DSC_7616Premierele cu care s-au prezentat în ultima vreme teatrele lirice ale ţării au adus nu numai bucurie melomanilor locali dar şi o varietate surprinzătoare a ofertelor repertoriale. Dacă la Iaşi atenţia a fost polarizată mai mult de spectacolele lui Andrei Şerban ( Indiile galante de Rameau, Troienele după Euripide) şi de Bărbierul din Sevilla de Rossini, Cluj-ul s-a prezentat cu Tannhauser de Wagner la Opera Română şi Attila de Verdi la Opera Maghiară, în timp ce la Braşov, Timişoara şi Bucureşti se ofereau noi viziuni regizorale ale capodoperelor verdiene Trubadurul şi Rigoletto.

In această concurenţă muzicală, Teatrul Naţional de Operă şi Balet din Constanţa şi-a ales poate, cel mai ambiţios proiect – Turandot de Puccini. De ce spun asta? Pentru că, lucrarea implică un aparat vocal şi instrumental amplu şi nişte voci de excepţie, în timbralitate şi întindere. Ori, se ştie cât este de restrâns efectivul constănţean şi ce greu a fost el salvat de la desfiinţare!… In plus, cât de greu e să imaginezi lumea fastuoasă a  Chinei antice cu bani puţini, pe o scenă  destul de mică, într-o fostă sală de liceu!

DSC_7550

Şi totuşi, conducerea Teatrului Naţional de Operă şi Balet din Constanţa a riscat şi a câştigat, mizând în primul rând pe talentul şi experienţa regizoarei Alice Barb din Bucureşti, pe glasurile soliştilor locali dar şi pe colaborarea cu cel mai bun tenor naţional pentru rolul Calaf, Robert Nagy (cu vocea sa sigură, sonoră, fără probleme de registre, tehnică şi respiraţie). Indulcit cu mai mult lirism, mai ales în aria „Non piangere Liu!”, cântul său ar putea concura cu interpretarea unor tenori de faimă europeană.

Alături de el, în rolul titular, soprana Ala Cheptini (formată la şcoala lui Mihai Munteanu din Chişinău) a adus satisfacţia unei prestaţii artistice înscrisă în parametrii atât de dificili ai unei ţesături vocale ucigătoare, atât în arie cât şi în scena întrebărilor, îmbinând fericit armonicele spinte cu accente dramatice. Frazele sale sunt fluente şi relaxate iar micile stridenţe s-au pierdut într-o meritorie linie generală.

DSC_7456

Selecţia mea subiectivă continuă cu soprana constănţeană Roxana Bageac, în rolul sclavei Liu. Nu are încă maturitatea vocală cerută de partitură dar suplineşte prin căldura şi expresivitatea cu care-şi încarcă glasul proaspăt, uşor tremolat. Un îndrumător priceput ar putea să-i construiască încrederea şi tehnica unui legato firesc, fără întreruperi şi efort. Material şi inteligenţă există la această tânără solistă!…

 

Distribuţia a fost completată într-o notă acceptabilă de cele trei voci tenorale ale miniştilor: Marius Eftimie, Doru Iftene şi Bogdan Sandu, de basul Constantin Acsinte în Timur, Laurenţiu Severin – un Mandarin şi Florin Diaconescu – Împăratul Altoum.

DSC_7566

Sub bagheta lui Gheorghe Stanciu, corul şi orchestra au avut momente bune, mai ales în scena „ghicitorilor” dar şi destule decalaje, secvenţe neomogene, stridenţe, chiar şi intonaţii greşite (la instrumentele de alamă). Sigur, este o partitură grea, cu multe schimbări de planuri dinamice şi agogice dar un acordaj mai îngrijit şi mai multă atenţie la intenţiile dirijorului ar aduce un plus de calitate sonoră.

Spectacolul merită un ecou mai puternic pe plan naţional, cu atât mai mult cu cât regizoarea Alice Barb are o viziune tradiţională, etalată cu mijloace simple şi sugestive, convingătore pentru exigenţa spectatorului modern. Cele doua flancuri laterale reprezintă imaginile dragonului şi pisicii (tigrului) din vechea lume chineză  iar personajele vin spre centrul scenei pe o rampă, colorată diferit, după cum semnifică dramaturgia piesei. In scenografia Adrianei Grand, Calaf poartă o tunică de piele asimetrică şi bocanci cu platformă (?), în timp ce costumele oamenilor săraci sunt sobre (în alb şi negru)  iar curtenii, Turandot şi Împăratul Altoum poartă veşminte colorate, fastuoase, unele prea sclipicioase, cu volane, ciucuri, funde, eventaie şi papirusuri. Există şi efecte scenice cu valoare de simbol. O ninsoare albă sugerează curăţenia sufletească şi sacrificiul sclavei Liu iar ploaia petalelor sângerii – cruzimea Principesei Turandot. Relaţiile între personaje rămân schematice, respectând protocolul şi rigorile unei lumi supuse ritualurilor şi tabuurilor.

DSC_7399La acest al doilea spectacol de Turandot (de duminică 6 aprilie) sala de la Constanţa era aproape plină, se aplauda frenetic după fiecare acută a tenorului, la sfârşit întregul colectiv primind ovaţiile unui public în picioare, bucuros de seara oferită.  Deci şi în provincie pot avea loc evenimente despre care trebuie să se ştie!…

Luminiţa Constantinescu

http://revistamuzicala.radioromaniacultural.ro/wp-content/uploads/2014/04/DSC_7616-1024x658.jpghttp://revistamuzicala.radioromaniacultural.ro/wp-content/uploads/2014/04/DSC_7616-150x150.jpgRevista MuzicalaCronicaAdrianei Grand,Ala Cheptini,Alice Barb,Bogdan Sandu,Constanta,Constantin Acsinte,Doru Iftene,Florin Diaconescu,Laurenţiu Severin,Luminita Constantinescu,Marius Eftimie,Robert Nagy,Turandot
Premierele cu care s-au prezentat în ultima vreme teatrele lirice ale ţării au adus nu numai bucurie melomanilor locali dar şi o varietate surprinzătoare a ofertelor repertoriale. Dacă la Iaşi atenţia a fost polarizată mai mult de spectacolele lui Andrei Şerban ( Indiile galante de Rameau, Troienele după Euripide)...