Douăzeci şi patru de ani la pupitrul orchestrei Teatrului de Revistă Constantin Tănase din București: GELU (VIRGILIU) SOLOMONESCU (16 AUGUST 1920, București – 13 ianuarie 1984, București). Pianist, orchestrator, compozitor.

Tatăl (Dumitru Solomonescu) a fost oboist în Filarmonica bucureșteană;  mama (Bianca Eymann Solomonescu) profesoară de pian.
Și-a dedicat întreaga viață muzicii, studiind-o la  Academia Regală de Muzică și Artă Dramatică. Dar, mentor i-a fost compozitorul Ion Vasilescu, cel care i-a intuit potențialul muzical pentru divertisment, i-a sprijinit cariera.

Prezența sa dirijorală era armonioasă și eficientă: adeseori se așeza și la pian, susținând partiturile, citite impecabil la primă vedere.

La Teatrul Constantin Tănase debutează ca dirijor, în 1959; din 1954 colaborase ca pianist. În această postură apare în 1955, alături de Edmond Deda la Sala Dalles din București  (duo pianistic devenit rapid cunoscut și solicitat în marile orașe ale țării), fiind componenți ai concertului-spectacol Dansați cu noi (peste 300 de  reprezentații).

În 1957 figurează în orchestra (devenită celebră) de jazz  București (alături și de Johnny Răducanu), formație cu care a întreprins turnee la Moscova, Karlovy Vary, Paris, în S.U.A. (acolo cu N. Stroe și Lucreția Ciobanu), Polonia, Grecia, Turcia, Germania ș.a. La Paris a dirijat și orchestra celebrului Teatru Olympia cu prilejul unui turneu al Teatrului Tănase în capitala franceză. Cu Ștefania Rareș a fost invitat să participle la prima emisiune de televiziune în culori, la Berlin.

A dirijat mult și la Festivalul de muzică ușoară de la Mamaia (1963,1964,1966,1969); de asemenea, la Cerbul de aur (i-a acompaniat pe Claudio Villa , Nico Ventura ș.a.).

Debutul în componistică este marcat în 1952 prin melodia O căsuță frumoasă. Intră în Uniunea Compozitorilor și muzicologilor în 1959. A scris mult. Evident, partituri destinate revistelor muzicale (20), muzică de film (Nu vreau să mă-nsor, în colaborare cu Edmond Deda), peste 600 de piese de muzică ușoară, dintre care 80 pentru copii. A fost o prezență constantă în studiourile și pe discurile Electrecord, colaborator permanent al Radio  Televiziunii.

A fost ceea ce numim un melodist, dar, deși influențat de Ion Vasilescu, nu i-a fost epigon, având mereu  trimiteri la motive folclorice, prelucrate, rareori citate.

În 1982 a primit Premiul Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor pentru piesa Cu ochii scăldați în lumină.

Creație (selectiv): M-am supărat pe inima mea, E primăvară în ianuarie, Trei Mărioare, Două mure și-o căpșună, Nu-ţi şade bine când plângi (solist Dan Spătaru), Ochii tăi (solistă Margareta Pâslaru), Tuturor (cu Aurelian Andreescu), Evrika (solist George Enache), O sută de stele, Duminica în Bucureşti, Azi, aici, acum, Serenadă pe zăpadă, ș.a.

La revedere, a dvs. Daniela Caraman Fotea,

alături de producătoarea programului, Sorina Goia.

http://revistamuzicala.radioromaniacultural.ro/wp-content/uploads/2018/05/123-2.jpghttp://revistamuzicala.radioromaniacultural.ro/wp-content/uploads/2018/05/123-2-150x109.jpgRevista MuzicalaRecenziiacum,aici,Azi,Două mure și-o căpșună,Duminica în Bucureşti,E primăvară în ianuarie,Evrika (solist George Enache),Gelu Solomonescu,M-am supărat pe inima mea,Nu-ţi şade bine când plângi (solist Dan Spătaru),O sută de stele,Ochii tăi (solistă Margareta Pâslaru),Serenadă pe zăpadă,Trei Mărioare,Tuturor (cu Aurelian Andreescu)
Douăzeci şi patru de ani la pupitrul orchestrei Teatrului de Revistă Constantin Tănase din București: GELU (VIRGILIU) SOLOMONESCU (16 AUGUST 1920, București – 13 ianuarie 1984, București). Pianist, orchestrator, compozitor. Tatăl (Dumitru Solomonescu) a fost oboist în Filarmonica bucureșteană;  mama (Bianca Eymann Solomonescu) profesoară de pian. Și-a dedicat întreaga viață muzicii, studiind-o la  Academia...