Conferinţa susţinută de Dr. STEPHAN POEN  (2 august 2019) la Cursurile de Măiestrie Artistică din cadrul Festivalului şi Concursului Internaţional de Canto HARICLEA DARCLÉE de la Brăila

* * * * *

80 DE ANI DE LA TRECEREA ÎN ETERNITATE A LEGENDAREI SOPRANE

 

Hariclea Darclée este personalitatea legendară pe care o admirăm, o iubim și, în memoria căreia, aici, la Brăila, de aproape un sfert de secol (prin extraordinara competenţă, prin harul şi dăruirea marii soprane Mariana Nicolesco) s-au înscris glorioase pagini ale istoriei recente a teatrului liric. În fiecare an numele său este omagiat cu o profundă emoție iar evocările din precedentele noastre conferințe reprezintă un bogat parcurs tematic prin care perpetuăm memoria legendarei artiste.

Astfel, am definit-o drept vocea a două secole și i-am urmărit traiectoria artistică în istoria teatrului liric universal. Astăzi, la opt decenii de la trecerea sa în eternitate, tema noastră este Hariclea Darclée și epoca sa. De aceea vom sublinia în această conferință acele aspecte ce explică poziţia sa dominantă în epoca în care a trăit.

Dacă Haricleea Darclée a avut un rol dominant în teatrul liric al vremii, ei bine, trebuie spus că personalitatea ei s-a manifestat încă de la începuturile studiilor de canto. Atunci când George Cavadia (compozitor, cântăreț și profesor, brăilean de prestigiu) a întrebat-o de ce vrea să studieze canto și ce reprezintă acest studiu pentru ea, tânăra Hariclea Haricli ar fi răspuns: înseamnă independență, voință, progres, creativitate. Iar când o tânără personalitate manifestă astfel de convingeri, ea are toate șansele să devină o forță dominantă a epocii sale, așa cum ea avea să fie Hariclea Darclée.

Aş dori să fac o precizare. Dicționarele și enciclopediile românești și străine consemnează că Hariclea Darclée, născută la 10 iunie 1860, a părăsit această lume la 12 ianuarie 1939. Cercetările de arhive întreprinse în urmă cu câteva luni de dr. Magdalena Albu au dat la iveală faptul că data reală a decesului marii artiste este 10 ianuarie. În Arhivele Bibliotecii Centrale de Stat din București se păstrează un ziar din 12 ianuarie 1939 în care e publicat următorul anunț: Ioan Hartulari-Darclée și familiile înrudite au durerea de-a face cunoscută prietenilor și admiratorilor încetarea din vaiță a iubitei lor HARICLIA DARCLÉE (HARICLY) decedată în ziua de 10 ianuarie după o lungă și grea suferință. Înhumarea va avea loc la cimitirul Bellu astăzi Joi 12 ianuarie orele 3 p.m. Aceasta ține loc de orișice înștiințare.

Din mărturiile scrise care ne-au rămas dar și din relatările celor care au cunoscut-o personal, reiese că Hariclea Darclée a pornit în lume cu o frumoasă educație și cultură primite în familie, sensibilă și receptivă la lecturi și fascinată de călătoriile întreprinse cu familia, îndeosebi la Viena unde a fost înscrisă și la pension. O primă puternică impresie avută în sala Operei de Stat vieneze a fost reprezentația din 3 aprilie 1876 cu opera IL BARBIERE DI SIVIGLIA de Rossini dirijată de Luigi Arditi (marele dirijor și compozitor ale cărui creații Il Bacio și Bolerò continuă să încânte și astăzi publicul). În fruntea unei prestigioase distribuții, în rolul Rosinei era marea soprană Adelina Patti. Prestaţia ei a marcat-o profund pe tânăra Hariclea care nici nu bănuia că, peste numai 12 ani, începutul carierei sale internaționale la Opera din Paris avea să fie legat de această artistă.

După primele studii și afirmări în România, Hariclea Haricli (căsătorită Hartulary) avea să plece la Paris pentru perfecționare unde, după o surtă perioadă de studiu cu marele bariton al epocii Jean-Baptiste Faure, își desăvârșește tehnica și măiestria stilistică cu Edmond Duvernoy, pianist, bariton, profesor de muzică şi în mod special de canto. El participase la premierele absolute cu operele LES CONTES D’HOFFMANN de Offenbach, ROMÉO ET JULIETTE de Gounod, CARMEN de Bizet și multe altele. Duvernoy este cel care o prezintă pe Hariclea lui Charles Gounod (aflat în căutarea unei interprete ideale pentru rolul Marguerite din capodopera sa FAUST); compozitorul e impresionat de vocea și de interpretarea tinerei artiste, căreia îi compune numele de scenă intrat în istorie: HARICLEA DARCLÉE. Cu acest nume avea să apară la 14 decembrie 1888 în opera FAUST de Gounod. În stagiunea următoare o înlocuia, în ROMÉO ET JULIETTE de Gounod, pe nimeni alta decât… Adelina Patti, marea artistă admirată de ea la Opera de Stat din Viena. În rolul Juliette, marea noastră artistă obține un succes triumfal care va însemna lansarea ei într-o legendară carieră internațională. Partenerul său la aceste debuturi era marele tenor Jean de Reszke. La Paris, marii compozitori ai epocii devin admiratorii săi: Charles Gounod, César Franck, Charles Lecoq, Camille Saint-Saëns, Léo Delibes, Jules Massenet, Gabriel Fauré, Robert Planquette, Benjamin Godard, Vincent d’Indy, André Messager, Ernest Chausson, Claude Debussy. Unii dintre aceștia aveau să-i încredințeze opere pe care artista le-a interpretat în premieră absolută sau în premiere importante în diverse teatre.

Tot la Paris Darclée îl cunoaște pe compozitorul italian Ruggero Leoncavallo, pianist corepetitor și îndrumător de limba italiană pentru artiștii francezi; îl va reîntâlni apoi în Italia devenind foarte buni prieteni, marea soprană interpretând rolul Nedda din opera sa I PAGLIACCI.

În deplina continuitate a lui Darclée pe filonul tradițiilor autentice ale teatrului liric, marea noastră soprană Mariana Nicolesco a interpretat rolul Nedda din PAGLIACCI de Leoncavallo într-o formidabilă producție istorică a Teatrului Metropolitan Opera din New York în regia genialului Franco Zeffirelli, de curând plecat dintre noi. Sub bagheta dirijorilor Garcia Navarro și Michelangelo Veltri cei mai mari artiști ai timpului interpretau rolurile principale: Jon Vickers, James McCracken, Carlo Bergonzi (Canio), Cornel MacNeil, Louis Quilico, Sherrill Milnes, Pablo Elvira (Tonio). Succesele triumfale de la New York au continuat într-un amplu turneu la Cleveland, Boston, Atlanta, Minneapolis, Philadelphia, zeci şi zeci de mii de spectatori exprimându-şi entuziasmul prin uraganul de aplauze la sfârșitul reprezentațiilor.

După două stagiuni de intense afirmări la Paris, în alte orașe franceze și în turnee europene ajungând chiar în Rusia, Darclée ajunge la Milano, în Italia, care va deveni patria ei de adopțiune pentru următoarele patru decenii și jumătate, păstrând însă demnitatea și bucuria de a fi româncă. După câteva luni de studiu al repertoriului în limba italiană, în urma unei audiții și pe baza cronicilor extraordinare din jurnalele de la Paris dar și din alte orașe, Darclée obține contractul de debut la Teatro alla Scala din Milano pentru stagiunea 1890/1891, cântând în următoarele opere: LE CID de Massenet, rolul Climene, în deschiderea stagiunii la 26 decembrie 1890 (14 spectacole), IL CONDOR de Gomez, rolul Odalea, în premieră absolută (10 spectacole), CAVALLERIA RUSTICANA de Mascagni, rolul Santuzza, în premieră pentru Scala (3 spectacole); deci în prima stagiune a sa la Scala, un total de 27 spectacole, două din cele trei producții fiind în premieră absolută. În cursul acestei prime stagiuni la Scala îl cunoaște pe Giuseppe Verdi cu care avea să lege o foarte puternică prietenie. Debutul strălucit pe prima scenă a lumii avea să inaugureze o colaborare cu Scala de peste un sfert de veac, de-a lungul a 100 de glorioase serate, ultima fiind o reprezentație extraordinară cu CAVALLERIA RUSTICANA de Mascagni dirijată de compozitor la 30 martie 1916, cu doi ani înaintea încheierii carierei sale. După Scala, în palmaresul marii noastre artiste aveau să urmeze marile teatre italiene și triumfale turnee în Europa, America de Sud și de Nord. Toți marii compozitori ai timpului său au devenit, treptat, admiratorii săi și i-au încredințat creațiile lor spre interpretarea în premieră absolută.

Excepționala școală de la Paris a lui Duvernoy – promotorul realismului în canto – i-a conferit sopranei Hariclea Darclée capacitatea de a aborda toate stilurile de la clasicism la verism, abordând cu absolută măiestrie operele situate în zona de tranziție de la romantism la verism cum este MEFISTOFELE de Boito, admirabil compozitor postromantic și, în același timp, pre-verist.

La baza acestei bravuri era solida școală de Belcanto pe care, peste ani, de la marea soprană și profesoară Jolanda Magnoni, avea s-o preia Mariana Nicolesco, realizând o impresionantă și tulburătoare interpretare a ariei L’altra notte în fondo al mare din opera MEFISTOFELE de Boito.

O privire panoramică asupra repertoriului interpretat de Hariclea Darclée relevă trăsăturile caracteristice ale personalităţii sale artistice excepţionale. A interpretat roluri din diverse tipologii vocale: soprană lejeră, soprană lirică, soprană lirico – spinto, soprană dramatică, soprană Falcon, mezzosoprană şi contralto. Este unica personalitate din teatrul liric mondial care a acoperit cu potențialul său artistic o zonă repertorială stilistică atât de amplă, epuizând practic toate categoriile vocale.

Vocea sa excepțională i-a permis abordarea unui larg repertoriu, cu roluri de soprană lirică lejeră (Don Pasquale, L’Elisir d’amore, Lucrezia Borgia, Linda di Chamounix de Donizetti), de soprană lirică (Don Giovanni de Mozart, Guglielmo Tell de Rossini, Maria di Rohan de Donizetti, Manon, Thaïs de Massenet, Hamlet, Mignon de Ambroise Thomas, La Bohème de Puccini, Marschallin în Der Rosenkavalier de Strauss), de soprană lirică spinto (Ernani, Simon Boccanegra, Il Trovatore, Un ballo în maschera, Aida, Otello de Verdi, Manon Lescaut de Puccini, I Pagliacci, Zazà de Leoncavallo, Mefistofele de Boito), de soprană dramatică (Tannhäuser, Lohengrin, Die Meistersinger von Nürnberg de Wagner, Cavalleria rusticana de Mascagni), de soprană falcon (rolul Valentine din Les Huguenots de Meyerbeer), de mezzosoprană (rolul titular din Carmen de Bizet) și de contralto (rolul Vania din Ivan Susanin de Glinka).

Rolul titular din opera CARMEN de Bizet reprezintă o tentație pentru toate sopranele din toate epocile, deşi puține au avut parte de o afirmare cu succes în acest rol. Hariclea Darclée l-a interpretat în ultima parte a carierei sale în Italia și Spania, cu un răsunător succes. Ea înțelesese spiritul muzicii lui Georges Bizet, prieten cu profesorul ei de la Paris, Edmond Duvernoy, intepret al rolului Morales la premiera absolută a operei.

Cu o extindere vocală impresionantă (şi datorită faptului că în primul an de studiu a cântat în registrul de mezzosoprană, înainte de a deveni incomparabila soprană dramatică de agilitate), marea noastră artistă Mariana Nicolesco a abordat această partitură cu succes, aşa cum publicul brăilean care a aclamat-o îşi aminteşte prea bine.

Personalitatea extraordinară a sopranei Hariclea Darclée s-a remarcat și prin faptul că, încă de la începutul carierei, s-a integrat perfect în lumea marilor artiști ai teatrului liric din generația sa și a generațiilor precedente precum dirijorii Leopoldo Mugnone, Egisto Tango, Edoardo Vitale, Luigi Mancinelli, Edoardo Mascheroni; tenorii Francesco Tamagno, Emilio De Marchi; baritonii Mattia Battistini, Mario Ancona, Mario Sammarco. În același timp a încurajat, stimulat și determinat devenirea unor mari artiști din generațiile următoare, printre care Arturo Toscanini, Enrico Caruso, Titta Ruffo.

O întâmplare extraordinară: în timpul unui turneu la Teatrul Colón din Buenos Aires (în care, printre alte producții, interpreta și o serie de spectacole cu AIDA de Verdi) se prezintă la Darclée sufleorul teatrului, Amedeo De Sabata, originar din nordul Italiei, aflat în Argentina pentru a se afirma în carieră. Era un dirijor de cor care se resemnase cu rolul de sufleur. Apelează la Darclée pentru a fi ajutat. Marea artistă îl readuce în Italia apoi îl recomandă Operei din Monte-Carlo, unde devine pentru o lungă perioadă un excelent dirijor de cor; iar fiul său avea să devină marele dirijor Victor De Sabata care, în perioada studiilor, se împrietenise cu Ion Hartulary-Darclée, fiul artistei, petrecând câteva vacanțe la moșia de la Cotnari și, sub influența fascinației exercitate de Enescu, compusese chiar o … rapsodie română ! …

În cadrul aceluiași turneu, după ce impresarul fugise cu încasările iar ansamblul nu mai avea posibilitatea de a se reîntoarce în Europa, Darclée a vândut toate bijuteriile pe care le avea cu ea și a luat inițiativa organizării unor spectacole cu AIDA de Verdi, renunțând la propriul onorariu pentru a se putea strânge suma necesară să asigure voiajul de reîntoarcere a ansamblului cu vaporul în Italia. În scena triumfală a actului al doilea, când Regele adresează lui Radames fraza Salvator della patria io ti saluto, corul privind-o pe Darclée îi șoptea … Tu sei la nostra vera salvatrice… (Tu ești adevărata noastră salvatoare).

Este extrem de interesantă panoramica analitică stilistică a repertoriului abordat de Hariclea Darclée. A interpretat 58 de roluri în 56 de opere de 31 de compozitori, dintre care 12 au fost compozitori de tradiţie (39%) şi 19 au fost compozitori debutanţi (61%). Dintre cele 56 de opere interpretate, 32 au fost opere de tradiţie (57%) şi 24 au fost premiere istorice (43%) dintre care 13 opere create special pentru vocea sa, iar din acestea 12 interpretate în premieră absolută (22%); 16 opere au fost interpretate în premiere istorice de foarte mare importanţă (29%). Faptul că 43% (adică aproape jumătate) din reperrtoriul său sunt opere originale atestă poziţia singulară pe care Hariclea Darclée o ocupă în istoria universală a teatrului liric pe care ea a influenţat-o într-un mod determinant, ceea ce confirmă influența extraordinară exercitată asupra epocii sale.

Se cuvine să menționăm că, printre premierele mondiale cele mai importante se numără TOSCA de Puccini (14 ianuarie 1900, Roma, Teatro Costanzi), aria Vissi darte fiind compusă la sugestia sa; LA WALLY de Catalani (20 ianuarie 1892, Teatro alla Scala); IRIS de Mascagni (22 ianuarie 1898, Roma, Teatro Costanzi).

Alte premiere mondiale: CONDOR de Carlos Gomes (1891, Teatrul alla Scala), I RANTZAU de Pietro Mascagni (1892, Roma, Teatro Costanzi), CRISTOFORO COLOMBO de Alberto Franchetti (1892, Genova), IL VOTO de Pietro Vallini (1894, Roma, Teatro Costanzi), HERO E LEANDRO de Luigi Mancinelli (1897, Madrid), AMY ROBSART de Isidore De Lara (1897, Opera din Monte-Carlo), ENOCH ARDEN de Alexis Catargi (1904, Teatrul Național din București), EIDELBERGA MIA de Ubaldo Pacchierotti (1909, Buenos Aires, Teatro Colón), AURORA de Ettore Panizza (1909, Buenos Aires, Teatro Colón).

TOSCA a reprezentat poate momentul culminant al carierei legendarei Hariclea Darclée, la rãscrucea dintre secolele al XIX-lea și al XX-lea.

Iar aici, la Brăila, marea artistă Mariana Nicolesco avea să creeze Festivalul și Concursul Internațional de Canto ce poartă numele Haricleei Darclée, ctitorie artistică și culturală ce va marca evoluția noilor generații de artiști lirici ale secolului al XXI-lea.

 

Dr. STEPHAN POEN

Doctor în Medicină și în Muzicologie

 

http://revistamuzicala.radioromaniacultural.ro/wp-content/uploads/2019/08/download-1.jpghttp://revistamuzicala.radioromaniacultural.ro/wp-content/uploads/2019/08/download-1-150x150.jpgRevista MuzicalaDocumentarBraila,haricleea darclee,Mariana Nicolesco,Stephan Poen
Conferinţa susţinută de Dr. STEPHAN POEN  (2 august 2019) la Cursurile de Măiestrie Artistică din cadrul Festivalului şi Concursului Internaţional de Canto HARICLEA DARCLÉE de la Brăila * * * * * 80 DE ANI DE LA TRECEREA ÎN ETERNITATE A LEGENDAREI SOPRANE   Hariclea Darclée este personalitatea legendară pe care o admirăm, o iubim și,...