De obicei, poveştile vieneze ne sunt aduse în preajma Sărbătorilor de iarnă, rimând cu ceaiul fierbinte băut în ceşti de porţelan fin şi cu parcurile unde fanfara cântă zgribulită ca să încălzească trecătorii dotaţi cu manşoane de blană. Acum însă am avut parte de o poveste caldă, în miez de septembrie, la sala UnderGrant a Operei Comice pentru Copii, neîncăpătoare pentru mulţimea de copiluţi şi părinţi doritori de desfătare vizuală şi sonoră. (Sper că, la o reluare viitoare, spectacolul va fi „promovat” la sala mare a teatrului, unde s-ar putea desfăşura mai lejer spaţial, iar dansatorii nu ar avea de înfruntat stresul lipsei de delimitare fermă dintre public şi scenă.)

Povestea imaginată de Cătălin Caracaş aproape că nu e o poveste ci un tablou de epocă, fiindcă intriga e minimă, desfăşurată în jurul unei răpiri în glumă a Tinerei şi a căutarii ei de către Tânărul său logodnic, pretext pentru a întâlni şi interacţiona cu Trei fete şi Trei băieţi, un cuplu de aristocraţi (Domnul şi Doamna, visători şi îndrăgostiţi), un Ofiţer, căruia i se alătură mai târziu câţiva soldaţi ai regimentului şi cu un Scamator, venit cu circul său. Desigur, căutarea se termină cu bine şi toată lumea dansează fericită pe ritmurile polcilor şi valsurilor lui Johann Strauss-fiul, întregind imaginea noastră despre un oraş şi o vreme a zâmbetului şi a relativei bunăstări, lipsită (încă) de griji şi pericole mondiale.

Autor al libretului, regiei şi coregrafiei, Cătălin Caracaş îşi priveşte realizările cu modestie, dar lucrările lui sunt închegate şi bine puse în pagină, datorită experienţei sale de peste trei decenii ca dansator, care suplineşte ceea ce generaţiile mai tinere încearcă să asimileze prin cursuri teoretice. Muzica îi vorbeşte de la sine, anticipează toate capcanele ritmice, foloseşte din intuiţie procedee felurite şi echilibrate, construieşte linii şi desene care te ţin cu atenţia trează, ştie să adauge o doză de sare şi piper ca să evite eventualele lungimi ale unei înşiruiri melodice, manevrează cu abilitate finalul în trepte şi prezentările la aplauze. Laitmotivele dinamice se îmbină cu elementele de dificultate, iar paşii de legătură asigură momente de respiro într-o oră de coregrafie consistentă.

Antonel Oprescu, în nişa lui de balerin-cunoscător-într-ale-muzicii-şi-calculatorului, surprinde prin colajul propus cu o selecţie de piese voit mai rar auzite şi dansate, polci, valsuri şi marşuri – cu excepţia Valsului Imperial, ca o încoronare a întregii alcătuiri.

Adriana Urmuzescu schiţează un parc din câteva personaje fixe îmbrăcate în verdeaţă, flancând chioşcul unde se serveşte ceaiul şi redă îmbrăcămintea de epocă din tuşe lejere: rochii fluide, puţin mai lungi în spate pentru a permite vizibilitatea picioarelor, boneţele, umbreluţe, sugestii de brandemburguri pe tunicile soldăţeşti, caschete – totul într-un colorit individualizat şi materiale aparent opulente. Simpatici-foc sunt clownii, cu peruci creţe şi costume gen commedia dell’arte. (Evident, Scamatorul are o priză teribilă la copii, care îl urmăresc fascinaţi şi îl aplaudă scandat pentru felul cum scoate luminiţe de peste tot.)

Distribuţia s-a îmbogăţit de curând cu câţiva dansatori aspectuoşi (Doamna Isabel Murillo şi Domnul Victor Moreno), completând cu forţe noi unele mai vechi ale casei (Tânăra Elena Chiriţă, Tânărul Tiberiu Pepenică, Ofiţerul Taiga Ueno, Scamatorul Ionuţ Picincu, Fetele Eliisa Nenonen, Emily Hulme, Jessica Peters, Băieţii Adam Davies, Giovanne Frota, Pedro Lobato, „circarii” Ana Badea, Thomas Harden). Dacă în vremurile când companiile aveau un colectiv relativ fix, media de vârstă a balerinilor creştea inevitabil cu timpul, mobilitatea de acum face ca ea să rămână scăzută, majoritatea interpreţilor nefiind cu mult mai mari decât copiii cărora li se adresează. Un colectiv lărgit de la an la an, care se sudează din mers, dovedind că Opera Comică suportă cu succes ritmul susţinut de premiere pe care şi l-a propus. Deja anticipez cu bucurie Prinţ şi Cerşetor, în noiembrie…

Vivia Săndulescu-Dutton

http://revistamuzicala.radioromaniacultural.ro/wp-content/uploads/2018/09/afis-Poveste-vieneza.jpghttp://revistamuzicala.radioromaniacultural.ro/wp-content/uploads/2018/09/afis-Poveste-vieneza-150x150.jpgRevista MuzicalaCronicaCatalin Caracas,opera comica pentru copii,poveste vieneza,Vivia Săndulescu-Dutton
De obicei, poveştile vieneze ne sunt aduse în preajma Sărbătorilor de iarnă, rimând cu ceaiul fierbinte băut în ceşti de porţelan fin şi cu parcurile unde fanfara cântă zgribulită ca să încălzească trecătorii dotaţi cu manşoane de blană. Acum însă am avut parte de o poveste caldă, în miez...