Daca săptămâna trecută Barcelona mă impresiona prin frumusețea spectaculară, prin vivacitatea străzii, prin culoare, prin modernitate, odată ajuns la Sankt Petersburg primul cuvânt care-mi revine cu obstinație este măreție: autostrăzi cu 4 pană la 7 benzi pe sens, bulevarde interminabile, scări rulante la metrou pe care cobori fără întrerupere două minute, parcă pe urmele lui Jules Verne, ba chiar și banala sticlă mică de apă aici are 600 ml. Trecând peste șocul mărimilor, Sankt Petersburg mi se dezvăluie ca unul dintre cele mai frumoase orașe pe care le-am vizitat, un oraș ancorat în istorie, în istoria țaristă, un oraș care a păstrat și care trăiește din istorie.

Marcelo Alvarez in ToscaVizita pe care o efectuez, împreună cu jurnaliști din Anglia, Austria, Elveția, Estonia, Ucraina și Polonia la invitația „Societații de Renaștere Artistică a Rusiei – 1915” și a Ministerului Culturii din Federația Rusă, a debutat cu un spectacol de operă la noua sală a Teatrului Mariinsky – Tosca. O regie modernă care însă nu denatura concepția pucciniană. Scarpia, excelent întruchipat de baritonul italian Gabiele Viviani, un artist cu o frazare incredibilă, era văzut ca un dictator militar, cu o slăbiciune fatală pentru Tosca, interpretată de ucrainianca Oksana Dyka, o soprană interesantă cu un registru grav foarte frumos, dar cu un acut de o mai slaba calitate timbrală. Cel mai apreciat a fost interpretul lui Mario Cavaradosi, tenorul Marcelo Alvarez, o voce de o frumusețe aparte, de o tehnicitate și o omogenitate a registrelor remarcabile, o prezență scenică deosebit de consitentă. Un element frapant, dar care a adus un plus de interes, dar și de dificultate interpretativă, a fost interesantul joc regizoral cu planurile înclinate ale scenei. Orchestra, dirijată de Carlo Montanaro, din păcate nu s-a ridicat la nivelul soliștilor importanți. Spectacolul a fost inclus în cadrul celei de-a 22 a ediții a Festivalului “Stele ale Nopților albe”, nopți cu adevărat interesante în acestă perioadă a anului pentru că la Sankt Petersburg, soarele este pe cer și la ora 23.

Astăzi, 7 iulie 2014, au avut loc noi evenimente culturale. Într-o conferință de presă au fost prezentate rezultatele Concursului International de Compoziție pentru Muzica Religioasă, precum și proiectul Școala de vară pentru muzică ortodoxă, o manifestare care reuneșe pentru trei săptămâni specialiști, cântăreți, dirijori, din mai multe spații geografice, inclusiv din România.

Editia a II a a Concursului Internațional de Compoziție pentru muzică religioasă și-a desemnat câștigătorii, la start înscriindu-se peste 120 de creatori din tot spațiul ortodox. Festivitatea a fost găzduită de Teatrul Hermitage – o sală în care frumusețea, somptuozitatea, eleganța se îmbinau. La patru dintre cele cinci categorii premiul I nu s-a acordat, singura căștigătoare fiind ucraineanca Viktoria Polieva.

premierea compozitoarei din Ucraina

După decernarea premiilor un public numeros a putut asculta în premieră piesa cea mai bine clasată la categoria lucrări vocal-simfonice, ea aparținandu-i lui Prokhor Protasov din Rusia și de asemenea în premieră mondială, fragmente din opera Petru și Fevronia a compozitoarelor Ilya Demutky și Polina Nazaykinskaya, opus comandat de Festivalul de muzică ortodoxa. Următoarea ediție a concursului va avea loc peste doi ani, iar compozitorii români de toate vârstele găsesc date în vederea înscrierii pe site-ul: www.choirfestival.ru

 

Sebastian Crăciun

http://revistamuzicala.radioromaniacultural.ro/wp-content/uploads/2014/07/premiera-la-Teatrul-Hermitage1.jpghttp://revistamuzicala.radioromaniacultural.ro/wp-content/uploads/2014/07/premiera-la-Teatrul-Hermitage1-150x150.jpgRevista MuzicalaCronicaSebastian Craciun
Daca săptămâna trecută Barcelona mă impresiona prin frumusețea spectaculară, prin vivacitatea străzii, prin culoare, prin modernitate, odată ajuns la Sankt Petersburg primul cuvânt care-mi revine cu obstinație este măreție: autostrăzi cu 4 pană la 7 benzi pe sens, bulevarde interminabile, scări rulante la metrou pe care cobori fără întrerupere...