t1După anul 1972, în perioada când eram proaspăt redactor la Secţia Operă, Operetă la Radiodifuziunea Română, frecventam des sala Operei. Aşa am apucat să-i ascult, şi eu, pe: Zenaida Pally, Arta Florescu, Elena Cernei, Petre Ştefănescu-Goangă, Octav Enigărescu, Nicolae Herlea şi atâţia alţii. Nu ştiam atunci ce preţioase amintiri vor fi peste ani, acele spectacole. Eram însă interesată şi de colegii care absolviseră înaintea mea, la clasele de canto ale Conservatorului Ciprian Porumbescu. După producţiile de licenţă, doream să ştiu cum „se aud” în marea sală a primei scene lirice a ţării. Din „eşalonul” Eugeniei Moldoveanu îmi reţinuse atenţia o voce superbă de bariton, ce excela în lied şi oratoriu. Fusese studentul lui Viorel Ban la canto, specializat în genurile de recital şi concert de Nicolae Secăreanu şi Aurel Alexandrescu. Avea un nume armenesc, Eduard Tumageanian, continuând alte astfel de nume din istoricul Operei: Arax Savagian, Garbis Zobian sau David Ohanesian. L-am văzut la debut, în Don Pasquale de Donizetti (cu: Elena Grigorescu, Constantin Gabor, Ioan Hvorov), în Fidelio de Beethoven şi în Tannhauser de Wagner (cu: Mariana Stoica, Cornel Stavru, Nicolae Florei, Viorica Cortez). Au mai urmat: Ernani, Traviata şi Don Carlo de Verdi. In 1974 a obţinut un  contract la  Opera din Strasbourg, unde va rămâne până în 1979. Urmează oraşul Basel din Elveţia, în care se stabileşte definitiv cu domiciliu. Nu am mai avut ocazia să-l văd până în 1999, când ne-am întâlnit la Casa de Cultură Dudian. Mă aştepta, răsfoind nişte documente armeneşti.

 

–          Credeam că mă aştepţi cu materiale referitoare la prodigioasa ta carieră de pănă acum! Doar ştii că, până în 1990, noi nu prea aveam unde să citim despre succesele voastre.t6

–          Documentele despre mine sunt în cap, iar eu profitam de timp,  cercetând puţin trecutul neamului meu, pentru că, de când mă ştiu, istoria a rămas marea mea pasiune.

–          Numai ea?!…

–          A, nu şi cuvintele încrucişate, în limba română (râde) şi, mai nou, îmi place să fac agricultură, să mă plimb în natură.

–          De ce Tumagian şi nu aşa cum te ştim de când ai plecat, adică Tumageanian?

–          Pentru că era pre lung şi greu de pronunţat. Primul meu impresar, dr. Raab mi-a propus această scurtare şi am fost de acord, dar,  în acte am rămas ca la început.  (Interviu pentru TVR, 1999)

 

Nepot  al cunoscutei soliste armene Arax Savagian, Eduard Tumageanian provine dintr-o familie din Bucureşti, în care ambii părinţi cântau în Corul Bisericii Armeneşti. Mama avea chiar o voce foarte frumoasă, iubea artele şi scria poezii. Pentru că în adolescenţă dorea să ajungă pictor, începe studiul pianului târziu, de-abia pe la 14 ani. Când profesoara Cecilia Manta îl aude solfegiind, îl îndemnă să-şi testeze şi vocea, ceea ce şi face, în câteva şedinţe, chiar cu mătuşa sa.

t8

             „ Frumos timbru! Mai trebuie lucrat la amploare şi rotunjime”, concluzionează toţi cei care îl aud. Deşi excelenţa în lied şi oratoriu îl recomandă podiumului de concert, intră la Operă. După dascălii universitari, se mai sfătuieşte şi cu Octav Enigărescu, Constantin Gabor, de câteva ori chiar cu Şerban Tassian şi, încet-încet, vocea se împlineşte. Aşa se face că obţine cele mai mari premii la opt concursuri internaţionale: Toulouse, Barcelona, s’Hertogenbosch, Verviers, Vercelli, Paris, Treviso, Viena. Majoritatea rolurilor cu care s-a afirmat în lume aparţin repertoriului verdian, spre care l-a îndreptat mai ales, dirijorul Alain Lombard, în perioada activităţii de la Strasbourg. S-a desăvârşit apoi cu: Nello Santi, Claudio Abbado, Maurizio Arena, Anton Guadagno şi alţii, devenind din ce în ce mai solicitat în aproape 40 de roluri, dintre care: Rigoletto, Traviata, Nabucco, Stiffelio, Cei doi Foscari, Attila, Luisa Miller, Simon Boccanegra, Otello dar şi: Tosca, Boema (Puccini şi Leoncavallo), Gioconda, Beatrice di Tenda,  Samson şi Dalila, Evgheni Oneghin, Puritanii, Cneazul Igor, Dragostea celor trei regi (Italo Montemezzi).

In anul 1986 debutează la Scala din Milano, în Nabucco de Verdi, (sub bagheta lui Riccardo Muti), revenind aici încă trei stagiuni, în: Vecerniile siciliene (tot cu Muti – 1987), Cei doi Foscari ( cu Gianandrea Gavazzeni – 1988), Riccardo al treilea  de Flavio Testi ( cu Roberto Abbado -1989). La Londra, Hamburg, Viena, Paris, Munchen, Las Palmas, Lisabona, Montpellier, Bordeaux, Lyon, Catania, Buenos Aires, Philadelphia, New York, Pittsbourgh, Eduard Tumagian s-a bucurat de colaborarea şi prietenia celor mai de seamă colegi de scenă: Placido Domingo, Ghena Dimitrova, Katia Ricciarelli, Gwineth Jones, June Anderson, Maria Guleghina, Edita Gruberova, Maria Chiara, Agnes Baltsa, Jose Carreras, Giacomo Arragal, Jose Cura, Roberto Algna, Franco Bonisolli, dar şi româncele: Maria Slătinaru-Nistor, Leontina Văduva, Nelly Miricioiu, Elena Moşuc, despre care are minunate amintiri.

t9

–          Cum ai regăsit publicul din Romania după atâţia ani de absenţă? Ai avut emoţii?

–          … mari. Nu mă aşteptam la aşa o primire frumoasă, cordială, caldă. M-am temut că o să fie ostil, pentru că l-am abandonat, dar  nu a fost aşa.

–          Ce nu ţi s-a împlinit până acum?

–          Multe… Din ce am făcut, pe unele le-aş mai repeta, pe altele le-aş evita, dar  sunt convins că destinul le-ar conduce încă o dată pe toate!

–          Ce-ţi doreşti pentru viitorii ani?

–          Sănătate la toţi, armonie, pace şi să aduc în atenţia publicului de aici, opere dragi, unele poate mai puţin cunoscue şi să termin înregistrările începute înainte de a pleca. (Interviu pentru TVR,  1999)

t3

… şi Eduard Tumagian s-a ţinut de cuvânt, dacă ne gândim numai la concertele Radio   sau la apariţiile de la Opera Naţională, unde  a evoluat în: Simon Boccanegra, Stiffelio, Macbeth, Rigoletto şi Traviata de Verdi, Gioconda de Ponchielli, Puritanii de Bellini, Samson şi Dalila de Saint –Saens  precum şi în Damnaţiunea lui Faust, Romeo şi Julieta de Berlioz, L’Enfant prodigue de Debussy, Cele 4 lieduri de Mussorgski, Recviemul de Brahms, Ciclurile de Ravel şi Jean Ibert.

Luminiţa Constantinescu

http://revistamuzicala.radioromaniacultural.ro/wp-content/uploads/2014/05/tumagian5-769x1024.jpghttp://revistamuzicala.radioromaniacultural.ro/wp-content/uploads/2014/05/tumagian5-769x1024-150x150.jpgsorina.goiaRecenziiAgnes Baltsa,Arax Savagian,Attila,Beatrice di Tenda,Cei doi Foscari,Cneazul Igor,Constantin Gabor,Cornel Stavru,David Ohanesian,Dragostea celor trei regi,Edita Gruberova,Eduard Tumageanian,Eduard Tumagian,Elena Grigorescu,Elena Mosuc,Evgheni Oneghin,Franco Bonisolli,Garbis Zobian,Ghena Dimitrova,Giacomo Arragal,Gioconda,Gwineth Jones,Ioan Hvorov,jose carreras,Jose Cura,June Anderson,Katia Ricciarelli,Leontina Văduva,Luminita Constantinescu,Maria Chiara,Maria Guleghina,Maria Slătinaru-Nistor,Mariana Stoica,Nabucco,Nelly Miricioiu,Nicolae Florei,Otello,Placido Domingo,Puritanii,Rigoletto,Roberto Algna,Samson şi Dalila,Simon Boccanegra,Stiffelio,Traviata,Viorica Cortez,„Luisa Miller”
După anul 1972, în perioada când eram proaspăt redactor la Secţia Operă, Operetă la Radiodifuziunea Română, frecventam des sala Operei. Aşa am apucat să-i ascult, şi eu, pe: Zenaida Pally, Arta Florescu, Elena Cernei, Petre Ştefănescu-Goangă, Octav Enigărescu, Nicolae Herlea şi atâţia alţii. Nu ştiam atunci ce preţioase amintiri...