Aş vrea să scriu ceva deosebit pentru că mi-e foarte drag subiectul dar şi toți cei implicaţi în realizarea lui: Luminiţa Arvunescu (iniţiatoarea şi realizatoarea acestui inedit ciclu de omagieri), colaboratorul său Mihai Stan (Preşedintele Asociaţiei pentru Muzică, Artă şi Cultură), Universitatea Naţională de Muzică București şi, îndeosebi, invitata acestei ediţii de excelenţă, Marina Krilovici.

După mărturisirile protagonistelor a fost un proiect care s-a născut greu. De ce – este mai puţin interesant. Important este că a avut loc, în Studioul de Operă al Universităţii de Muzică bucureștene, în seara de 15 iunie 2019. „Ursitoarele” acestei magnetizante întâlniri au vegheat cu simpatie seara deoarece, cu această ocazie, s-a lansat şi cartea „Marina, Marina, Marina – Marina Krilovici” a scriitoarei Alice Năstase Buciuta. Aşadar, un eveniment rotund, complex şi evocator, întâmpinat cu emoţie de prof. univ. dr. Verona Maier, Prorector al UNMB.  

M-am aşezat în scaun cu dorinţa să uit tot ceea ce ştiam despre Marina, să descopăr şi altceva decât fenomenala voce lirico-spintă pe care o aplaudasem în tinereţe, să mă las condusă şi în alte cotloane ale sufletului unei femei energice, directe şi dezinhibate, cu care avusesem de-a face în emisiunile realizate în platourile Televiziunii sau în interviurile realizate la casa din str. George Enescu, Conservator, Ateneul Român, Operă, Cişmigiu. 

Aşteptarea mi-a fost satisfăcută. Prin întrebări simple dar provocatoare şi cu „miez”, Luminiţa Arvunescu a ştiut să scormonescă în „jarul” unui „foc uman” iradiant, dezvăluind idei noi, uneori chiar surprinzătoare pentru asistenţă. Au fost puţine comentarii despre carieră sau despre subtilităţile artistice cu care Marina Krilovici a cucerit lumea. Conştientă de darurile cu care natura şi adoraţii săi părinţi (Ştefu şi Lili) au înzestrat-o, invitata a întors reflectorul atenţiei către fiica, soţia, mama, bunica şi femeia care a fost şi este. Aria „O, patria mia” din Aida a rămas doar un pretext pentru evocarea celor două ţări (România şi Grecia) în care trăieşte; „Vissi d’arte” din Tosca – ocazia întâlnirii soţului său, baritonul Kostas Paskalis şi amintirea maternităţii cu cei doi copii; „Pace, pace mio Dio” din Forţa destinului – glorioasa victorie la concursul de la Montreal şi profetica întâlnire cu Rolf Liebermann; „’Or sai chi l’onore” din Don Giovanni – momentul triumfului asupra unei profesoare de pe urma căreia a avut mult de suferit.

Puţin sau tangenţial s-a vorbit despre artista plină de pasiune, impulsivă şi capricioasă. În schimb, s-au spus multe despre fiica drăgăstoasă şi devotată, despre mama şi bunica puternică şi echilibrată pentru care părinţii, copiii şi nepoţii au fost (şi sunt) stelele şi limanul oricărui naufragiu în viaţă. Cam aceleaşi linii directoare, aceleaşi „fire roşii” se regăsesc şi în cartea ce-i poartă numele, scrisă de Alice Năstase Buciuta, într-un stil romanţios aparte, cu un parfum de o subtilă esenţă sentimentală. Sunt 250 de pagini (în care povestirea se armonizează ideal cu fotografii-document) pe care le parcurgi cu nesaţ şi cu satisfacţia însoţirii autoarei într-o călătorie magnetizantă, prin destinul unei legende. O captivantă incursiune literară, într-o lume agitată, trăită cu oxigenul la limită, descrisă cu iubire, respect, diplomaţie şi delicateţe.  

În timpul derulării serii, Marina Krilovici a fost şi un original spectacol vizual, o imagine de la care nu puteai să-ţi iei ochii. Îmbrăcată impecabil, cu o rochie lungă de culoare cireşei coapte, cu o alură de regină şi o dezinvoltură înnăscută trecea, prin suflet şi mlădieri timbrale, orice povestea. Şi momentele de tăcere aveau încărcătura lor. La pasajele dificile ale cântăreţilor-invitaţi, privirea cobora îngrijorată sau se avânta triumfătoare, iar corpul intra intr-o vibraţie plină de fior. De nenumărate ori a spus „bravo”, a aplaudat entuziasmată, fie că era după intrepretările tinerilor Marta Sandu şi Lucian Corchiş în Turandot, Werther, Manon sau Traviata sau după evoluţiile de excelenţă ale baritonului Şerban Vasile (venit din Italia special pentru Marina Krilovici), în duetul Don Carlo – Posa (cu Lucian Corchiş) şi în aria lui Posa din Don Carlo. 

Marea „surpriză” a fost însă duetul din Trubadurul  în care, alături de Şerban Vasile, a impresionat prin somptuozitatea de catifea preţioasă glasul sopranei Cellia Costea, prietenă şi discipolă a vedetei omagiate. Totul a fost un regal, încununat chiar de eroina serii. Cu puţin ”curaj” luat în culise, cu o voce uluitor de proaspătă şi expresivă, Marina Krilovici ne-a demonstrat că, dincolo de omul cu atâtea faţete, a rămas o mare vedetă a liricii universale. Gândit cu inteligenţă, repertoriul său a adunat într-o singură montură trei nestemate: melodia „Partir c’est mourir un peu” de Paolo Tosti, aria „Va! Laisse couler mes larmes” din opera „Werther” de Jules Massenet şi Cântecul de beţie „Je suis un peu grise” din opereta „Pericola” de Jacques Offenbach. 

Un acompaniament profesionist, cu un discurs discret, bogat nuanţat a asigurat pianista Luminiţa Berariu, o fină cunoscătoare a operei şi subtilităţilor ei. 

Totul s-a încheiat cu melodioasa urare „La mulţi ani cu sănătate!”în care publicul, interpreţii, gazdele şi realizatorii au gândit la unison: Marina, Marina, Marina, ai izbândit din nou! 

 

Luminiţa Constantinescu

foto: Paul Buciuta

http://revistamuzicala.radioromaniacultural.ro/wp-content/uploads/2019/06/OFMK0277-1024x967.jpghttp://revistamuzicala.radioromaniacultural.ro/wp-content/uploads/2019/06/OFMK0277-150x150.jpgRevista MuzicalaCronicaAlice nastase buciuta,Cellia costea,lucian corchis,luminita arvunescu,Luminita berariu,luminita constanstantinescu,Marina Krilovici,marta sandu,opera fantastica,serban vasile,verona maier
Aş vrea să scriu ceva deosebit pentru că mi-e foarte drag subiectul dar şi toți cei implicaţi în realizarea lui: Luminiţa Arvunescu (iniţiatoarea şi realizatoarea acestui inedit ciclu de omagieri), colaboratorul său Mihai Stan (Preşedintele Asociaţiei pentru Muzică, Artă şi Cultură), Universitatea Naţională de Muzică București şi, îndeosebi, invitata acestei ediţii...