PETRE MIHĂESCU (14 martie 1928, București – 17 august 2011, București). Compozitor (din 1971 membru al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din Romania). Profesionist al  muzicii în structura ei, și-a împărțit bagheta dirijorală cu Gelu Solomonescu la Teatrul Constantin Tănase, din 1952. Grea răspundere! Reputatul scriitor Aurel Storin numea teatrul de revistă un organism viu, alcătuit din zeci de alte organisme… un domeniu la răscruce de vânturi! Publicul din sala de spectacol trebuie să o părăsească mulțumit și sonor…

Așadar, dirijorului îi revine dificila sarcină de a realiza performanțe, fie că este vorba de muzica baletului, a acompanierii soliștilor (din multe generații), crearea unor pasaje muzicale de trecere sau de introducere a numerelor comice și câte altele. Pe toate, Petre Mihăescu le-a împlinit virtuoz. De aceea a fost apreciat și iubit de cei pe care îi avea sub baghetă şi de public. Calitatea de melodist i-a făcut cale liberă spre inima ascultătorilor prin șlagărele pe care le-a semnat. M-am născut în România este un exemplu de piesă real patriotică, fără cuvinte de prisos; se cântă și astăzi, emoția adusă fiind semnificativă. Mai ales acum, în anul celebrării Unirii, merită difuzări speciale. Pentru că Petre Mihăescu și-a făcut meseria cu onestitate, dublată de o modestie aparte.

Și din partea colegilor s-a bucurat, dincolo de rivalități, de respect. Iată, în concertul spectacol Melodii ’81, a colaborat cu Nicolae Kirculescu, Horia Moculescu, Paul Urmuzescu, Vasile V. Vasilache (melodii în primă audiție), toți cei nominalizați fiind cunoscuți pentru severitatea pretențiilor profesionale. Iar distribuția îi alătura pe Dumitru Furdui, Marina Voica, grupul Choralis condus de Voicu Enăchescu, Cornel Constantiniu, Stela Enache, Dorin Anastasiu, ș.a. Câte nume, atâtea stiluri! Petre Minăescu avea darul de a pune în valoare orice voce, a scoate în evidență orice timbru (fie el cât de special), orice personalitate artistică, indiferent de genul muzical ori literar abordat.

Stagiuni la rând, Teatrul din Calea Victoriei cuprindea măcar un spectacol în care partitura era semnată de Petre Mihăescu. Amintesc în anii ’70 de Trăsnitul meu drag ori de Un băiat de zahăr ars. Se formase o echipă solidă din Bițu Fălticineanu –regizor, Puiu Călinescu – unul dintre interpreții principali; și nu era deloc ușor să scrii pentru acesta din urmă (mare improvizator).  A făcut parte și dintre semnatarii partiturilor din seria Boemelor, fiind partener de creație și cu Vasile Veselovschi.

Petre Mihăescu a fost un personaj referențial (și) al Teatrului românesc de revistă, ale cărui spectacole în turnee peste hotare le-a dirijat în aplauzele publicului internațional!

 A scris peste 200 de melodii, multe șlagăre, difuzate intens pe postul național de radio, fredonate de marele public, interpretate de vedetele timpului.

Creație (selectiv): Numai tu nu știi, Până la cer, Trece o umbră, Când vei reveni, Tăticul meu, Te-ai schimbat, În fiecare zi te-aștept, Ai plecat râzând, Cine spune că-i ușor, Țara mea cu ochi frumoși, Sunt stăpân în țara mea, ș.a.

 La revedere, a dvs. Daniela Caraman Fotea,

alături de producătoarea programului, Sorina Goia

 

http://revistamuzicala.radioromaniacultural.ro/wp-content/uploads/2018/05/7100_PETRE_MIHAESCU6-1.jpghttp://revistamuzicala.radioromaniacultural.ro/wp-content/uploads/2018/05/7100_PETRE_MIHAESCU6-1-150x150.jpgRevista MuzicalaRecenziidaniela caraman fotea,Petre Mihaescu
O personalitate interesantă a muzicii ușoare românești: PETRE MIHĂESCU (14 martie 1928, București – 17 august 2011, București). Compozitor (din 1971 membru al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din Romania). Profesionist al  muzicii în structura ei, și-a împărțit bagheta dirijorală cu Gelu Solomonescu la Teatrul Constantin Tănase, din 1952. Grea răspundere! Reputatul...