Nu doresc să speculez, la rândul meu data reală a nașterii sale. A dorit ca ea să nu fie cunoscută. Îi respect dorința. Oficial ea era 2 aprilie 1915. Tot ce pot spune este că spre finalul anilor 90 am înregistrat cu el, sub bagheta lui Cornel Popescu două CD-uri cu repertoriul clasic al muzicii ușoare. Orele de studio s-au petrecut cap-coadă, altfel spus, solistul a venit, a cântat, a plecat. Fără reluări, fără refaceri. Așa era Gică Petrescu. Așa a fost întotdeauna, de o profesionalitate ieșită din comun. Discurile s-au vândut foarte bine, nu aveau doar acuratețe intonațională ci și acea expresie, emoția care însoțea orice piesă cântată de Gică Petrescu, până la plecarea lui dintre noi…

S-a născut într-o familie cu mamă pianistă (mozartiană); tatăl, funcționar la Poștă cu studii superioare, la Geneva, l-ar fi dorit avocat. A fost să fie altfel… Din copilărie, era pasionat de jucăriile mecanice; dar, când a reușit să strice arcul gramofonuilui din casă, s-a consolat cu o mandolină, apoi cu chitară pe care nu a mai părăsit-o întreaga viață. A luat câteva lecții de vioară cu profesorul Glattauer. A abandonat-o însă repede, fiind pasionat de melodiile la modă, RamonaCreola, pe care se străduia să le cânte și el. Perfecționîndu-se și realizând că divertismentul este calea ce trebuia aleasă, s-a angajat către 18 ani în ansamblul de jazz al compozitorului și dirijorului Iulian Ghindă. Dar primul contract important l-a obținut la restaurantul Princiar de pe șoseaua Kiseleff. Cânta romanțe, tangouri, acompaniat de formația tânărului Aurel Giroveanu. De atunci s-a sudat o prietenie solidă, concretizată mai târziu în colaborări, dar și în fabuloase petreceri cu recitaluri de pian susținute la casa de pe Bulevardul Regia Maria, vegheați de ochiul atent al Doamnei Cezarina Moldoveanu, soția mult iubită de Gică, dar și de oaspeți speciali asemeni fostei stele de la Teatrul Tănase, faimoasa Lisette Verea, venită din Statele Unite și nelipsită în compania unui Henry Mălineanu, Giroveanu și alți creatori pe care îi cântase la tinerețe.

Cu popularitatea în creștere, prin 1933, Gică Petrescu a fost angajat la bomboneria de la etajul cinci al vestitului magazin Lafayette (azi Victoria), local de lux cu clientelă aleasă. L-a prețuit mult și dirijorul bucovinean James Cok, acesta propunându-i și un turneu de șase luni în Elveția care nu a avut însă loc din pricina îmbolnăvirii tatălui artistului, care, văduv, trebuia îngrijit de fiul iubitor. A primit în schimb un contract la Cazino-ul din Sinaia, local cu mare trecere în lumea spectacolelor. Dar și un…nume nou, conducerea neacceptând particula escu la unul dintre angajații săi. Așa a apărut G. Petrini! Dar nu pentru multă vreme…Acolo a cântat cu orchestra condusă de muzicianul Dinu Șerbănescu, la acordeon, Sergiu Malagamba la baterie și Gicu Koffler, pian. La Radio, unde era mult solicitat, cânta cu Iulian Ghindă, transmisii în direct, impecabile în ceea ce îl privea – o spuneau și cei mai severi cronicari. La Radio cânta împreună cu Dorina Drăghici  în emisiunea Ora răniților…Și pentru că mai toată lumea avea în casă măcar un radio cu galenă, popularitatea cântărețului creștea cu o rapiditate neobișnuită. Gherase Dendrino, Mișu Iancu, Ion Vasilescu, Elly Roman, Claude Romano, Nicolae Kirculescu îi încredințau melodiile lor; le cânta însă și pe cele la modă, în franceză și germană. Nu a durat mult pînă la solicitările în Teatrele de revistă: alternate cu programele de restaurant (Teatrele ComediaCărăbuș, la restaurantul Drăguș – peste drum de actuala Școală   Floreasca). Apoi, în cel din Piața Buzești numit Neptun!, cel de pe Șerban Vodă – Zissu. Succesului de aici i s-a datorat și prima ofertă de înregistrări la casa de discuri Columbia.

Participarea lui Gică Petrescu în spectacolele care aveau în titlu cuvântul Gioconda a fost lungă, succesul aparițiilor sale fiind de asemenea remarcabil. Melodia CosticăCosticăfă lampa mai mică, satiră la adresa camuflajului din timpul războiului a fost fulminant. Se cânta și peste hotare!

Surprizele solistului nu conteneau. A apărut și în operetta Silvia de Kalman în rol de june comic!

Cu microfon a cântat prima oară la restaurantul Arizona (apoi agențiile de voiaj CFR și Tarom). Acolo l-a avut drept ascultător și pe….Yehudi Menuhin care i-a oferit o dedicație măgulitoare. O merita!

upă război, repertoriile divertismentului se îmbogățeau de la o zi la alta. Gică Petrescu a cântat la fel de atrăgător și mambo, și cucaracha, și rumbe. A și compus piese… evergreen-uri!

Turneele sale au vizat mai ales Statele Unite dar și Republica Moldova. Era, și a rămas, o STEA. Și emisiunile de televiziune, mai ales cele realizate de Ioana Bogdan, difuzate acum în emoționante reluări, constituie piese de rezistență ale arhivei TVR.

Pentru că GICĂ PETRECU  a fost și rămâne cel despre care Claude Romano a scris:

TRUBADURUL ACESTA ÎNTÂRZIAT ÎN SECOLUL MAȘINISMULUI, S-A PRICEPUT SĂ FACĂ DUMINICI DIN TOATE ZILELE SĂPTĂMÂNII…

La revedere, a Dvs. Daniela Caraman Fotea

http://revistamuzicala.radioromaniacultural.ro/wp-content/uploads/2018/11/download-1.jpghttp://revistamuzicala.radioromaniacultural.ro/wp-content/uploads/2018/11/download-1-150x91.jpgRevista MuzicalaGreii muzicii uşoare româneştidaniela caraman fotea,gica petrescu
Nu doresc să speculez, la rândul meu data reală a nașterii sale. A dorit ca ea să nu fie cunoscută. Îi respect dorința. Oficial ea era 2 aprilie 1915. Tot ce pot spune este că spre finalul anilor 90 am înregistrat cu el, sub bagheta lui Cornel Popescu două CD-uri cu...