A fost rivalul lui Zavaidoc: CRISTIAN VASILE ( 8 mai 1908, Brăila – 15 iunie 1974, Sibiu). Doar în ceea ce privește  popularitatea, pentru că solistul s-a dedicat aproape în exclusivitate muzicii ușoare, care prinsese contur de gen cu statut de sine stătător. Dar și celebrei melodii Zaraza, care răsună și astăzi nu doar în memoria ascultătorilor ci și în programele de local, pe discuri. Versul Ai trupul de șarpe felin, îndrăzneț pentru epocă, înfierbânta imaginația publicului masculin…

În septembrie 1914 l-a ascutat pe Nicolae Leonard într-un spectacol de operetă. Impresia a fost atât de puternică, încât toată viața s-a silit să-l imite pe celebrul tenor, deși repertoriul ales a fost altul. Totuși, ceva a rămas, pentru că solistul a fost adesea numit Leonardul muzicii ușoare românești.

După război, s-a stabilit cu familia la Huși. Îi găsim apoi la Iași. Acolo l-a ascultat și pe Alfred Pagoni, care i-a rămas și el model în carieră. În literatură, l-a iubit pe Jules Verne.

A studiat vioara, dar a abandonat-o curând; prefera să fredoneze melodii auzite oriunde, dar mai ales la mama sa.

A plecat apoi la București unde s-a îndreptat către Conservator. A cochetat cu ideea de a deveni artist liric. Dar restaurantele și grădinile de vară faimoase precum “Zissu”, “Cina”, “Lafayette” și alte câteva precum “La Răcaru”, “Băneasa”, “La Șosea” ori “Roata lumii”, fiind la mare căutare, i-au schimbat ideile. A ales gloria imediată, cântând muzică ușoară și, mai ales, tangouri și romanțe. O făcea cu talent, temperament. Trăirile lui se transmiteau oricărui public, așa încât în scurtă vreme a devenit o VEDETĂ.  Cucerea prin candoare, tandrețe și ținuta impecabilă. Ion Vasilescu l-a supranumit ultimul trubadur! Iar Ionel Fernic îl însoțea la restaurantul-grădină Răcaru.

După ce fusese refuzat pentru înregistrări în țară a plecat la Berlin; acolo și-a câștigat un frumos renume, cântând și repertoriu românesc (Cel din urmă tango de pildă, creație a lui Ion Vasilescu). Preluat de casa Columbia (cu  sediul peste drum de Palatul Telefoanelor), a înregistrat disc după disc, toate vândute în număr foarte mare de exemplare…Înregistrările le realiza însă, la Viena.

Deși avea oferte fără număr, tânărul cântăreț a acceptat să cânte doar la bomboneria “Lafayette”, acompaniat de orchestra James Cook. L-a interpretat pe Elly Roman (Ilona apoi Nușa și Gândește-te la mine). Lui Ion Vasilescu i-a cântat Te-aștept diseară-n Cișmigiu, Vrei să ne-ntâlnim sâmbătă seara?;  dar și În ochii tăi fermecători, Pe boltă, când apare Luna de Ionel Fernic. Pe cât de mult câștiga, pe atât de mult și … cheltuia.

A contactat apoi o gravă boală de piept, fără remediu în epocă. S-a angajat la Circul de Stat, prezentator de programe. A căutat însă un serviciu mai liniștit și a găsit un post de regizor la Teatrul de păpuși “Țăndărică”. S-a stabilit apoi la Sibiu. Boala nu-l cruța însă.  A murit la jumătatea lunii iunie 1974.

Cristian Vasile – o voce cu istorie în muzica noastră ușoară.

 

La revedere, a dvs. Daniela Caraman Fotea

 

 

http://revistamuzicala.radioromaniacultural.ro/wp-content/uploads/2018/10/cristian-vasile6.jpghttp://revistamuzicala.radioromaniacultural.ro/wp-content/uploads/2018/10/cristian-vasile6-150x150.jpgRevista MuzicalaDocumentarCristian Vasile,zaraza
A fost rivalul lui Zavaidoc: CRISTIAN VASILE ( 8 mai 1908, Brăila – 15 iunie 1974, Sibiu). Doar în ceea ce privește  popularitatea, pentru că solistul s-a dedicat aproape în exclusivitate muzicii ușoare, care prinsese contur de gen cu statut de sine stătător. Dar și celebrei melodii Zaraza, care răsună și astăzi nu doar...