L-am prins  în Conservatorul bucureștean pe când abia intrasem în dorita instituție de învățământ superior. Era deja o vedetă. Apariția lui pe culoarele Conservatorului crea agitație. Nici până atunci viața lui nu a cunoscut trasee obișnuite. S-a născut la București în 9 ianuarie 1932. Ne-a părăsit pe 9 aprilie 2015. A urmat liceul la Cluj-Napoca. A urmat cursuri de canto cu profesoara Livia Pop. În 1953 se angajează la Ansamblul Doina al Armatei. Apoi se reîntoarce la Cluj-Napoca, unde intră în corul Operei. Calitățile vocale, glasul studiat și timbrul original i-au permis abordarea unor roluri principale din opere și operete până în ziua în care, remarcat de Ion Dacian, este angajat la Teatrul de Operetă din București. Își continuă și finalizează studiile în Conservatorul capitalei. Compozitorul Enrico Fanciotti îi oferă melodia sa Nu ești de vină tu, transformată rapid în șlagăr. Solistul devine apoi o prezență constantă a emisiunilor realizate la TVR de Alexandru Bocăneț și Valeriu Lazarov. Avea toate datele adevăratei vedete: voce, ținută, eleganță…

Nicolae Kirculescu și Henry Mălineanu îi oferă noi partituri. La  Festivalul mondial al tineretului de la Helsinki obține medalia de bronz.

Își dă apoi seama că avea și vocația componisticii: în 1967, la festivalul național de muzică ușoară de la Mamaia i se decernează premiul al III-lea pentru melodia N-ar trebui. Dar marele hit al carierei avea să vină mai apoi: A căzut o frunză în calea ta. Este unul dintre evergreen-urile muzicii noastre ușoare.

Alături de trupa Teatrului C.Tănase efectuează turnee în Franța, Germania, Italia, Polonia, Bulgaria; cu cei de la Teatrul Ion Vasilescu, în Israel. Este solicitat pentru înregistrări în Germania, la case de renume, participă la inaugurarea canalului german de televiziune în culori. A colaborat mult cu orchestra Electrecord, cu trupa lui Horia Moculescu.

În 1970 se stabilește în Statele Unite. Își continuă activitatea muzicală. A colaborat cu Margareta Pâslaru, cu formația Radu Goldiș. În 1990 revine în țară alături de soția lui Olimpia. Piesele proprii sunt tot mai numeroase și mai apreciate. Compozitorii şi textierii îl respectă, este adeseori programat la Radio-ul național, la televiziune. Tinerii îi caută partiturile. Dă și lecții, ca de pildă tinerei Ioana Sandu, care înregistrează chiar și un disc Electrecord.

Iată cîteva grupaje compoziționale: M-am regăsit pe versuri de Al. Vlahuță; Prima zăpadă, versiune în limba engleză de Catinca Ralea, interpret Aurelian Andreescu; La jumătatea viețiiDe nebun ce eram – orchestrație Sile Dinicu (a fost un cadou al maestrului Dinicu pentru compozitor deoarece Drăghici se pricepea și în ale orchestrației; Aș zbura spre infinit, versuri proprii, ș.a.)

În cei peste 50 de ani de activitate muzicală, Constantin Drăghici a lansat nouă discuri de autor și a fost prezent pe 38 de alte discuri colective. Este unul din puținii artiști ale căror discuri au fost editate și în Israel, Polonia, Rusia, Germania.

 A fost şi rămâne o vedetă reprezentativă a anilor ’60, un nume de greutate în istoria muzicii noastre ușoare..

La revedere, a dvs. Daniela Caraman Fotea

Coordonatoarea programului: Sorina Goia

http://revistamuzicala.radioromaniacultural.ro/wp-content/uploads/2019/02/download-1-1.jpghttp://revistamuzicala.radioromaniacultural.ro/wp-content/uploads/2019/02/download-1-1-150x150.jpgRevista MuzicalaGreii muzicii uşoare româneşticonstantin draghici,daniela caraman fotea
L-am prins  în Conservatorul bucureștean pe când abia intrasem în dorita instituție de învățământ superior. Era deja o vedetă. Apariția lui pe culoarele Conservatorului crea agitație. Nici până atunci viața lui nu a cunoscut trasee obișnuite. S-a născut la București în 9 ianuarie 1932. Ne-a părăsit pe 9 aprilie 2015. A...