z5Aceste impresii ale melomanilor care au apucat să o asculte pe Zenaida Pally exprimă şi calificativele pe care i le-am atribuit eu, în tinereţe, în urma vizionării a două producţii la Opera din Bucureşti: Carmen şi Aida. Din păcate, în anul 1974, celebra noastră mezzosoprană a plecat la Teatrul din Saarbrucken (Germania), fără să fi apucat să realizăm un interviu. A rămas acolo, alături de sora sa, pâna la sfârşitul vieţii (26 iunie 1997).

Zenaida Pally s-a născut la Soroca (Republica Moldova), la 19 iunie 1919. Între anii 1940 şi 1945 a urmat – aproape paralel – trei facultăţi: Facultatea Comercială, Academia Belle Arte şi Conservatorul de Muzică, unde i-a avut ca profesori pe: Elena Saghin (canto), Ioan D. Chirescu (teorie, solfegiu), Mihail Vulpescu (clasa de operă). Trei ani după aceea, s-a bucurat şi de o perfecţionare cu Maria Nevi  şi Constantin Stroescu. Şi totuşi, a început ca funcţionară la Banca de Stat şi membră a  Corului Radio, unde l-a avut coleg pe David Ohanesian.

A debutat ca solistă a primei scene lirice a ţării în mai 1945, la 26 de ani, în Amneris din Aida de Verdi. Imediat a fost luată într-un turneu la Budapesta, unde a avut ca parteneri pe: Emil Marinescu, Lucia Bercescu şi Petre Ştefănescu-Goangă. A rămas la Bucureşti până în 1974. A continuat în cor şi ca solistă la z4Saarrbrucken ( Germania), până  în anul 1988. În tot acest timp, a interpretat deopotrivă, roluri mici dar şi marile roluri de mezzo-soprană din: Carmen de Bizet, Samson şi Dalila de Saint-Saens, Trubadurul, Bal mascat, Forţa destinului, Don Carlo şi Falstaff de Verdi, alături de: Rusalka de Dargomîjski, Ivan Susanin de Glinka, Cneazul Igor de Borodin, Boris Godunov de Mussorgski, Lohengrin, Tristan şi Isolda de Wagner, Cavalerul rozelor, Elektra şi Salomeea de Richard Strauss, Favorita şi Semiramida de Rossini, Norma de Bellini, Werther de Massenet, Orfeu şi Euridice de Gluck, Iulius Cesar de Handel, Hamlet de Ambroise Thomas, opereta Voievodul ţiganilor de Johann Strauss şi altele.

Zenaida Pally nu a refuzat niciodată rolurile mai mici. Aşa se face că a putut să fie ascultată şi în Maddalena din Rigoletto, Madelon din Andrea Chenier de Giordano (în concert), Emilia din Otello, Polina din Dama de pică,  Filipievna din Evgheni Oneghin de Ceaikovski), Marcellina din Nunta lui Figaro de Mozart şi chiar Berta din Bărbierul din Sevilla de Rossini (în turneu la ChampsÉlysées, alături de Magda Ianculescu, Valentin Teodorian şi Nicolae Herlea).

z1Performanţele sale vocale sunt evocate şi acum ca inegalabile, prin amploarea vocii şi  uluitoarea omogenitate a registrelor (era un glas fără pasaj), prin infinita gamă a posibilităţilor tehnice şi expresive. A rămas unică pentru
sunetele acute strălucitoare „ca o lamă de cuţit” din aria lui Eboli din Don Carlo, pentru sunetele grave răscolitoare din aria Azucenei din Trubadurul, şi nu în ultimul rând, pentru acel dureros strigăt, urmat de un glissando pierdut în neant din scena Sfinx-ului, în  opera Oedipe de George Enescu.

Urmând şi cursuri de pictură la Facultatea de Arte Frumoase (cu celebrul pictor Jean Steriadi), Zenaida Pally  a avut şi un dezvoltat simţ al imaginii plastice, acordând o atenţie deosebită mişcării dramatice, paşilor, gestului, expresiei braţelor şi  privirii. Fără să fie o frumuseţe epatantă, pe scenă era fascinantă, senzuală, cuceritoare. Temperamentul exploziv dar cenzurat se potrivea cu acela al unor solişti de anvergură, cu care a făcut cupluri memorabile: Garbis Zobian, Ion Buzea, Ludovic Spiess în Carmen, Aida şi Samson şi Dalila, Cornel Stavru  în Trubadurul şi Don Carlo,  David Ohanesian în Lohengrin şi Oedipe.forta

In ţară şi în cele 80 de turnee întreprinse în: Uniunea Sovietică, Mexic, Franţa, Danemarca, Germania, Cehoslovacia, Ungaria, Iugoslavia, Italia, Bulgaria, Peru, Argentina, Columbia, Grecia, Polonia a dat viaţă eroinelor de operă dar a fost şi solista a peste 300 de lieduri, cantate, oratorii, poeme vocal-simfonice. In acest sens, lucrările sale „de rezistenţă” au fost: Stabat Matter de Pergolesi, Simfonia a II-a de Mahler, Simfonia dramatică Romeo şi Julieta de Berlioz, Recviemul de Verdi, Missa Solemnis şi Simfonia a IX-a de Beethoven, Amorul vrăjitor de De Falla.

Zenaida Pally are înregistrări la casele de discuri: Electrecord, Melodia (Uniunea Sovietică), Eterna (Germania), Supraphon (Cehoslovacia) şi Pathe-Marconi (Franţa). A fost numită Artistă Emerită (1952), a primit Premiul de Stat, clasa I (1954) şi declarată Artistă a Poporului (1962).

Dincolo de turnee, înregistrări, premii şi onoruri, rămâne însă amintirea unei artiste unicat, dăruită de Dumnezeu cu un glas incomparabil, cu o ardere scenică plină de naturaleţe, condusă de un instinct şi un nerv interior de mare calitate, o femeie seducătoare, de o mare bogăţie interioară şi exterioară, care aprecia bijuteriile şi blănurile, un om (spun cei apropiaţi) muncitor, sociabil şi cultivat.

z3

O amintire încă vie, deşi au trecut 17 ani de când ne-a părăsit…

 

Luminiţa Constantinescu

 

http://revistamuzicala.radioromaniacultural.ro/wp-content/uploads/2014/06/z2.jpeghttp://revistamuzicala.radioromaniacultural.ro/wp-content/uploads/2014/06/z2-150x150.jpegRevista MuzicalaRecenziiLluminita Constantinescu,Zenaida Pally
Aceste impresii ale melomanilor care au apucat să o asculte pe Zenaida Pally exprimă şi calificativele pe care i le-am atribuit eu, în tinereţe, în urma vizionării a două producţii la Opera din Bucureşti: Carmen şi Aida. Din păcate, în anul 1974, celebra noastră mezzosoprană a plecat la Teatrul...