img115

Sfârşitul lunii noiembrie ne mai adaugă un an de la trecerea în eternitate a marii artiste Elena Cernei a cărei personalitate continuă să domine panorama vocalităţii de mezzosoprană graţie înregistrărilor audio şi video, live şi de studio, din România şi din întreaga lume, în recitaluri sau în rolurile emblematice ale repertoriului său. Iar datorită tehnologiilor avansate aplicate ingenios numeroaselor site-uri care îi înfrăţesc pe melomanii de pe toate continentele, această extraordinară artistă continuă să fie admirată de uriaşul public al reţelei web.
Elena Cernei a intrat în istorie fiind prima mezzosoprană româncă afirmată într-o carieră artistică internaţională pe cele mai mari scene de operă ale lumii precum Teatro alla Scala din Milano, Metropolitan Opera din New York, Opera din Paris, Wiener Staatsoper, Gran Teatro del Liceu din Bacelona şi multe altele. Meritul acestei performanţe este cu atât mai mare cu cât Elena Cernei a continuat să fie prim solista Operei Române din Bucureşti fără întrerupere de-a lungul carierei sale artistice lucru care i-a afectat foarte mult apariţiile pe marile scene ale lumii asemenea celorlalţi colegi de generaţie; restricţiile impuse de regimul politic de atunci limita perioadele de activitate în străinătate ale multor artişti. Cu toate acestea, valoarea absolută a personalităţii sale artistice s-a impus şi a făcut inevitabilă afirmarea sa în lume. Dacă în ţările comuniste (fosta Uniune Sovietică, Bulgaria, Ungaria, Polonia, Cehoslovacia sau fosta Republica Democrată Gemană) era solicitată în cadrul shimburilor culturale, în ţări precum Franţa, Italia, Germania Federală de atunci, Grecia, Turcia, Elveţia, Austria, Belgia, Japonia, Mexic, Statele Unite ale Americii, Canada, Israel şi multe altele, Elena Cernei se bucura de asistenţa managerială a două dintre cele mai mari agenţii de impresariat artistic din istoria teatrului liric: Viktor Wladarsky (pentru Europa şi Asia) şi Sioma Glaser în parteneriat cu Solomon Hurok pentru America de Nord şi de Sud. Aceste agenţii propuneau contractele artistei ţinând legătura cu Agenţia Română de Impresariat (OSTA devenită ulterior ARIA); datorită dificultăţilor create de către regimul comunist, Elena Cenei a putut onora doar o treime din ofertele care i se făceau în ţările capitaliste. Cu toate acestea, numele Elenei Cernei s-a afirmat intens şi este recunoscut cu admiraţie şi respect de public, parteneri şi de melomanii noilor generaţii.
După colaborarea la reluarea producţiei sale cu „Aida” de Verdi la Teatro alla Scala din Milano, în stagiunea 1964/1965, unde a intepretat trei spectacole (nu doar unul aşa cum eronat se prezintă pe site-ul web de arhivă al Scalei), Franco Zeffirelli avea să afirme mai târziu, peste treizeci de ani, că Elena Cernei este cea mai desăvârşită Amneris cu care a lucrat. Gianandrea Gavazzeni, dirijorul producţiei, a rămas impresionat de precizia impostaţiei în totalitatea nuanţelor de la rezonanţa gravă la notele cele mai acute.
Elena Cernei a fost ultima Amneris a Vechiului Metropolitan şi a făcut parte din generaţia de artişti care au inaugurat Noul Metropolitan; pe scena Metropolitanului s-a bucurat de răsunătoare succese în producţii cu „Samson et Dalila” de Saint-Saëns, „Aida” şi „Rigoletto” de Verdi, „Carmen” de Bizet şi „Adriana Lecouvreur” de Cilea, evoluând alături de cei mai mari artişti ai vremii în intervalul dintre stagiunile 1964/1965 şi 1968/1969.
Pe scenele lumii, Elena Cernei a triumfat alături de cei mai mari artişti: sopranele Birgit Nilsson, Renata Tebaldi, Leontyne Price, Virginia Zeani, Galina Vishnevskaya, Elena Suliotis, Gabriella Tucci, Gundula Janowitz; tenorii Richard Tucker, Franco Corelli, Giuseppe Di Stefano, Jon Vickers, Nicolai Gedda, Sandor Konya, Pedro Lavirgen, Placido Domingo; baritonii Giuseppe Taddei, Giangiacomo Guelfi, Robert Merrill, Cornell MacNeil, Mario Sereni, Piero Cappuccilli, Peter Glossop; başi Nicola Rossi Lemeni, Nicolai Ghiaurov, Giorgio Tozzi, Norman Treigle; dirijori Hans Swarowsky, Fausto Cleva, William Steinberg, Armando La Rosa Parodi, Francesco Molinari Pradelli, Gianandrea Gavazzeni, Alberto Erede, Klaus Tenstedt, Georges Prêtre, Zubin Mehta, Thomas Schippers; regizorii Franco Zeffirelli, Herbert Von Karajan, Jean Louis Barrault, Nathanael Merrill; am ales cele mai reprezentative nume dintr-o foarte lungă listă de personalităţi artistice.
Franco Corelli o definea Amneris ideală, Giuseppe Di Stefano o considera cea mai mare Carmen a carierei sale, iar pentru Jon Vickers era cea mai fascinantă Dalila. Pentru exigentul întemeietor de şcoală de dirijat Hans Swarowsky, Elena Cernei era o legendară Azucena, iar pentru Alberto Erede o Eboli întruchipând perfecţiunea tehnică vocală cu estetismul rafinat al nuanţelor.
Herbert Von Karajan se declara sedus de lacrima privirilor fixe în ochi ale Elenei Cernei atunci când cu o delicateţe sobră şi gravă îi refuza propunerea rolului Salomeea din opera lui Richard Strauss; Cernei îi explica profunda sa credinţă pravoslavnică plină de dragostea şi respect faţă de sacrificiul lui Ioan Botezătorul ceea ce o împiedica să găsească puncte de sprijin în elaborarea acelei teribile interpretări.
Numeroase cronici de specialitate semnate de muzicologi competenţi au elogiat arta Elenei Cernei pe toate meridianele lumii; am ales însă pentru această evocare câteva aprecieri din partea acelora cu care Elena Cenei a împărţit scena şi al căror cuvânt asumă conotaţii valorice cu mult mai semnificative.
Elena Cernei şi-a început cariera artistică încă din anii studenţiei când se afla la Conservatorul din Bucureşti la clasa Profesorului Constantin Stroescu; în anul 1951 a fost anagajată solistă a Filarmonicii din Bucureşti unde, împreună cu soprana Emilia Petrescu, tenorul Aurel Alexandrescu şi basul Alexandru Voinescu, a făcut parte din primul cvartet de solişti rămas în istorie sub numele de „cvartetul de aur”; în anul următor, 1952, a fost angajată solistă a Operei Române din Bucureşti, unde a activat continuu până în 1974 cu reveniri periodice până în 1985.
Primii zece ani de carieră i-a desfăşurat activând simultan la Filarmonica şi la Opera Română din Bucureşti cea ce a însemnat o formidabilă şi perpetuă şcoală de perfecţionare a vocalităţii sale în dublă coordonată: contraltă şi mezzosoprană cu o întindere de trei octave. Repetoriul simfonic, cameral şi de lied incredibil de vast, de la Bach la contemporani, i-a şlefuit capacităţile muzicale şi estetice de valorificare a tehnicii vocale la cei mai rafinaţi parametri graţie cărora a înnobilat interpretările sale în repertoriul de operă. „Aida”, „Don Carlo”, „Il Trovatore”, „Rigoletto”, „Un ballo in maschera” de Verdi, „Carmen” de Bizet, „Samson et Dalila” de Saint-Saëns, „Adriana Lecouveur” de Cilea, „Orfeo ed Euridice” de Gluck, „Le nozze di Figaro” de Mozart, „Der Rosenkavalier” de Strauss, „Russalka” de Dargomîjski, „Pikovaya Dama” de Ceaikovsky, „Kniaz Igor” de Borodin, sunt câteva dintre titlurile în care Elena Cernei a excelat. Acestora se cuvine să adaug premierele de „Oedipe” de George Enescu (rolul Jocasta), „Ion Vodă cel Cumplit” de Gheorghe Dumitrescu (rolul Marica Doamna) şi rolul titular din „Doamna Chiajna” de Nicolae Buicliu în care Elena Cernei a realizat o triplă performanţă în premieră absolută fiind libretist, regizor şi interpret titular al unei noi opere.
În cariera sa naţională, atât la Bucureşti, cât şi în alte oraşe ale ţării, Elena Cernei a colaborat cu cei mai mari artişti români precum: sopranele Ioana Nicola, Valentina Creţoiu, Dora Massini, Ana Tălmăceanu Dinescu, Maria Voloşescu, Arta Florescu, Elisabeta Neculce Carţiş, Elena Dima Toroiman, Maria Şindilaru, Teodora Lucaciu, Lucia Stănescu, Magda Ianculescu, Magdalena Cononovici, Maria Slătinaru Nistor, Eugenia Moldoveanu; tenorii Dinu Bădescu, Ionel Tudoran, Garbis Zobian, Cornel Stavru, Octavian Naghiu, Corneliu Fânăţeanu, Ludovic Spiess, Vasile Moldoveanu; baritonii Petre Ştefănescu – Goangă, Şerban Tassian, Mihail Arnăutu, Octav Enigărescu, David Ohanesian, Nicolae Herlea, Dan Iordăchescu, Vasile Martinoiu; başii Nicolae Secăreanu, Mircea Buciu, Viorel Ban, Valentin Loghin, Nicolae Florei; dirijorii George Georgescu, Theodor Rogalsky, Constantin Silvestri, Mircea Basarab, Mircea Cristescu, Egizio Massini, Alfred Alessandrescu, Constantin Bugeanu, Mihai Brediceanu, Cornel Trăilescu, Paul Popescu, Ludovic Bacs, Constantin Petrovici, Carol Litvin; regizorii şi şcenografii: Jean Rânzescu, George Teodorescu, Eugen Gropşeanu, Hero Lupescu, Roland Laub, Hristofenia Cazacu, Elisabeta Benedek. Lista partenerilor este cu mult mai lungă iar în volumul biografic dedicat vieţii şi carierei sale, fiecare nume are anumite evocări, aprecieri, caracterizări estetice, prin care Elena Cernei a omagiat pe toţi colegii săi din ţară şi din străinătate.
După încheierea oficială a carierei artistice, Elena Cernei a continuat să fie activă în concerte şi recitaluri până chiar cu şase luni înaintea plecării de pe această lume. S-a dedicat profesoratului, concursurilor internaţionale de canto ca membră în prestigioase jurii şi cercetărilor ştiinţifice legate de mecanismele vocii vorbite şi cântate elaborând principii metodologice personalizate de evaluare şi cultivare a vocilor organizate doctrinar şi publicate editorial în volumele „Enigme ale vocii umane” (1983, Bucureşti), „L’enigma della voce umana” (1987, Roma); studiile şi cercetările legate de fenomenologia respiratorie a fonaţiei, de vibraţie şi energie, au stimulat-o în cercetarea interdisciplinară aprofundând domenii precum ecologia şi universologia atingând uimitoare profunzimi ale spiritualităţii datorită unei înţelepciuni robuste prin care a contemplat progresiv relaţia cu Creatorul atingând acea sublimare a Credinţei Absolute prin care a înfruntat cu majestoasă seninătate conştientizarea plecării sale către Prezentul Etern al Universului Divin.
Această activitate ştiinţifică interdisciplinară i-a prilejuit o adevărată nouă carieră fiind onorată cu premii şi distincţii internaţionale de cea mai mare importanţă, seria fiind încheiată cu titlul de Doctor Honoris Causa al Universităţii de Muzică din Bucureşti, în acel 21 Mai 1999 în care făcea un bilanţ de viaţă şi de muncă de peste o jumătate de veac.
Astăzi, putem spune că Elena Cernei este învingătoarea vremurilor trăite graţie unei parabole umane şi artistice în care sobrietatea, realismul, sensibilitatea, luciditatea, au guvernat un discernământ prin care a ştiut să meargă mereu înainte în numele Valorilor Absolute care rămân dincolo de epoci şi conjuncturi.
Armonia şi Echilibrul pe care le-a cultivat cu sfiinţenie de-a lungul vieţii şi carierei sale, au făcut ca Verbul Vocal al personalităţii sale să se menţină integru şi să răsune în deplinătatea expresivităţii sale până la finalul pasajului său teren, până în acel final de noiembrie în ajunul noului mileniu când, după ce a mai uimit încă odată cu glasul său intonând cântul aleluiat mozartian, a pornit în definitiva călătorie a integrării în Universul pe care l-a iubit şi cercetat cu dragoste şi credinţă.
Dr. STEPHAN POEN
Doctor în Medicină şi în Muzicologie

http://revistamuzicala.radioromaniacultural.ro/wp-content/uploads/2013/11/img1151-1024x379.jpghttp://revistamuzicala.radioromaniacultural.ro/wp-content/uploads/2013/11/img1151-150x150.jpggiaRecenzii
Sfârşitul lunii noiembrie ne mai adaugă un an de la trecerea în eternitate a marii artiste Elena Cernei a cărei personalitate continuă să domine panorama vocalităţii de mezzosoprană graţie înregistrărilor audio şi video, live şi de studio, din România şi din întreaga lume, în recitaluri sau în rolurile emblematice...