nelly 5

 

O soprana britanică de origine română, capabilă să cânte aproape orice, de la belcanto, la operă veristă – aşa o caracterizează aproape toate dicţionarele de specialitate.

 

 

 

 

După plecarea sa din ţară (1981), am revăzut-o la Londra, în 1994. Eram acolo pentru debutul Angelei Gheorghiu în Traviata şi pentru Leontina Văduva în Romeo şi Julieta. Am îndrăznit să-i dau un telefon şi m-a primit cu multă amabilitate, într-o frumoasă casă cu grădină şi mulţi copaci, de la marginea oraşului. I-am amintit că ultima apariţie în care o urmărisem în Romania fusese un concert la Radio, cu Simfonia a IX-a de Beethoven. Mai ştiam despre ea că este născută la Adjud (oraşul natal al Angelei Gherghiu), că a fost un copil-minune, înregistrat la radio la 5 ani, că studiase pianul şi că se lansase ca solistă de operă la 14 ani, la concursul Tinere talente. A studiat la clasa profesorului Tiberiu Popovici de la Conservatorul din Iaşi şi a debutat în Regina Nopţii din Flautul fermecat de Mozart. A fost laureată cu mari premii la Concursurile Internaţionale Francisco Vinas (1972) şi Maria Callas, la prima ediţie- Atena (1975).

nelly 7

Intre anii 1975 şi 1978 a fost solistă la Teatrul Liric din Braşov, scenă pe care a interpretat primele roluri: Mimi din Boema, Micaela din Carmen şi Rosalinda din Liliacul.

Anul părăsirii Romaniei (1981) a coincis cu debutul său internaţional petrecut la Opera din Glasgow, în rolul principal din Traviata, la care a adăugat (pe aceeaşi scenă) Manon Lescaut şi Tosca.

–          Cum a fost cariera ta,Nelly? A fost aşa cum ţi-ai dorit?

–          A fost normală. Am ajuns în cele mai mari teatre, am avut parteneri de prestigiu: Placido Domingo, Jose Carreras, Neil Schicoff,  Renato Bruson, Giuseppe Taddei, Roberto Alagna. Nu asta este cel mai important ci felul în care reuşeşte un român plecat, să se obişnuiască pe un alt pământ, cu o altă limbă, cu altă cultură şi altă tradiţie. Eşti  ca un copil care trebuie să pătrundă rapid, în grupul său şcolar, în spiritul acelui colectiv. Deci, şi pentru mine a fost greu. Rămân în continuare româncă, născută la Adjud, cum ai spus, în 31 martie 1952, dar acum sunt asimilată acestui popor, în mijlocul căruia trăiesc.

–          Ai fost unanim apreciată pentru versatilitatea cu care ai trecut de la un rol la altul.

–          Deşi succesele mari le-am avut pe scena de operă, cel mai tare îmi place să apar în concerte. Am cântat mult Manon Lescaut şi Tosca, dar acum nu mai vreau să-mi bombardez vocea cu asemenea roluri. Mi-a trebuit ceva vreme să înţeleg ce-mi spunea odată David Ohanesian: „ai grijă fetiţo, ce cânţi!. Aşa că, de vreo patru ani, m-am lămurit că vocea mea este născută pentru belcanto, nu pentru altceva. Drumul meu este, deci, spre: Amenaide din Tancredi, Armida, Semiramida şi Ermione de Rossini, spre Anna Bolena şi Roberto Devereux de Donizetti  precum şi spre Piratul şi Norma de Bellini,  opere interpretate pe multe scene ale lumii.  (Interviu pentru TVR, 1994)

Fondazione Teatro G.Verdi Trieste

După Opera din Glasgow, Nelly Miricioiu debutează la Royal Opera House Covent Garden din Londra, în rolul Nedda din Paiaţe de Leoncavallo, alături de Jon Vickers şi Pierro Cappuccilli  apoi în Margareta din Faust de Gounod,  Antonia din Povestirile lui Hoffmann  de Offenbach, Norma de Bellini, Margherita din Mefistofele de Boito, Elisabetta din Roberto Devereux de Donizetti şi Valentine din Hughenoţii de Meyerbeer.

Implinea exact 31 de ani, când soseşte şi debutul pe temuta scenă Scala din Milano în Lucia di Lammermoor de Donizetti. Colindă deja întrega lume şi este apludată în: Traviata, Boema, Madama Butterfly, Adriana Lecouvreur, Francesca da Rimini, Ernani, Luisa Miller, Vecerniile siciliene, Don Carlo, ş. a.la: Amsterdam Bruxelles, Roma, Hamburg, Geneva, Munchen, Viena, Salzburg, Paris, Madrid, Barcelona dar şi în America la: Washington, Dallas, Philadelphia, San Francisco şi chiar  la Santiago de Chile şi Buenos Aires. La Metropolitan apare în Boema, în anul 1989. Cel mai iubit rol declară că a fost Manon Lescaut  dar  păstrează impresii deosebite despre personajele inedite din operele La Fiamma de Respighi şi Iris de Mascagni.

Memorabilă rămâne însă  colaborarea sa cu Opera Rara, firmă cu care susţine concerte (mai ales  la  Concertgebouw) şi imprimă discuri cu partituri mai puţin cunoscute din creaţia lui Rossini (Rocciardo şi Zoraide), Donizetti ( Rosmonda d’Inghilterra, Maria de Rudenz), Mercadante (Orazi şi Curiazi, Emma d’Inghilterra) şi Pacini ( Maria, regina Angliei).

nelly 9

Presa a remarcat mereu acestă „divă care poate să cânte orice la fel de bine”, „un fenomen vocal rar întâlnit în ultima vreme”, „o solistă din Romania, capabilă să ridice sala în picioare”. 

–          Mi-ai vorbit de plăcerea de a cânta în concert. Acest mod static, rigid, de a evolua în faţa publicului, mi se pare în totală contradicţie cu interiorul tău plin de mobilitate şi de energie…

–          Da, este o remarcă foarte adevărată. Aceasta a fost problema vieţii mele, pentru că una sunt în aparenţă şi alta în fond. De tânără am încercat să mă educ, să fiu veselă, sociabilă, să fac lumea să se simtă bine. Dar în interior sunt liniştită, paşnică, echilibrată. Energia o am dar e mentală, impusă. Restul e un machiaj cu care păcălesc, este o aparenţă rămasă din copilărie, când am suferit foarte mult şi nu am vrut să se vadă în exterior.

Nelly2

–          Nu ţi-e dor de ţară?

–          Ba da. Uneori resimt această nostalgie cu durere. De exemplu, când ne întorceam odată cu maşina prin sudul Franţei, traversând un peisaj asemănător cu al nostru, am simţit nevoia să schimbăm traseul…

–          Şi, de ce n-ai făcut-o?

–          Poate pentru că nu sunt încă pregătită. Rănile pe care mi le-au făcut unii oameni acolo nu s-au vindecat încă. Într-o zi, când copilul meu, acum în vârstă de cinci ani, va fi mai mare, îi voi arăta ţara din care a venit mama lui. Sufletul îmi spune că trebuie să mă întorc, să cânt pentru publicul care mă iubea, să-i revăd pe cei dragi;  deocamdată mai lupt cu mine însămi.  (Interviu pentru TVR, 1994)

Întâlnirea mult visată s-a produs într-un concert, la 1 decembrie 1999, la Ateneul Român. După aceea au mai fost şi alte manifestări în care Nelly Miricioiu şi-a revăzut ţara natală, mai ales  în beneficiul Fundaţiei Principesa Margareta a Romaniei.

 Luminiţa Constantinescumelly 3

http://revistamuzicala.radioromaniacultural.ro/wp-content/uploads/2014/05/nelly-9.jpghttp://revistamuzicala.radioromaniacultural.ro/wp-content/uploads/2014/05/nelly-9-150x150.jpgsorina.goiaRecenziiAdriana Lecouvreur,Amsterdam Bruxelles,Angela Gherghiu,Barcelona,Boema,Dallas,David Ohanesian,Don Carlo,Elisabetta din Roberto Devereux de Donizetti,Emma d’Inghilterra,Ernani,Francesca da Rimini,Francisco Vinas,Geneva,Giuseppe Taddei,Hamburg,jose carreras,Luminita Constantinescu,Madama Butterfly,Madrid,Margherita din Mefistofele de Boito,Maria Callas,Maria de Rudenz,Munchen,Neil Schicoff,Nelly Miricioiu,Nelly Miricioiu-Kirk,Norma de Bellini,Orazi şi Curiazi,PAris,Philadelphia,Placido Domingo,Povestirile lui Hoffmann de Offenbach,Renato Bruson,Roberto Alagna,Roma,Rosmonda d’Inghilterra,Salzburg,San Francisco,Tiberiu Popovici,Traviata,Valentine din Hughenoţii de Meyerbeer,Vecerniile siciliene,Viena,Washington,„Luisa Miller”

  O soprana britanică de origine română, capabilă să cânte aproape orice, de la belcanto, la operă veristă – aşa o caracterizează aproape toate dicţionarele de specialitate.         După plecarea sa din ţară (1981), am revăzut-o la Londra, în 1994. Eram acolo pentru debutul Angelei Gheorghiu în Traviata şi pentru Leontina Văduva...