Dimitrie onofrei 5Este considerat de americani adevăratul urmaş al lui Caruso.

Când am intrat eu cu adevărat în intimitatea muzicii de operă şi am început să fiu interesată de istoria cântăreţilor  români, auzisem numele Dimitrie Onofrei dar îl legasem – definitiv – de continentul american. De-abia în anul 1999 când, datorită Angelei Gheorghiu, m-am aflat pentru zece zile la New York şi, aproape seară de seară la Metropolitan, am început să studiez arhivele românilor care au trecut pe acolo. Aşa am aflat că Margareta Matzenauer din Timişoara, Giovanni Dumitrescu şi Alma Gluck (născută Reba Fiershon) au fost primii, prin anii 1908-1909. Au urmat Constantin Stroescu (Boema cu Nellie Melba, Fata din Far West cu Toscanini şi Paiaţe cu Caruso), Stella Roman şi Dimitrie Onofrei, considerat de americani adevăratul urmaş al lui Caruso.

Dimitrie Onofrei s-a născut la 8 august 1897 la Iaşi, într-o familie de muzicieni, care l-a dus,dimitrie onofreide foarte mic, în corul bisericii Sfântul Spiridon. Studiază la Conservatorul din oraşul natal şi, în urma unui concurs destul de sever, este numit solist la Opera din Bucureşti. Aici stă însă foarte puţin, deoarece pleacă să se perfecţioneze la Scala din Milano. La 25 de ani debutează in Rigoletto de Verdi, în Malta. Are un mare succes, ceea ce atrage apariţia sa în multe teatre de operă din Italia. Pleacă în America împreună cu Compania Americană San Carlo, debutând în Boema, la Teatrul Century din New York. Continuă la Philadelphia şi Boston. Este perioada în care se povesteşte că era adulat de public, interpretările sale provocând ovaţii de minute întregi, mai ales după aria Che gelida manina din Boema.

1La Metropolitan debutează în 1924, în Martha de Flotow. Revine pe această celebră scenă în multe alte titluri, printre care Lohengrin de Wagner, în 1937.

A cântat peste 500 de spectacole şi 30 de opere, cel mai des: Carmen de Bizet, Lucia di Lammermoor de Donizetti, Bărbierul din Sevilla de Rossini, Tosca şi Madama Butterfly de Puccini, Faust de Gounod, Povestirile lui Hoffmann de Offenbach, Traviata de Verdi, Boris Godunov de Mussorgski, Cavalleria rusticana de Mascagni şi Lohengrin de Wagner.

După un accident rutier (survenit în anul 1947)  Dimitrie Onofrei se retrage încet-încet, de pe scenă, pe care o părăseşte în 1962 şi se concentrează mai mult pe pedagogia vocală, mai întâi la Conservatorul din Cincinnati, apoi, din 1965, la Chicago. Ultima parte a vieţii (sfârşită la 20 martie 1991) îl găseşte la San Francisco.

Dimitrie Onofrei

A vizitat Romania în anii 1927 şi 1928, cântând alături de soţia sa – celebra soprană Bianca Saroya –  Tosca, Rigoletto şi Faust. I-au fost remarcate atunci: vocea superbă de tenor liric, cântul natural, uşurinţa şi strălucirea acutului, egalitatea registrelor, inteligenţa, impecabila intuiţie scenică îmbinată armonios cu vigoarea bărbătească a jocului actoricesc.

Se spune că, după ce l-a ascultat într-un spectacol de Tosca la Los Angeles, marele George Enescu i-ar fi spus: Dumneata ai făcut pentru numele Romaniei mai mult decât ar fi făcut  zece generali viteji!…

Luminiţa Constantinescu

 

http://revistamuzicala.radioromaniacultural.ro/wp-content/uploads/2014/08/Dimitrie-Onofrei-1.jpghttp://revistamuzicala.radioromaniacultural.ro/wp-content/uploads/2014/08/Dimitrie-Onofrei-1-150x150.jpgRevista MuzicalaRecenziiAlma Gluck,Bianca Saroya,Dimitrie Onofrei,Giovanni Dumitrescu,Margareta Matzenauer,Reba Fiershon,Stella Roman
Este considerat de americani adevăratul urmaş al lui Caruso. Când am intrat eu cu adevărat în intimitatea muzicii de operă şi am început să fiu interesată de istoria cântăreţilor  români, auzisem numele Dimitrie Onofrei dar îl legasem – definitiv - de continentul american. De-abia în anul 1999 când, datorită Angelei...